Cine, ce şi cum implemetează?
De ani buni bucureşteni, cum dai să treci pe lîngă biserica Creţulescu, o observi. Te amuzi, îţi faci cruce şi scuipi în sîn, povestind-o mai apoi, ca pe un fapt divers, pe la amici. Amuzament de cinci minute. Asta doar dacă îţi dă mîna, adică dacă nu ai musai nevoie de ea. Adică dacă ai două picioare sănătoase, mîini aşijderea şi trup întreg. Pentru că, dacă ai fi dependent de ajutorul ei, gluma de rampă pentru persoanele cu handicap de lîngă biserică nu ţi s-ar mai părea aşa de "glumă"; din contră, te-ar umple de o şi mai mare tristeţe şi de o şi mai mare revoltă. Făcută doar ca să fie, aşa-zisa rampă este imaginea nepăsării şi o idee destul de clară asupra felului în care persoanele cu handicap sînt tratate în România. "Persoanele cu handicap sînt invizibile în România" - îmi declară domnul Silviu Didilescu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Persoane cu Handicap din România. "De zeci de ani s-a practicat metoda ascunderii lor, iar ei au ajuns să îşi însuşească în timp această mentalitate." Pe de altă parte, cum accesibilizarea mediului fizic şi informaţional este aproape inexistentă (o persoană cu handicap locomotor care stă în Drumul Taberei, într-un bloc, la etajul 7, nu va putea să coboare cu liftul pentru că nu încape cu căruţul; nu va putea coborî nici pe scări pentru că nu există rampă; nu va putea să meargă pe trotuar pentru că maşinile sînt parcate pe aleile destinate pietonilor, iar intersecţiile fără rampă nu vor putea fi traversate) şi educaţia acestor persoane (inclusiv mersul la şcoală) va fi obstrucţionată. Aflu, de altfel, că în momentul de faţă în România există 425 de mii de persoane cu handicap, dintre care numai 1% au studii superioare, în jurul aceluiaşi procent situîndu-se şi numărul celor care au doar liceul. "Cum educaţia este precară, integrarea socială rămîne doar o lozincă pentru că nu ai cum să integrezi social nişte oameni care nu sînt pregătiţi profesional şi educaţional." Şi ajungem, evident, la ideea cercului vicios. Însă odată cu aderarea, cel puţin cadrul legal se va schimba. Cum va fi de la 1 ianuarie 2007? În primul rînd, conceptul de bază al noii legi se va referi la schimbarea statutului de "persoană cu handicap asistată" în "persoană cu handicap implicată". În afara faptului că multe instituţii au fost descentralizate, s-au elaborat şi o serie de amendamente prin care Statul, ca organism atotresponsabil, îşi va retrage un număr de facilităţi şi o mare parte din responsabilităţi, oferind în schimb o bază materială de care persoana cu handicap va putea beneficia pentru a se mişca cu mai multă independenţă în sistem. Mai concret, una dintre inovaţiile noii legi este înfiinţarea ocupaţiei de asistent personal profesionist, "un paralelism cu asistentul maternal". Acest asistent - conform legii - va fi o persoană cu minimum de calificare (va urma cursuri în care va învăţa cum să se poarte cu persoana de care va avea grijă), cu o limită de studii de minimum zece clase, care va deveni salariat al Direcţiei de Asistenţă Socială, avînd şi o parte din cheltuieli decontate. "S-a constatat că acest lucru e mult mai ieftin pentru sistemul public şi în acelaşi timp se va putea realiza şi o îngrijire mai bună, un standard al calităţii mult mai ridicat în ceea ce priveşte persoana cu handicap" - îmi declară preşedintele ANPH. O altă noutate propusă de noua lege va fi bugetul personal, o abordare europeană în încercarea de a face persoana cu handicap să se implice cît mai mult în propria sa viaţă şi de a avea posibilitatea să-şi gestioneze singură banii. Pînă acum, persoana cu handicap avea dreptul doar la nişte facilităţi impuse, gen abonament radio sau TV, abonament electrică, transport etc., ajungîndu-se deseori la situaţii de-a dreptul absurde, de genul: persoane nevăzătoare cu abonament la electrică sau persoane cu handicap auditiv, cu abonamente la Romtelecom. De acum, acest buget personal, stabilit pe diferite grade de handicap, va îngădui persoanei cu handicap să îşi gestioneze singură banii pentru facilităţi. Astfel, va hotărî singură dacă va dori să îşi facă abonament telefonic (pe care de acum şi-l va putea face la orice companie de telefonie, nemaifiind restricţionată doar la Romtelecom), abonament la electrică sau pe transportul în comun. Astfel, în România, indemnizaţia pentru cel mai înalt grad de handicap se va ridica la aproape 170 de lei, la care se vor adăuga 80 de lei buget personal şi încă 200 pentru asistent (care, în majoritatea cazurilor şi din lipsă de bani, va fi desemnat, din rîndul familiei). Despre accesibilizarea clădirilor şi a infrastructurii din România, în prag de europenizare, mi se confirmă ceea ce am bănuit (şi văzut cu ochii): merge, daâ merge încet... "Dacă anul trecut am mai înţeles instituţiile publice despre care spuneam că nu au prevăzut în buget ceea ce înseamnă accesibilizare, anul acesta i-am verificat din nou şi pe cei care nici măcar n-au început să îşi facă accesibilizări şi i-am taxat cu avertismente". Avertismentul înseamnă de fapt un fel de răgaz de 30 de zile, timp în care, dacă nu se ia nici o măsură, se lasă cu amendă între 3000 şi 6000 de lei. Mi se dă chiar un exemplu (pe care n-am ştiut dacă să îl iau de bun sau nu: mi se spune că preşedintele Camerei Deputaţilor şi secretarul general al Guvernului şi-au accesibilizat instituţiile într-o lună şi jumătate. De la primul avertisment...). În general, noile reglementări... sună bine; dar cine - întreb - va veghea la bunul lor mers? Aflu că ANPH, ca instituţie care "elaborează politicile, strategiile şi standardele în domeniul promovării drepturilor persoanelor cu handicap" nu poate acţiona direct în justiţie; "avem metoda penalizării prin amenzi şi avertisment, dar de cele mai multe ori, cînd vorbim de operatori, noi recomandăm Consiliului judeţean care îi are în subordine, măsurile care trebuie luate în ceea ce îi priveşte. Dacă, de exemplu, într-un cămin pentru persoane cu handicap, inspectorul judeţean găseşte mizerie, se va face recomandare Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului respectiv. Dacă găsim încălcări flagrante ale dreptului omului, anunţăm poliţia şi procuratura. Altceva nu putem face". ... Şi treci, în continuare, pe lîngă rampa de lîngă biserica Creţulescu (şi pe lîngă multe altele care îi seamănă) şi nici măcar nu mai poţi face glume. Doar mulţumeşti, în gînd, că nu eşti dependent de ea.
