Cine-i şefu'?

Publicat în Dilema Veche nr. 210 din 23 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Într-o instituţie publică n-ai de-a face doar cu un singur şef, după cum n-ai de-a face doar cu un singur ghişeu. Aici ierarhia nu este ceva vertical, de jos în sus, ci se desfăşoară mai degrabă pe o axă orizontală, pe principiul: fiecare e şef pe propria tarla. Şi asta nu datorită unei organigrame eficiente, elaborate special pentru a uşura procesul birocratic, ci mai degrabă pentru disiparea responsabilităţilor care decurg din exercitarea funcţiilor. Deşi s-a bătut şi încă se bate monedă pe eliminarea birocraţiei şi pe transparenţă în instituţiile publice, acestea presupun oameni capabili care să-şi asume decizii şi responsabilităţi. Or, pe oamenii responsabili, cei în măsură să conducă real o instituţie, îi motivezi doar financiar, iar cîtă vreme funcţionarul public va primi în continuare acelaşi salariu, orice ar face sau n-ar face, lucrurile vor merge doar în inerţia orarului şi a programului cu publicul, rareori mîna dreaptă va şti ce face mîna stîngă, iar pisica aproape niciodată nu va avea un loc sigur de aterizare. Chiar dacă există poziţii superioare, o ierarhizare aparentă, pentru un plătitor de taxe toţi funcţionarii publici vor fi o apă şi un pămînt, adică toţi mici şefi, superiori toţi lui. Cînd intri aşadar într-o instituţie publică, trebuie să laşi la urmă statutul tău în societate şi să devii, indiferent de poziţia socială şi intelectuală pe care o ai, subordonatul funcţionarului. Şefia începe de la uşă. Paznicul, şoferul sau femeia de serviciu, cei care cunosc pe toată lumea, care ştiu dedesubturile "afacerii" şi unde să pună o vorbă bună sau unde să te trimită, au un avantaj net asupra ta, a muritorului de rînd care habar n-ai pe ce lume te afli, darămite la ce ghişeu să mergi. Le vei conferi, aşadar, voluntar şi din start statutul de şef, tratîndu-i ca atare. Bunăoară, aflîndu-mă într-o zi la casa de pensii, nu mică mi-a fost mirarea şi fără să ascund, indignarea, cînd am auzit un domn în vîrstă ploconindu-se în faţa paznicului de la intrare, doar pentru că acesta i-ar fi spus la ce ghişeu să meargă cu actele: "Săru-mîna mult, şefu’!" îi spune bătrînul, iar paznicul înclină cu nobleţe din cap, pe stilul: lasă, lasă, semn că deja îşi conştientizează dacă nu datoria, în mod cert statutul de gardian, implicit autoritatea în faţa cetăţeanului umil, cu căciula în mînă. (Cetăţeanul era profesor universitar.) Şefu’ de la intrare te va trimite cu un gest de mărinimie la şefa, funcţionara de la ghişeu sau la secretară. E vorba de o doamnă bine, clişeul fiind reprezentat de doamna de peste 40 de ani, vopsită blond, machiată impecabil, cu oja nesărită de pe unghii şi cu reverele unei cămăşi scrobite, răsfrînte peste gulerul unui sacou elegant. Pe scurt, o doamnă covîrşită de pretenţiile scaunului pe care îl ocupă. Aici, la şefa, trebuie să vii cu problemele aproape rezolvate, pentru că, deşi este acolo ca să te ajute, statutul de "şefă" nu-i permite mărinimia. Dacă nu te exprimi concis şi la obiect, dacă n-ai dosar pe şină, ci unul plic, dacă n-ai completat numele cu majuscula tatălui sau dacă nu predai temele "la cheie", eşti izbit de o privire retorică, genul "amice, eşti un idiot"; eşti minimalizat la statutul de plătitor de taxe, statut pe care îl conştientizezi cu indignare inutilă şi, după cîteva ore de stat la coadă, eşti în pericol de a fi "concediat". Atunci, pentru a nu dispărea de tot din ochii şefei de la ghişeu, eşti tentat să strecori "atenţia", spăşit, sperînd să rezolvi problema "pe şestache". Dacă însă ai pretenţia să fii bine tratat, te ţii semeţ şi nu-ţi recunoşti "inferioritatea", avînd impresia că te poţi ridica la înălţimea ghişeului şefei, vei face scandal cerînd să vorbeşti cu superiorul, vei fi trimis, din scurt şi cu dispreţ la a doua uşă pe dreapta, adică la şefu’. Şeful secretarei sau al ghişeistei este de obicei şeful de departament, şi nu superiorul direct al secretarei obraznice. Preocupat, agitat, plin de foi şi telefoane, şeful de departament nu prea are ce să-ţi facă. Trebuie să înţelegi, el e foarte ocupat, iar problema ta de contribuabil abuzat de doamna secretară nici nu-l interesează şi nici nu intră în atribuţiile sale. Aşa că de multe ori te pune să completezi o cerere scrisă pe care s-o depui la secretariat pentru a cere o audienţă la domnul director. Adică la şefu’. La domnul director nu se ajunge însă aşa de uşor. Şi asta nu pentru că e în şedinţă, ori în delegaţii nedefinite în timp şi spaţiu, ci pentru simplul fapt că trebuie să depui plîngere privitoare la secretară, tot la secretară. Iar şefa, adică doamna secretară, te va privi cu zeflemea, va da un telefon, va verifica, va mormăi, va pune o ştampilă, va închide receptorul, va spune: "ne pare rău" şi te va trimite cu plîngerea ta direct la Minister. Adică la şefii ăi mari. Ajuns aici, dacă mai ai o urmă de respect de sine şi de raţiune, te opreşti. Şi asta nu pentru că la Minister şefii şi implicit responsabilitatea se revarsă în zeci de departamente, de comisii şi subcomisii, ci pentru simplul motiv că nu ai fost în stare să recunoşti autoritatea de la bun început, ai pierdut şi timp, şi rîndul la coadă. Cu problema nerezolvată, cu draci la activ, te întrebi: cine cui îi e şef într-o instituţie publică? Şi-ţi răspunzi, ca Stan Păţitu’: funcţionarul contribuabilului. Dar asta nu mai e demult o noutate, ci doar o nouă consemnare istorică a mentalităţii plătitorului de taxe, umil şi speriat de drumurile birocratice, umil şi speriat de faptul că e de preferat să te pui bine cu şefa de la ghişeu, decît rău cu statul român şi că, ajuns într-o instituţie publică, e de preferat să-ţi laşi la intrare statutul social şi să îmbraci uniforma de subordonat, distribuită la intrare, în mod gratuit, de paznic. Adică de şefu’.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.