Cînd mi-a pupat mîna Minune

Karin BUDRUGEAC
Publicat în Dilema Veche nr. 657 din 22-28 septembrie 2016
Cînd mi a pupat mîna Minune jpeg

Pînă în ultimul moment am crezut că nu mai ajung la premiera Dincolo de calea ferată de la Gara de Nord. Așa încep, de fapt, toate nopțile reușite, poate c-un obligo, sigur fără chef, și cu intenția clară de „după asta, mergem direct acasă“. În film, Ada Condeescu și Potocean sînt un cuplu înstrăinat, c-un copil. El vine în vizită din Italia, ea locuiește în aceeași casă de lîngă șina de tren, neterminată de el, l-a înșelat între timp, se duc la o nuntă. Povestea asta m a mai înzdrăvenit, la fel și salonul în care peste stema regală din colțul covoarelor au fost cusute secera și ciocanul. Astfel încît, la vinul alb de după proiecție, cînd cineva a zis „Mergem și în Ota?“, mi s-a părut cea mai bună idee din lume.

În Ota, pentru cine nu știe, sînt niște cocktailuri fantastice. Daiquiri-ul se face cu piure de căpșune și au cel mai bun Frankfurt Sour din oraș. Dovadă c-am făcut schimb de drink-uri cu Florin Iaru și Mihai Iordache, cu care ne-am nimerit la o discuție aprinsă despre Street Delivery. Prietena cu care mai eram avea o întîlnire ultrasecretă la două noaptea, iar pe la miezul nopții a devenit clar că nu aveam cum s-o lăsăm singură. „Cu cine trebuie să te vezi, totuși, la două noaptea?“ Cu cine altul decît cu Adi Minune? Prietena mea voia să-l ia pentru un gig, iar Adi o chemase să discute după două noaptea la Ambasador. Dintr-una într-alta („păi, nu venim și noi?“), urcîndu-ne patru oameni într-un taxi spre ce credeam noi că ar fi un party deșănțat într-un restaurant și era, de fapt, o zi de naștere exclusivistă într-un complex de la intrarea în Otopeni (Ambasad’Or). Nimic nu ne pregătise pentru atîta pseudolux. Ne-am așezat în hol, ca-n gară, pe canapelele model victorian din imitație de piele, să-l așteptăm pe Minune. Ne-am strecurat o singură dată în sală și am surprins un cerc de bărbați care se băteau pe umeri și aruncau cu bani în sus, „De la nașu’ mare!“, în timp ce nevestele lor îi priveau plictisite de la mese. Am stat un pic acolo, sprijinind intrarea, ne-am unduit un pic pe vocea lui Adi, pînă cînd un bodyguard impresionant, chel și tatuat ca-n filme, ne-a rugat să ne întoarcem la canapelele noastre, făcîndu-ne semnul cu degetul pe obraz. Am vrut să ne opunem, veniserăm totuși să dansăm, dar în țoalele noastre de civili și cu freze cam punkiste, aterizam cam extraterestru în peisajul aniversar, ca de nuntă.

„Ce vreți să beți?“, a întrebat Adi Minune după ce s-a așezat. La un semn al lui, pe masa noastră au aterizat patru pahare de whisky. La un alt semn, asistentul lui, c-un ceaslov cît catalogul de la școală, s-a pus în genunchi și i l-a întins. Minune și-a consultat agenda, l-a mustrat pentru niște imprecizii, a negociat prețuri și „Cine mai cîntă?“, ca un businessman adevărat. La final, s-a ridicat, s-a aplecat, a pupat două mîini și a strîns alte două. Am mai ciocnit un whisky. Din sala mare, dintr-odată a început să se audă vocea regelui. „Ce noroc“, a zis prietena mea, „nu știam cum să mai dau de Salam!“ De gustibus non disputandum (sic!), dar vocea lui Florin Salam n-are cum să nu te ungă pe suflet.

Încă vreo oră mai tîrziu, taxiul de întoarcere ne-a lăsat lîngă Petrom-ul de pe Eminescu. Se luminase de ziuă, iar cartofii prăjiți cu brînză rasă pe deasupra, serviți cu castraveți murați la restaurantul non-stop, unde am conchis că clar se spală bani, au mers de minune. 

Karin Budrugeac este jurnalistă la SUB25.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Huiduieli la concertul Coldplay de pe Arena Naţională. Un manelist a cântat in mijlocul concertului. „Mi s-a dus tot cheful” | VIDEO
O apariţie pe cât de neaşteptată, pe atât de neplăcută în timpul concertului trupei britanice de rock Coldplay la primul concert susţinut în România în cadrul turneului „Music of the spheres”.
image
Cine e Babasha și ce spune după momentul de la concertul Coldplay: „Străinii ne apreciază, doar românii nu ne apreciază” VIDEO
Babasha, pe numele său real Vlad Babașa, este originar din Bacău și la ora actuală este foarte popular pe mai multe platforme de streaming audio. Acesta a stârnit controverse după ce a cântat la mult așteptaul concert Coldplay în România, în fața a 50.000 de spectatori.
image
Mărturiile recruților ruși luați prizonieri de război de către ucraineni: „Cu banii ăștia aș trăi regește în Somalia”
Recruți din țări africane și din Asia de Sud care au fost luați prizonieri de război de trupele ucrainene au oferit mărturii despre cum au ajuns să semneze contracte cu Ministerul rus al Apărării, relatează portalul RBC Ucraina.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.