Cine are nevoie de egalitate?

Carmen GHEORGHE
Publicat în Dilema Veche nr. 141 din 6 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Întrebarea de la care am pornit în scrierea acestui articol mi-a atras atenţia deoarece, cînd se vorbeşte despre egalitatea de şanse, discuţia este invariabil percepută ca fiind una... despre femei. Dezbaterea modernă cu privire la egalitatea de şanse este abordată în secolul XXI şi din perspectiva femeilor rome. Şi nu mă pot abţine să nu amintesc (sic!) cea mai des întîlnită întrebare care îmi este adresată (şi cred că nu numai mie, de altfel!) de către mulţi dintre bărbaţi, şi anume: ce vrem noi, femeile, să spunem, vrem să fim egale cu bărbaţii sau de fapt să arătăm că le sîntem superioare? Două idei pot fi extrase de aici: fie femeile rome sînt victime, iar bărbaţii, agresori; fie bărbaţii îşi exteriorizează o temere în a nu împărţi nişte privilegii pe care le-au avut din totdeauna. Lăsînd însă la o parte polemicile, importante cu adevărat sînt rolurile atribuite bărbaţilor şi femeilor rome, atît în viaţa publică, cît şi în viaţa de familie. Lupta pentru asigurarea egalităţii de şanse şi lupta antirasistă nu se află în opoziţie. Ambele problematici sînt la fel de importante, iar abordarea lor nu trebuie privită în termeni de opoziţie, ci mai degrabă de compatibilitate. Spun asta deoarece majoritatea oamenilor sînt învăţaţi să gîndească în termeni de "sau /sau". Existenţa diferitelor forme de discriminare, opresiune, mergînd pînă la violenţă şi barbarism, poate fi explicată prin teoria dominaţiei sociale elaborată în urma cercetărilor a doi profesori din Statele Unite - J. Sidanius şi F. Pratto. Potrivit acestei teorii, unui grup aflat pe o scară socială superioară datorată bunăstării materiale i se subordonează un alt grup aflat pe o scară socială inferioară datorită lipsei bunăstării. Cu alte cuvinte, dominaţia exercitată este de natură economică. Această teorie cuprinde trei criterii inter-relaţionate: vîrsta, genul şi aşa-numitul "cadru arbitrar", ce poate fi exemplificat printr-un set de criterii bazate pe etnie, rasă, clasă socială etc. Marea majoritate a conflictelor de grup şi opresiune - pornind de la rasism pînă la sexism - sînt manifestări ale predispoziţiei umane datorate acestor ierarhizări sociale. Adaptat la realitatea românească, grupul majoritar exercită diferite forme de dominaţie asupra grupului minoritar de etnie romă, iar acesta, la rîndul său, exercită diferite forme de dominaţie în cadrul propriului grup, asupra femeilor rome. Ce ne spune asta despre relaţiile de gen? Femeile rome sînt tolerante! Ele sînt conştiente că sexismul le permite bărbaţilor să aibă privilegii care lor le sînt refuzate. Este mai probabil ca ele să considere expresia ca exagerată, a aşa-zisei superiorităţi masculine a unora, ca rezultînd din faptul că aceştia se consideră neputincioşi şi ineficace în relaţiile cu grupurile conducătoare, şi nu ca o expresie a statutului lor social privilegiat. Iar bărbaţii profită de pe urma sistemului patriarhal, de care în acelaşi timp sînt prejudiciaţi. Motivaţia învestirii femeii rome cu rolul de supusă, dominată, rezidă în caracteristicile societăţii în care trăieşte. O societate arhaică, puternic afectată de situaţia economică precară, nu permite dezvoltarea femeii rome. Cauzele care împiedică emanciparea acestora rezidă în statutul social, determinat în primul rînd de procesul muncii. Munca, din cauza insuficientei remuneraţii şi a lipsei de perspective, nu este văzută ca o activitate umană la care femeile rome participă pentru a-şi dezvolta personalitatea, conştiinţa de sine, ci ca un mijloc de supravieţuire. Muncile "de jos", prestate le asigură un sprijin material în urma căruia suferă un proces de demoralizare, determinat atît de statutul de inferioritate, cît şi de lipsa succesului profesional. Ca o concluzie, putem spune că diferenţele existente între femeile rome şi restul populaţiei se accentuează, pe măsură ce climatul cultural şi de mediu semnalează practici ce contravin principiilor unui stat de drept, al cărui rol este de a-şi proteja cetăţenii. Prin urmare, conştientizarea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi respectarea acestui principiu, nu doar la nivel de discurs, ci şi în practică, depăşind rolurile de gen impuse de sistemul patriarhal, reprezintă imperative pentru întreaga societate românească. Căutînd explicaţia dominaţiei sociale de grup, cei doi profesori n-au reuşit, din păcate, să identifice motivele dominaţiei în cadrul unui grup minoritar. Cu toate acestea, îndrăznesc să întreb... cine are nevoie de egalitate?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum pică în capcană turiștii români din Bulgaria. Amenzi enorme în zone unde nu există niciun avertisment: „Nu ne interesează, la noi trebuie să știi legea” FOTO
Plajele sălbatice din Bulgari atrag tot mai mulți turiști români care își doresc câteva zile de liniște pe malul Mării Negre. Însă pe cât de frumoase sunt aceste locuri, pe atât sunt pline de pericole generate chiar de autoritățile de la Sofia.
image
Un medic a descoperit secretul tinereții. „Biologic, sunt mai tânăr cu 20 de ani”
Un medic de 78 de ani, și-a scăzut vârsta biologică cu 20 de ani după ce a urmat patru reguli alimentare esențiale în păstrarea tinereții.
image
Noi dezvăluiri despre atacatorul lui Trump. Ce se știe până acum despre Thomas Crooks: „Era tăcut, liniștit, lua mereu note bune la teste și era pasionat de istorie”
Thomas Matthew Crooks, atacatorul implicat în tentativa de asasinare a fostului președinte american Donald Trump, în vârstă de 20 de ani, era un elev bun la școală, fiind apreciat de profesorii săi. Vecinii lui sunt în stare de șoc.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?