Cînd ne-apucă (pardon) dracii

Publicat în Dilema Veche nr. 334 din 8-14 iulie 2010
Cînd ne apucă (pardon) dracii jpeg

În ciuda faptului că înţelegem multe, din cînd în cînd rămînem pe întuneric. Aşa că ne-am întrebat, noi pe noi înşine: În ce situaţie/din ce motiv simţiţi că vă pierdeţi orice urmă de dilemă şi aveţi impulsul de a vă revolta? 

Marius CHIVU

Ultima oară cînd m-am revoltat în public era să iau bătaie. Mă aflam în tramvaiul 41 şi un tip nervos a început să înjure o fată care-l atinsese cu rucsacul. Degeaba şi-a cerut fata scuze şi s-a îndepărtat, tipul s-a luat după ea strigînd-o pe numele părţii genitale. Atunci am intervenit eu, cu un tupeu care trebuia deopotrivă să-mi dea curaj şi să-l intimideze pe individ. Numai că, la prima staţie, tipul a coborît după mine pe peronul pe care urma să-l stropesc cu sînge. Noroc că am cam fugit. În rîsetele celor din tramvai, care pînă atunci se căutaseră în tăcere prin buzunare.

Cristian GHINEA

Mă plictiseşte îngrozitor revolta degeaba, revolta care nu propune nimic, revolta aşa, ca să ne simţim bine, revolta că „aşa ceva numai în România e posibil“. Mă plictisesc chiar şi notiţele „3,14“ din această revistă cu „tipic românesc, bla-bla“. Mă oboseşte această tendinţă a trăitorilor alături de mine de a se revolta pe umărul meu, pe umărul nostru colectiv, şi atît. Şi asta pentru că sînt perfect incapabili să articuleze un răspuns la problemă, să propună ceva, să ducă revolta mai departe de etapa „am zis, m-am descărcat, v-am aruncat vouă în cap lăturile, eu mă duc înapoi în sictirismul meu“. Deci mă revoltă revolta fără cap şi coadă. Acum, mă scuzaţi, am făcut reclamaţie contra unui taximetrist care se credea la discotecă în maşină şi vreau să insist pentru concediere. Mulţumesc.

Stela GIURGEANU

Aproape zilnic am revolte pe care le consider mărunte şi pe care le ignor prin circumstanţa atenuantă „nu-i aşa de grav“. Uneori însă am revolte categorice, rezultate tocmai din suma acelor revolte mici, trecute aproape zilnic cu vederea.

Andrei MANOLESCU

Cînd mă prind că cineva încearcă să mă prostească în faţă sau prin intermediul televizorului (vînzătorul din piaţă, funcţionarul de la bancă sau politicianul care-mi cere votul promiţîndu-mi bazaconii), mă enervez. Probabil însă că mulţi m-au prostit pînă acum fără să mă prind şi, ca atare, nu m-am enervat. În general însă, ca idee, revoluţiile, revoltele sau chiar simplele indignări îmi repugnă. Prefer evoluţiile şi soluţiile.

Matei MARTIN

Cînd eram student (au trecut vreo zece ani de atunci), participam aproape sistematic la mitinguri, demonstraţii şi proteste de tot felul. Mă mobilizam mai degrabă „contra“ decît „pentru“. Nu susţineam nimic, dar eram împotriva a tot ce mişca. Acum mi-au cam trecut impulsurile de rebel. Ziarele, televiziunile şi radiourile se revoltă şi pentru mine, în ştirile alarmiste cu şi despre oamenii politici inculţi şi obtuzi. Le urmăresc ca pe un zgomot de fond. Rebeliunea s-a transformat într-un scepticism ofticos.

Patricia MIHAIL

Îmi pierd rapid spiritul dilematic şi umorul în anumite momente (din ce în ce mai frecvente în ultima vreme). Mă revoltă profund violenţa (fizică sau psihică), nedreptatea (în toate formele ei – de la Justiţie la grădiniţă), atribuirea unor vini închipuite, dorinţa/plăcerea unora de a-i umili pe ceilalţi, nesimţirea în stare pură, ego-urile uriaşe construite pe suflete mici, minţi înguste, portofele burduşite.

Adina POPESCU

Cred că omul cu dileme poate coexista cu rebelul şi/sau contestatarul. Una nu se exclude pe cealaltă, ba dimpotrivă. Personal, am o nehotărîre permanentă (dilematică?) şi ea mă macină atunci cînd trebuie să iau decizii importante, însă mă uimeşte faptul că pot deveni tranşantă sau chiar aş putea să o pun de-o revoluţie, dacă ar mai exista o cauză în care să cred. Mă revoltă în primul rînd ţara în care trăiesc, cu toate încrengăturile şi putreziciunile ei. Mă revoltă faptul că nişte oameni mediocri (ca să nu le spun oameni lipsiţi de valoare) pot ajunge factori de decizie şi pot hotărî după nişte criterii culturale provinciale care sînt marile opere, marile filme, marile scriituri. Mă revoltă cei care se autopromovează doar pe ei înşişi şi de care nu mai ai loc. S-ar părea că sînt un om revoltat... însă în cele mai multe dintre cazuri mă simt un om sfîrşit.

Iaromira POPOVICI

1) Cînd cineva, orice formă de autoritate, încearcă să mă constrîngă să fac ceva cu care nu sînt de acord şi care simt că îmi lezezează într-un fel sau altul libertatea personală. 2) Cînd cineva vrea să mă facă să mă simt vinovată de ceva despre care ştiu sigur că nu e aşa. Şi cînd văd că cineva mă minte, cu nonşalanţă, în faţă. 3) Cînd cineva apropiat, mai ales într-o situaţie dezavantajată (bolnav, copil…) este tratat prost sau nedrept, profitîndu-se de situaţia ei/lui dezavantajată.

Ana Maria SANDU

Rezistenţa mea la mitocănie, tupeu şi nesimţire pare din ce în ce mai fragilă. Indiferent că e vorba despre cele „de stat“ sau cele „private“. A început să semene cu o bucată de material care s-a uzat. Cînd ridic vocea şi îmi ies din ţîţîni nu mă recunosc. Starea conflictuală şi agresivitatea îmi fac rău fizic. Dar sînt momente în care n-am de ales. Dacă nu te revolţi eşti călcat pe cap cu voluptate şi mori. Ce-i drept, s-ar putea să se întîmple cu tot cu revoltă… Dar o mică mulţumire tot am în aceste situaţii, instinctul meu de supravieţuire a acţionat, nu s-a atrofiat de tot.

Simona SORA

Nu mă mai revoltă nici prostia cu pretenţii, nici bălmăjeala agramată, nici impostura, nici ingratitudinea. Nu mă mai revoltă nici medicii care nu pot pune un diagnostic, nu pot prescrie un tratament, dar iau şpăgi enorme. Nu mă mai revoltă nici televiziunile de doi bani (nimeni nu mă obligă să deschid televizorul la care nu pot renunţa), nici cărţile proaste (de cînd nu mai fac cronică literară, nimeni nu mă obligă să le citesc), nici filmele hollywoodiene, nici revistele literare din ce în ce mai ilizibile. Mai am puţin pînă să devin cu totul zen. Între timp, nu ies din casă decît atunci cînd e absolut obligatoriu, nu vorbesc la telefon decît atunci cînd n-am încotro şi, de obicei, nu răspund la anchete despre dilemele oamenilor revoltaţi.

Dan STANCIU

Cum frontiera dintre tolerabil şi inacceptabil s-a subţiat amarnic în ultima vreme, poate n-ar fi rău să ne gîndim la o Strategie pentru Revoltare Durabilă.

Mădălina ŞCHIOPU

a) Modul inchizitorial de a închide gura cuiva, cu argumente ideologice. Inchiziţia ca stare de spirit n-a dispărut niciodată, iar avatarul ei de acum se numeşte corectitudine politică. Oricine se revoltă astăzi împotriva ei a împrumutat ceva din duhul lui Galilei. b) Suferinţa copiilor provocată de adulţi. Ca Ivan Karamazov, cred că toate realizările umane pălesc în faţa unui singur copil chinuit. În astfel de situaţii, nu mai am dubii în privinţa pedepsei capitale.

Mircea VASILESCU

Rămîn aproape fără nici o dilemă cînd am de-a face cu prostia încăpăţînată şi fudulă a unora care cred că ştiu tot, că „s-au prins“ şi te iau de sus pe orice temă, fără măcar să-ţi asculte părerea. Dacă sînt „simpli cetăţeni“, îmi recapăt oarece dileme punînd atitudinea lor pe seama „firii umane“, a lui Dumnezeu, a Providenţei, a genomului – în fine, lucruri de-astea mari... Dar îmi pierd orice urmă de dilemă cînd văd proşti căpoşi şi încrezuţi cocoţaţi în copacul Puterii (sau mişunînd pe lîngă el, în speranţa că vor prinde vreo rămurică liberă) şi dînd lecţii nesimţite despre orice, fără să-şi fi dovedit vreun moment competenţa şi fără să fi făcut măcar un lucru bun. Şi mă revoltă moartea spiritului de revoltă: nu zic s-o ţinem tot în greve fără rost, ca francezii şi italienii, dar nici să înghiţim toate măgăriile cu aerul resemnat că „asta-i ţărişoara, cu trecutul ei zbuciumat la răscrucea marilor imperii...“. Cred că, mental, sîntem rămaşi la faza răscoalelor ţărăneşti şi la strigătul „Noi vrem pămînt!“ (sau salarii, sau sporuri, sau măcar să fim lăsaţi să muncim puţin şi prost, că „de banii ăştia“ oricum „nu se merită“). N-am făcut pasul spre protestul civic modern şi spre revolta pornită din vreo (umbră de) idee.

Luiza VASILIU

Cînd nedreptatea e bătătoare la ochi chiar şi pentru miopi, cînd cauza pare (doar pare) că scuză mijloacele, cînd persoane fără apărare sînt puse în situaţii cărora nu le pot face faţă, cînd bunul-simţ e maltratat cu bună ştiinţă, cînd autoritatea e un abuz sau, dimpotrivă, o mămăligă, cînd intoleranţa devine un reflex al nefericirii şi, de cele mai multe ori, cînd pur şi simplu mă ia gura pe dinainte. 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.