Cine face legea? - Răspund: Ana Niţă, Cristian Stancu, Adrian Halpert

Publicat în Dilema Veche nr. 222 din 17 Mai 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ana NIŢĂ "Să mergi departe..." 1. Aş putea încerca, pe de-o parte, o definiţie obiectivă a conceptului de tabloid: ziarul care vorbeşte pe înţelesul tuturor, de la vladică la opincă, despre evenimentele care îi interesează şi îi afectează în mod direct pe oamenii obişnuiţi, satisfăcînd nevoia de informare şi de divertisment a acestora. Un tabloid este suportul media care reuşeşte să transforme ştirile într-un spectacol. Pe de-altă parte, dacă mă întrebaţi ce înseamnă tabloidul Libertatea pentru mine, vă voi răspunde cu două cuvinte: mîndrie şi ambiţie. Mîndrie pentru că Libertatea este ziarul care a introdus în România conceptul de tabloid, îndelung copiat în prezent. Ambiţie pentru că Libertatea este cel mai bine vîndut cotidian din România la ora actuală şi aşa va rămîne. 2. Un om pe care îl apreciez foarte mult şi de la care am învăţat enorm mi-a spus la un moment dat că uneori trebuie să mergi departe ca să-ţi dai seama pînă unde poţi merge de fapt. Ideea se aplică perfect tabloidelor. 3. Ca redactor-şef al celui mai bine vîndut tabloid din România, apetitul publicului pentru acest tip de presă nu poate decît să mă bucure. Sînt convinsă însă că publicul "formatat", cum l-aţi numit dvs., va avea tot timpul nevoie şi de o alternativă, însă aceasta ar trebui să fie preocuparea ziarelor care se autointitulează de calitate, dar care, din ce în ce mai des, publică pe prima pagină articole cu subiect de tabloid sau abordate în cheie tabloidă. Ana Niţă este redactor-şef la Libertatea. Cristian STANCU Publicul e curios... 1. Văd în tabloid un produs de presă cu cel puţin trei calităţi foarte importante: este util cititorului, îl informează scurt şi la obiect şi îl "distrează". În fapt, acestea sînt cele trei reguli de aur pe care trebuie să le urmeze, aproape cu sfinţenie, un ziar popular. Cititorul vede în el un ajutor de nădejde, pentru că află informaţii utile fără de care o banală zi de muncă i-ar fi, poate, dată peste cap. Cel mai elocvent exemplu? Aparent banalele ştiri "de coloană", cum le spunem noi, despre străzi închise sau opriri de apă şi curent! La capitolul "informează scurt şi la obiect", dezbaterea poate fi extrem de lungă. Esenţial de ştiut este însă că omul modern, în goana unei zile care niciodată nu are suficiente ore, are nevoie de informaţii scurte, trebuie să afle despre un eveniment dintr-un articol accesibil, scris simplu şi foarte "prietenos". Asta înseamnă că poate citi şi ce crede o personalitate, dar şi ce crede un om de pe stradă, normal, aşa cum e şi el. A treia calitate, dar nu şi cea mai puţin importantă, este "distracţia". Vorbim aici despre funcţia de divertisment a mass-media în general, exacerbată pozitiv atunci cînd vorbim despre tabloide. Este regula după care se guvernează alegerea subiectelor: poveşti extraordinare despre oameni obişnuiţi sau detalii inedite despre vedete! Da, despre vedete! Este subiectul care pe om îl distrează/încîntă/provoacă la dezbatere cel mai mult. "Ai auzit ce-a făcut X-uleasa?" Dacă auzi asta în metrou şi ştii că e dintr-un articol de-al tău, ei bine, atunci acela a fost de succes. A suscitat interes! 2. Atît regulile, cît şi limitele ţin foarte mult de cele trei calităţi descrise mai sus. Un tabloid trebuie să lucreze exclusiv cu emoţii. Exemplu concret? Un tabloid nu va publica niciodată doar o ştire seacă despre deraierea unui tren cu bilanţ un mort. Va face neapărat o "poveste" (feature, cum foarte bine e definit în terminologia de specialitate) cu familia şi prietenii persoanei decedate. Da, uneori pentru jurnaliştii de la tabloid, munca de documentare este mult mai grea pentru că se loveşte în teren de rudele victimei care îi pot acuza că sînt "hiene de presă". Limita este, în acest caz, decenţa şi autocenzura pe care şi-o impune tabloidul. Vrea să distreze, nu să oripileze. În schimb, la capitolul scandaluri cu vedete, se poate merge foarte departe. Motivul: sînt VIP-uri, deci şi-au asumat statutul de persoană publică. Iar publicul e curios... 3. Nu neapărat. Există şi cititori "formataţi" doar pe presa tabloidă. Ei oricum nu citesc nimic altceva. Există însă şi o categorie interesantă de "migratori". Sînt cititorii de tabloide care vin din sfera ziarelor quality. Au citit "ziare serioase" şi apoi au trecut şi în tabăra blamatelor "bulevardiere". I-a ajutat mult şi creşterea numărului de tabloide, diversificarea pieţei. Caută aici să afle lucruri noi, interesante şi utile, care, în plus, le sînt livrate foarte "prietenos" la nivel de imagine şi text. Vor să se relaxeze. În plus, s-au cam săturat de dezbaterile sterile, anchetele fără rezultate din zona politicii şi a afacerilor bizare pe care le-au citit în ziarele serioase. Un tabloid îi ajută să iasă din sfera banală a cotidianului, îi duce în lumea vedetelor, pe scurt, le dă subiecte care de la începutul presei au făcut legea: bani, sex şi celebritate. Cristian Stancu este redactor-şef la Click. Adrian HALPERT Reţeta succesului Cum s-a "croit" Libertatea? Cît a contat modelul tabloidelor occidentale şi cît au contat aşteptările/experienţele publicului românesc (care, înainte de Libertatea, cunoscuse Evenimentul zilei din etapa "găinii cu trei picioare")? Libertatea a fost un proiect mai special, de concepţie 100% românească, dar care a beneficiat de consultanţă din străinătate. Mai special, spun, pentru că Libertatea nu era un tabloid clasic - cel puţin nu a fost, pînă în 2007 -, ci, mai curînd, un ziar popular. Libertatea conţinea, pe lîngă partea de vedete/ divertisment, o mare parte de informaţii utile şi astfel s-a ajuns ca publicul să îl identifice drept "ziarul care te ajută". Totodată, sub aparenţa unui ziar "uşurel, monden", Libertatea a lansat multe probleme serioase în dezbaterea publică: vezi "Casa din Mihăileanu a lui Traian Băsescu" sau "Trecutul defunctului patriarh". Aşadar, reţeta succesului era compusă dintr-un mix de elemente. Tabloidele răspund unei cereri a pieţei: asta cere publicul, asta i se dă. Există însă şi opinii care consideră că cititorii de tabloide sînt prinşi ca într-o capcană de acest tip de ziar, sînt "condiţionaţi" de goana după senzaţional a jurnaliştilor, care "plusează" permanent. Cum comentaţi? Nu sînt de acord cu această abordare. Publicul este variat, iar oferta către public trebuie să fie variată. Sînt oameni care-l savurează pe Cioran, alţii care se delectează cu Sandra Brown. Aşa a fost de cînd lumea şi aşa va fi şi în continuare. Este o chestiune de gusturi, de preferinţe, de pregătire, de aptitudini. Şi nu putem vorbi despre "o capcană" atît timp cît cumpărarea ziarului nu este un gest impus, ci o chestiune de alegere personală. Există limite/reguli la un tabloid? Există un punct la care editorul se opreşte şi spune "ştirea asta/dezvăluirea asta nu o dau, e prea de tot"? Sigur că există limite sau, cel puţin, ar trebui să existe limite, iar acele limite trebuie să fie cele jurnalistice universal valabile. Credibilitatea este un atribut esenţial, fie şi pentru un tabloid, care va fi în cele din urmă respins chiar de publicul său, dacă perseverează în tipărirea de "gogoşi". Iar eu am o vorbă: nu există jurnalism de tip tabloid sau jurnalism de tip serios; există, pur şi simplu, jurnalism de bună calitate şi jurnalism de proastă calitate. Atît. Iar afirmaţia mea este susţinută de tirajul redus al multor tabloide care nu înţeleg acest lucru. Adrian Halpert a fost redactor-şef al cotidianului Libertatea în perioada cînd acesta a cunoscut o spectaculoasă creştere de tiraj. În prezent este director editorial la Adevărul.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.