Cine face ierarhia?

Publicat în Dilema Veche nr. 244 din 16 Oct 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ori de cîte ori mă apucă amocul vizavi de trogloditismul atoatedominator, cobor în istorie şi dau numaidecît de binefăcătoarele precedente şi avertismente anesteziante sau direct vindecătoare: toate epocile de tranziţie s-au luptat cu relativizarea, alterarea sau pulverizarea valorilor, în toate ceasurile de răscruce s-au deplîns urîciunea, mizofilia, sărăcia, decerebrarea şi moartea Stilului, la toate marile noduri seculare high-life-ul s-a luptat cu ciocoismul, conservatismul a probozit radicalismul reformist, elitismul a surclasat finalmente plebeianismul, monarhismul a vituperat republicanismul, ateismul a veştejit credinţa şi, una peste alta, din cît a fost (şi este) mai mare zgomotul neisprăviţilor colectivizanţi, dintr-atîta normalitatea bine închegată în jurul tulpinilor tradiţiei iese mai întărită şi mai binefăcătoare. Ori de cîte ori, critic literar fiind, mă simt excesiv agasat, şicanat, hărţuit, harponat şi năpădit de tsunami-ul blogosferei, de incultura şi reaua credinţă a noilor valuri de insurgenţe din jurnalismul cultural, copleşit de campaniile mediatice care supralicitează demenţial rebeliuni excremenţiale şi ignoră valori serioase exclusiv pe motivul învechirii, ori sînt umilit de ansamblul multimediatic prin care recenzia şi cronica literară tradiţională devin ca nişte crinoline pe plaja de nudişti - mi-l evoc la iuţeală pe Nicolae Manolescu în două amuţitoare ipostaze de Om de Putere Literară şi atlet al optimismului. O dată, cînd (mi-a relatat d-sa) i-a spus cu o seninătate carnasieră şi fără drept de apel unui prozator de raftul doi: "X-ulescule, dacă eu nu vreau să exişti, nu exişti. Dacă eu nu te bag în Istorie, ai dispărut!". A doua oară, la una din întîlnirile României literare de la clubul Prometeus, cînd a tuflit toată suflarea interneţilor şi blogomanilor decretînd sec: "dacă noi, criticii literari, nu vă băgăm în seamă cu toată literatura voastră online, voi nu existaţi". Scurt pe doi. Şi toată asistenţa a tăcut, cuminţită brusc, strivită suav de forţa cilindrului compresor care a tasat aproape jumătate de veac literatura română, făcîndu-i canonul, ierarhiile, aşteptările, reveriile... şi parastasul. Ei, şi-atunci cum să nu-ţi stea mintea-n loc văzînd că Yahveh-ul criticii noastre de întîmpinare face de ani buni cronică... sportivă în Evenimentul zilei? Cum să nu legi disoluţia ideii de autoritate, care macină de 18 ani fiinţa românească, de brusca decuplare de la foiletonismul ierarhizant, în primii ani de post-dictatură, a lui Manolescu şi Simion, Monica Lovinescu şi Mircea Iorgulescu, Ulici şi Ţeposu, Dan Culcer, Valeriu Cristea, Cornel Moraru şi Ioan Buduca, Ierunca şi Ungheanu, Dimisianu, Mihăieş, Lefter, Vasile Popovici, M.D. Gheorghiu, Dugneanu, Condeescu... şi încă alţii, prea degrab uitători de literatură, prea setoşi de politică, gazetărie, sforărie-n concret şi resemnare-n ideal? Dar să nu disperăm. Ştiu că nu sîntem nicidecum puţini cei care ne definim în termenii lui Andrei Pleşu: "Eu personal mă consider un om de dreapta. Sînt conservator, îmi plac ierarhiile, elitele şi în general mă bucur cît pot de tradiţii, îmi place să fiu vechi. Şi pentru mine vecchio are ceva de superlativ". Sigur că ne simţim agresaţi din toate părţile de avalanşa prefixelor POST şi DE, că în postmodernitate mor ideologiile, dispar credinţele, domină sectarismul, fragmentarismul şi erezia, că monolitismul cedează în faţa fisurării, descentrării şi disipării, că ne caracterizează destrămarea, dizarmonia, deconstrucţia, decreştinarea şi dezumanizarea, că multiculturalismul, corectitudinea politică, minoritarismul (sexual, etnic, religios) tind să acapareze dictatorial spaţiul majoritar, că ne simţim fără rost, temei şi Dumnezeu. Dar toate astea nu sînt altceva decît ispite în pustie, încercări de cerbice, iertaţi de vorba bătrînească. Uitaţi-vă cum s-au dizolvat de repede (nu zic că şi fără urmări, uneori benefice, în planul inovaţiilor estetice!) multele orchestre de zgomote ale relativismului radical din ultimii ani, fie în teatru şi film, fie în literatură, istoriografie, coregrafie. Uitaţi-vă cum toată lumea blogurilor depinde de opiniile mainstream-ului exprimate în "vetustele" rubrici ale gazetelor literare. Uitaţi-vă cum publicul, în virtutea legilor - infailibile! - ale pieţei ştie la ce eveniment cultural să se ducă, adeseori înainte să fi apărut primele ecouri critice creditabile. Uitaţi-vă cît de rapid se (re)structurează ierarhiile: în primă instanţă pare că domină blogosfera şi că toată lumea e hipnotizată de egoficţionari, golănie, pansexualism, exhibiţionism, mizerabilism, pentru ca, imediat apoi, să vezi că în topuri se cocoaţă Filip Florian, Florina Ilis, Ioan Lăcustă, Bogdan Popescu, Răzvan Rădulescu, Danilov, Aldulescu sau Dan Stanca şi că se aşteaptă cu sufletul la gură romanele unor Groşan, Iaru, Adrian S

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.