Cînd mi-a pupat mîna Minune

Karin BUDRUGEAC
Publicat în Dilema Veche nr. 657 din 22-28 septembrie 2016
Cînd mi a pupat mîna Minune jpeg

Pînă în ultimul moment am crezut că nu mai ajung la premiera Dincolo de calea ferată de la Gara de Nord. Așa încep, de fapt, toate nopțile reușite, poate c-un obligo, sigur fără chef, și cu intenția clară de „după asta, mergem direct acasă“. În film, Ada Condeescu și Potocean sînt un cuplu înstrăinat, c-un copil. El vine în vizită din Italia, ea locuiește în aceeași casă de lîngă șina de tren, neterminată de el, l-a înșelat între timp, se duc la o nuntă. Povestea asta m a mai înzdrăvenit, la fel și salonul în care peste stema regală din colțul covoarelor au fost cusute secera și ciocanul. Astfel încît, la vinul alb de după proiecție, cînd cineva a zis „Mergem și în Ota?“, mi s-a părut cea mai bună idee din lume.

În Ota, pentru cine nu știe, sînt niște cocktailuri fantastice. Daiquiri-ul se face cu piure de căpșune și au cel mai bun Frankfurt Sour din oraș. Dovadă c-am făcut schimb de drink-uri cu Florin Iaru și Mihai Iordache, cu care ne-am nimerit la o discuție aprinsă despre Street Delivery. Prietena cu care mai eram avea o întîlnire ultrasecretă la două noaptea, iar pe la miezul nopții a devenit clar că nu aveam cum s-o lăsăm singură. „Cu cine trebuie să te vezi, totuși, la două noaptea?“ Cu cine altul decît cu Adi Minune? Prietena mea voia să-l ia pentru un gig, iar Adi o chemase să discute după două noaptea la Ambasador. Dintr-una într-alta („păi, nu venim și noi?“), urcîndu-ne patru oameni într-un taxi spre ce credeam noi că ar fi un party deșănțat într-un restaurant și era, de fapt, o zi de naștere exclusivistă într-un complex de la intrarea în Otopeni (Ambasad’Or). Nimic nu ne pregătise pentru atîta pseudolux. Ne-am așezat în hol, ca-n gară, pe canapelele model victorian din imitație de piele, să-l așteptăm pe Minune. Ne-am strecurat o singură dată în sală și am surprins un cerc de bărbați care se băteau pe umeri și aruncau cu bani în sus, „De la nașu’ mare!“, în timp ce nevestele lor îi priveau plictisite de la mese. Am stat un pic acolo, sprijinind intrarea, ne-am unduit un pic pe vocea lui Adi, pînă cînd un bodyguard impresionant, chel și tatuat ca-n filme, ne-a rugat să ne întoarcem la canapelele noastre, făcîndu-ne semnul cu degetul pe obraz. Am vrut să ne opunem, veniserăm totuși să dansăm, dar în țoalele noastre de civili și cu freze cam punkiste, aterizam cam extraterestru în peisajul aniversar, ca de nuntă.

„Ce vreți să beți?“, a întrebat Adi Minune după ce s-a așezat. La un semn al lui, pe masa noastră au aterizat patru pahare de whisky. La un alt semn, asistentul lui, c-un ceaslov cît catalogul de la școală, s-a pus în genunchi și i l-a întins. Minune și-a consultat agenda, l-a mustrat pentru niște imprecizii, a negociat prețuri și „Cine mai cîntă?“, ca un businessman adevărat. La final, s-a ridicat, s-a aplecat, a pupat două mîini și a strîns alte două. Am mai ciocnit un whisky. Din sala mare, dintr-odată a început să se audă vocea regelui. „Ce noroc“, a zis prietena mea, „nu știam cum să mai dau de Salam!“ De gustibus non disputandum (sic!), dar vocea lui Florin Salam n-are cum să nu te ungă pe suflet.

Încă vreo oră mai tîrziu, taxiul de întoarcere ne-a lăsat lîngă Petrom-ul de pe Eminescu. Se luminase de ziuă, iar cartofii prăjiți cu brînză rasă pe deasupra, serviți cu castraveți murați la restaurantul non-stop, unde am conchis că clar se spală bani, au mers de minune. 

Karin Budrugeac este jurnalistă la SUB25.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.