Cine are părinţi să-i schimbe

Adriana (14 ani): Eu nu aş schimba nimic la părinţii mei, deoarece îmi place felul lor de a fi în toate privinţele. Ei ar vrea să fiu mai responsabilă şi să fac ceea ce observ că trebuie făcut. Cred că m-ar face mai atentă şi mai prietenoasă cu fraţii mei - ei sînt mici şi au nevoie să se joace cu cineva -, nu să mă izolez întotdeauna, lăsîndu-i pe ei să facă ce vor. Adela (14 ani): Eu am nişte părinţi perfecţi care ar schimba la mine un fel de vicii: statul cu orele la calculator pentru că nu îmi face bine, dormitul exagerat în week-end şi foarte puţin în vacanţă şi o pasiune nesătulă de dulciuri, în special ciocolată. Alex (17 ani): La tatăl meu aş schimba obsesia pentru punctualitate, la mama - cea pentru curăţenie şi mi-aş da mai mulţi bani de buzunar. Părinţii mei, în schimb, m-ar face, cred, mai responsabil, mai ambiţios şi mai puţin încăpăţînat. Alexandru (18 ani): În primul rînd, le-aş schimba alor mei vîrsta, pentru că, după părerea mea, dacă părintele este mai tînăr, se înţelege mai bine cu copilul. În al doilea rînd, le-aş modifica programul - mai ales lui tata - pentru a-i vedea mai des şi pentru a petrece mai mult timp împreună. Cel de-al treilea lucru pe care l-aş schimba la ei... Dacă mă gîndesc mai bine, i-aş schimba cu totul, cu alţi părinţi, pentru cîteva zile, ca să văd dacă m-ar da afară cei noi! Nu ştiu ce ar schimba părinţii mei la mine. Cred că mama m-ar schimba cu totul! The end. Ana-Maria (14 ani): Mie îmi plac părinţii mei, nu aş schimba nimic, dar ei şi-ar dori să nu mai stau atît de mult la calculator, pentru că îmi pierd toată ziua, să nu mai ridic tonul pentru că se creează un haos total în discuţiile familiale şi şi-ar dori să fie mai multă ordine în camera mea, care arată ca după cel de-al treilea război mondial. Andreea (14 ani): Mama mea îmi place aşa cum este - o consider mama perfectă! Ei i-ar plăcea, cred, să nu mai fiu leneşă - nu am mai făcut de mult timp curat; mi-ar schimba comportamentul pentru că, în ultimul timp, mă enervez şi ţip, numai dacă încearcă să mă ajute; şi probabil ar vrea să-i acord mai multă atenţie, deoarece mare parte a timpului de după şcoală mi-l petrec la calculator şi niciodată nu aud ceea ce spune. Ana-Maria (18 ani): Aş vrea să-l determin pe tata să nu mai muncească atît de mult, pentru că toată ziua este pe drumuri. Aş vrea ca mama să înţeleagă că nu poate rezolva problemele sentimentale ale apropiaţilor noştri şi să nu-şi mai facă griji pentru felul în care învăţ. Ei nu i se pare niciodată că învăţ sau că lucrez la ceva. Atît mama, cît şi tata ar vrea să fiu mai punctuală - dacă mergem undeva împreună, trebuie să mă aştepte mereu pînă mă aranjez -, să cheltui mai puţini bani şi să nu mai stau cu orele în baie. Andreea (15 ani): Primul lucru pe care aş vrea să-l schimb la mama ar fi să o fac mai înţelegătoare cu mine, să avem, într-adevăr, o relaţie mamă-fiică, pe care simt că nu am avut-o niciodată. Mi-ar plăcea să fie comunicativă, pentru că nu vorbim mai deloc, şi să fie mai afectuoasă cu mine, pentru că eu nu simt că este mama mea. Mi-aş mai dori ca părinţii mei să nu se mai certe atît de des, pentru că urăsc certurile. Ei, în schimb, cred că ar vrea să nu mai fiu aşa rebelă, pentru că, spun ei, simt că pierd controlul asupra mea. Îmi spun mereu să nu mai fumez, pentru că nu-mi face deloc bine şi mă roagă să învăţ mai mult la şcoală, pentru binele meu. Asta cred că ar schimba ei la mine. Eliza (18 ani): Aş vrea ca părinţii mei să se bucure mai mult de viaţă şi de roadele muncii lor. Mi-ar plăcea ca tata să accepte că am vîrsta necesară astfel încît să pot hotărî singură în privinţa unor anumite lucruri (de exemplu, fumatul!), iar mama să nu-şi schimbe niciodată atitudinea pe care o are faţă de mine, indiferent de vîrsta amîndurora. Părinţii mei cred că ar schimba la mine impulsivitatea - şi-ar dori să fiu mai calmă -, în unele situaţii, răutatea şi m-ar face mai punctuală. George (15 ani): Lucruri de schimbat la părinţi: atitudinea faţă de mine, să nu se mai supere cînd le mărturisesc un lucru rău şi să aibă mai multă încredere în mine - dacă mint o dată, ei cred că mint mereu. Lor le-ar plăcea să fiu mai ordonat, să învăţ mai mult (zece ore pe zi!), să le spun tot ce fac şi să nu mai ascund adevărul. Georgiana (15 ani): Ar fi bine ca mama să-şi facă mai mult timp pentru mine, să înţeleagă că eu sînt făcută pentru sport şi să nu mă mai oblige tot timpul să renunţ la el. Cu tatăl meu mă înţeleg bine, el îmi ţine mereu partea şi mă susţine. Îmi iubesc părinţii şi sper ca pe viitor să mă susţină în cariera sportivă şi să mă ajute cînd am nevoie de ei. Mama, cum am spus, ar vrea să mai las sportul. Ambii şi-ar dori să mă ocup mai mult de şcoală şi să-mi schimb comportamentul - îmi spun mereu să fiu mai caldă cu cei din jur, pentru că am o fire foarte rece şi din cauza acestui lucru voi avea mult de pierdut. Isabela (15 ani): Eu aş schimba la părinţii mei următoarele trei lucruri: să ne petrecem mai mult timp împreună, să fie mai înţelegători şi mama să comunice mai mult cu mine. Deoarece aşa simt. Părinţilor mei le-ar plăcea să nu mai fiu atît de încăpăţînată, să-i înţeleg în momentele în care au nevoie şi să mă ocup mai mult cu învăţatul. Lavinia (14 ani): Vreau ca părinţii mei să nu se mai certe, pentru că mă rănesc - nu-mi place să-i văd certaţi -, să aibă mai multă încredere în mine ca să pot pleca singură în locuri mai îndepărtate şi să petrecem mai mult timp împreună. Ei şi-ar dori să am mai multă grijă de sănătatea mea, să nu mă mai cert atîta cu frati-miu şi să fiu mai harnică în casă. Mădălina (18 ani): Tata este exagerat de protectiv: deşi poate preocupările lui în ceea ce priveşte siguranţa mea sînt în limite normale, manifestările în acest sens sînt tragi-comice - leşină şi ajunge la spital de fiecare dată cînd sînt plecată din ţară. Nu le-aş mai permite alor mei să lucreze în acelaşi domeniu! Părinţii nu ar trebui lăsaţi să facă aşa ceva - discuţiile sînt catastrofice! Şi aş mai schimba ceva: locuinţa. Nu aş mai vrea să stau cu ei! Nu mi-aş îndepărta părinţii, dimpotrivă, ne înţelegem întotdeauna foarte bine (cînd nu ne aflăm în aceeaşi încăpere, casă, oraş, ţară, planetă!). Ei ar schimba la mine: lenea - recunosc că sînt total dezinteresată de treburile casei. Faptul că sînt neîndemînatică şi uitucă - în mod ciudat, constant pierd sau stric lucruri care, culmea, îmi sînt dragi. Cred că sînt incapabilă fizic să păstrez ceva. Sînt o pagubă la casa alor mei. Faptul că atunci cînd se ţipă la mine, eu ţip mai tare. Mihaela (18 ani): În primul rînd, aş schimba starea de sănătate a tatălui meu care este paralizat de patru ani şi nu poate vorbi. La mama aş schimba o parte din modul ei de a gîndi, pentru că, în unele privinţe, nu ne mai înţelegem deloc; are anumite idei care sînt chiar învechite şi nu ne putem pune de acord. Tot mamei i-aş schimba locul de muncă şi aş trimite-o undeva unde nu ar trebui să facă nimic, unde ar avea mulţi bani şi, mai ales, unde s-ar putea simţi liniştită şi fericită, pentru că, în situaţia în care sîntem, nu cred că este tocmai aşa. Poate că, după modul lor de a gîndi, ai mei mi-ar schimba caracterul şi obiceiurile care nu sînt tocmai pe placul lor. Uneori, simt că m-ar schimba cu totul, dar ştiu că nu ar face niciodată lucrul ăsta, chiar dacă ar putea, pentru că mă iubesc foarte mult. Mai ales mama care a suferit foarte mult pentru/alături de mine. În final, dacă ar putea să schimbe cu adevărat ceva, m-ar schimba după percepţiile lor, astfel încît să mă vadă fericită şi împlinită din toate punctele de vedere. Un lucru este sigur: nici ei şi nici eu nu putem schimba nimic (poate în procent foarte mic)! Valentin (16 ani): În primul rînd, l-aş schimba pe tata - nu foarte mult, pentru că este un părinte bun, dar uneori, cînd vorbeşte, nu se poate controla şi ridică tonul la cel mai mic lucru care îl enervează. Eu îi spun mereu să se liniştească pentru că altfel nu-l mai ascult. În al doilea rînd, aş schimba la tata modul în care conduce maşina - mereu o ia pe unde este aglomeraţie - şi, în final, l-aş face să-şi mai ceară scuze din cînd în cînd. La mama nu mi-aş dori nimic schimbat, ea munceşte zi şi noapte uneori şi are grijă de casă, de trei băieţi şi de o fată nou-născută. Ei şi-ar dori să mă străduiesc un pic mai mult cu învăţatul, pentru că prost nu sînt, să o ajut în casă pe mama mai mult decît o fac de obicei şi să nu mai pierd timpul cu băieţii pe stradă. Eventual, să nu beau.