Cînd viața devine parte din operă

Mircea PRICĂJAN
Publicat în Dilema Veche nr. 899 din 1 – 7 iulie 2021
Cînd viața devine parte din operă jpeg

Am făcut pasiuni pentru mulți scriitori de-a lungul timpului și întotdeauna, după fascinația pentru opera lor, a venit fascinația pentru persoana lor. Pentru că, nu-i așa, viața și opera sînt strîns legate, chiar dacă uneori prima se poate situa într-un contrast izbitor cu a doua.

Mi s-a întîmplat să am o astfel de dezamăgire în adolescență, după ce – am mai povestit asta – într-o vară lungă, la bunici, am citit aproape integral cărțile lui Mihail Sadoveanu, de la proza emfatic-istorică la cea idilică povestind întîmplări pescărești (aveam, pe-atunci, o pasiune inclusiv pentru pescuit) și vînătorești. Credeam că nu există zăbavă mai bună decît cetitul istoriilor acestora atît de fermecătoare-n limba și sintaxa lor otherworldly. Apoi, vrînd să înțeleg mai bine de unde vin și cum se explică toate cele, am iscodit viața autorului. Și atunci totul s-a năruit, vraja s-a spulberat definitiv, pînă într-acolo încît recent, vrînd să recitesc la distanță de douăzeci și cinci de ani Frații Jderi, m-am văzut nevoit să abandonez demersul la jumătatea primei cărți. Biografia a reușit să „ucidă” bibliografia, și asta-n ciuda încercării mele de-a mă convinge că nu e corect așa, că literatura e una și că trebuie judecată separat de persoana autorului ei. Am plătit, astfel, scump prețul curiozității. Ceea ce, desigur, nu m-a lecuit defel.

Și cum ar putea fi înfrîn(a)tă curiozitatea de spectrul posibilei dezamăgiri? Aceasta, curiozitatea aflării mecanismului care face să existe lucrurile care ne vrăjesc, se hrănește din speranță, din convingerea că, învățînd de la cei pe care îi admirăm, vom putea, la rîndul nostru, să-i egalăm, poate chiar să-i depășim. Mai ales dacă ești un scriitor aspirant, căutînd călăuzirea exemplului, dorind să afli rețeta a ceea ce, pînă la urmă, nu are nici o rețetă.

Biografiile din aceste două lucruri se nasc: din pasiunea pentru o personalitate anume a celor care le scriu și din curiozitatea evidentă a celor care le citesc. Sînt un exercițiu de genul behind the scenes, sînt povestea poveștii, sînt, adesea, cu tot riscul de rigoare, scoaterea la lumina zilei a „magiei” grozavului și puternicului Vrăjitor din Oz.

Și-n mod sigur, exceptînd cazurile în care ies la iveală contradicții flagrante, de natură morală, între viață și operă, cititorul de (auto)biografii exact asta caută: dovada faptului că nimic supraomenesc nu stă în spatele paravanului, ci doar un om care, prin tenacitate și talent, reușește imposibilul. Povestea succesului este, pînă la urmă, povestea de viață a celui sau a celei care își recunoaște scopul pe lume și-l urmărește în pofida greutăților care pe cei mai mulți îi fac să bată în retragere. Îmi amintesc mereu vorbele lui Stephen King (autorul acelor deja celebre „memorii ale unei meserii”, On Writing) cu privire la modul în care scrie: „cuvînt cu cuvînt”. It’s as easy as that, spune el mai departe mucalit. Atunci cînd personalitatea devine prin acest artificiu persoană, atunci cînd se umanizează, cititorul simte că-i poate călca pe urme – sau că poate măcar să încerce asta.

De aceea, pe un palier cu totul special sînt autobiografiile. Pot depune mărturie indirectă, ca traducător, pentru două, excluzînd cartea lui King amintită anterior. Aparent diferite, căci scrise de doi cîntăreți cu sensibilități distincte, atît Born to Run a lui Bruce Springsteen, cît și Eu sînt Ozzy a lui... Ozzy Osbourne, ambele apărute în ultimii ani la Editura Polirom, vorbesc despre același lucru și au același rol. Cum, de altfel, cred că se întîmplă în cazul tuturor autobiografiilor.

Dincolo de diferența evidentă de stil – Springsteen este mai poet, frazele lui sînt elaborate, textul e construit inclusiv cu efect literar, în vreme ce Ozzy e direct și haios; acolo unde Bruce divaghează pentru a construi atmosferă, Ozzy alege să meargă drept la țintă în felul său no-bullshit inconfundabil –, autobiografiile lor privesc în aceeași oglindă și descriu același chip. Este chipul rock star-ului care a devenit ceea ce este surprinzînd spiritul timpului, a vorbit prin arta sa, cu maximă sinceritate, despre el și nu și-a trădat talentul, nefăcînd nici o concesie. Asta nici atunci cînd piața cerea spectacol gratuit – cazul show-ului The Osbournes, cînd, știm bine, Ozzy s-a arătat exact cum era, cu toate defectele și calitățile sale. Amîndoi spun povestea omului care s-a născut sărac, dar talentat, și care a ajuns pe culmile succesului în răspăr cu așteptările tuturor celor din jur, cu ale societății înseși. Valoarea de mărturie fără echivoc a celor două cărți este, cred, principala lor trăsătură definitorie. Fiindcă mai mult decît o poate face jurnalul, care hașurează de asemenea spațiile mai puțin cunoscute dintre evenimentele carierei la care are acces publicul, autobiografiile contextualizează fluent, avînd avantajul privirii de sus, de unde înlănțuirea faptelor se vede mai bine. Îmi pot imagina nevoia unor personalități ca Bruce și Ozzy de a prezenta ei înșiși aceste înlănțuiri din care le este alcătuită viața, recuperînd sub semnătură proprie ceea ce unui biograf fie și contemporan cu ei i-ar scăpa sau ar alege să treacă sub tăcere. Căci, de la un moment încolo, viața însăși devine parte a operei unei personalități, la fel cum opera s-a definit de la bun început ca produs, ca distilat al acelei vieți.

Rolul autobiografiei mi se pare, tocmai de aceea, că este, precum creația marilor creatori, unul în definitiv egoist, de datorie față de propria persoană, o încheiere a conturilor cu propriul trecut, pentru a-l fixa în memoria posterității la prima mînă, și abia apoi acela altruist (dacă se întîmplă să existe acesta!), cu gîndul la bunul folos al altora, al cititorilor, în ideea unor presupuse lecții de viață. Mă îndoiesc că, vorbind despre abuzurile de fel și chip la care s-a supus în cariera sa, multe cu consecințe grave (de la fracturi severe la boli rușinoase), Ozzy a căutat admirația cuiva. Dimpotrivă, cîntărețul și-a scris cronica vieții așa cum a fost (sau, mai bine spus, cît și cum și-a amintit-o!) în aceeași manieră în care a și trăit-o: excesiv și expansiv și explicit anarhic, contra rigorilor și așteptărilor celor riguroși.

Și chiar acesta este palierul special pe care se situează autobiografiile în comparație cu biografiile. De unde cele din urmă caută să vină în întîmpinarea curiozității cititorilor, căci ea, curiozitatea, a fost și un mobil esențial al pasiunii biografului, primele sînt scrise din cu totul alte rațiuni, mult mai personale, deci mai egoiste. Și, se știe, în cazul acesta ochiul străin e mai iscoditor, mai pus pe scormonit detalii picante. Plus că, glazurate cu aura mărturisirii, pînă și cele mai reprobabil decizii de viață au parte de o judecată critică mai indulgentă din partea cititorului.

Mircea Pricăjan este scriitor și traducător, redactor-șef al revistei Familia.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

euro foto pixabay jpg
Ce pensie poate primi un român care au lucrat 35 de ani într-o importantă țară europeană. Diferențe mari între sexe și regiuni
Zeci de mii de români au ales să muncească în țări europene occidentale de-a lungul anilor pentru salarii mai bune.
om cu bani, miliardar  sursa  Shutterstock jpg
„Când ți-ai dat seama că ești bogat?”. Răspunsul dat de un miliardar celebru. Nu are aproape nicio legătură cu banii
Unul dintre cei mai bogați oameni din lume a dezvăluit momentul în care și-a dat seama că este cu adevărat bogat și surprinzător, nu avea nicio legătură cu contul bancar, ci cu ceva mult mai simplu și personal.
festivalul de Film Cannes 2025, foto lithub png
Palme d’Or: Adjudecat
După o pană de curent, despre care nu se știe încă dacă a vizat doar Festivalul, deși e limpede că făptuitorii ignorau că vor face doar victime colaterale, pentru că, în Palat, generatoarele, au putut să restabilească lumina, a venit și Gala.
image png
Băutura-minune pe care să o consumi cu 30 de minute înainte să te pui la somn. Te adoarme instant și te liniștește complet
Un somn odihnitor și de calitate joacă un rol extrem de important în viața fiecăruia dintre noi, motiv pentru care trebuie să facem în așa fel încât să ne ocupăm ca la carte de acest aspect. Există și anumite trucuri promițătoare, precum o „băutură-minune” care ne ajută să ne odihnim așa cum ar treb
baiamare jpg
Simone Tempestini rămâne invincibil în Raliul Maramureșului
Simone Tempestini nu are rival pe plan intern.
112 numar de urgenta apel telefon jpeg
„Ajutor, am fost răpite! Am fost luate cu forța”. Zeci de polițiști au căutat ore întregi cinci adolescente din Caracal
La cinci ani de la „Cazul Alexandra”, când o adolescentă de 14 ani a fost răpită și omorâtă de un bărbat din Caracal, polițiștii din Dolj au primit un apel prin 112 prin care erau anunțați că cinci tinere au fost răpite din Caracal și se îndreaptă cu o mașină neagră spre o direcție necunoscută.
karol jpg
Ce semnifică gestul controversat făcut de prietenul lui George Simion în Polonia: „Să-l lăsăm pe domnul Karol să explice”
O scenă bizară petrecută în timpul unei dezbateri televizate din Polonia a devenit virală și a stârnit numeroase reacții în mediul online și în presa internațională.
andrei ratiu captura jpg
inundatii 29 sept 7, ISU Arges
Pompieri din patru județe, trimiși la Vaslui pentru eventuale situații periculoase provocate de vremea rea
Pompieri militari din județele Mureș, Harghita, Suceava și Bistrița-Năsăud au fost mobilizați în județul Vaslui pentru a participa la eventuale intervenţii în contextul codului portocaliu de vreme rea emis de Administrația Națională de Meteorologie (ANM).