Cînd indignarea nu mai e de ajuns

Publicat în Dilema Veche nr. 134 din 18 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Memento Anul 2002, biserica Armenească. Lîngă, şantier de construcţii. Se doreşte ridicarea unui gigant de oţel. Şi sticlă. Un bloc de birouri pentru fundaţia căruia se fac săpături temeinice. Se omite însă cercetarea în prealabil a straturilor de pămînt, ceea ce duce la atingerea pînzei freatice. Apa afluenţilor subterani ai Dîmboviţei spală nisipul de sub monumentul arhitectonic, iar peste noapte, biserica Armenească se rupe. Clădirile învecinate, casa parohială şi Muzeul Dudian resimt din plin neglijenţa proiectanţilor. Deşi primiseră în avans asigurări că nimic nu se va întîmpla, deşi avem o lege a monumentelor arhitectonice, un Minister al Culturii şi Cultelor, un Inspectorat de Stat al Construcţiilor, o Primărie Generală şi şase de sector, comisii, sub-comisii şi inspectori, povestea s-a soldat doar cu ridicări din umeri, oftături oficiale şi post-tristeţi. Nu-i nimic însă, scenariul pare că se va relua. Catedrala Sfîntul Iosif Anul 2006. Catedrala Sfîntul Iosif. Lîngă, şantier de construcţii. Se doreşte ridicarea unui gigant de oţel... bloc de birouri... 4 subsoluri, 19 etaje... într-un raport se recomandau maximum 12; fără studiu seismic; fără o grămadă de alte studii; atingînd, posibil, pînza freatică; o construcţie ilegală, pentru oprirea căreia, deşi s-au emis o serie de rapoarte şi avize, nimeni nu se bagă. Deznodămînt previzibil. Cum s-a ajuns, din nou, aici? În urmă cu şapte ani, Arhiepiscopia îşi dădea acordul pentru realizarea "Cathedral Plaza". Doi ani mai tîrziu şi l-a retras, dînd naştere, bineînţeles, la nenumărate scenarii pur umane, bazate pe "interesele materiale". Departe însă de acestea, adevărul, aşa cum Mons. Cornel Damian, Episcop Auxiliar de Bucureşti, mi l-a prezentat, a fost cu mult mai simplu. Arhiepiscopia "n-a avut niciodată de gînd să accepte o construcţie pe terenul vecin", însă, cum terenul fusese deja cumpărat, iar zvonurile iminenţei unei construcţii nu mai conteneau, la sfaturile profesorului Cişmigiu, care făcea parte din Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, s-a dat, pînă la urmă (şi doar teoretic), acordul, ca fiind "alegerea din răul cel mai mare a celui mai mic". Acesta ar fi urmat să ducă la "o colaborare mai bună între cele două părţi şi la un oarecare control asupra viitorului proiect", prezentat iniţial doar în luminile sale roze. "Sub marea presiune la care am fost supuşi în acele momente", a declarat şi Mons. Dr. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit Romano-Catolic de Bucureşti, într-o scrisoare deschisă către Preşedinţie şi Camera Deputaţilor, "ni s-a sugerat că un eventual acord ar putea aduce, pe lîngă relaţii de bună vecinătate, mai ales garanţii suplimentare asupra siguranţei catedralei". Acordul, "mai mult o scrisoare, nicidecum un act legalizat" după cum mă corectează Mons. Damian, a fost retras în 2001, tocmai pentru că singurul lucru pe care îl ceruse de fapt ÎPS nu a venit. Era vorba de garanţia clădirii. Ilegalităţile Urmează saga ilegalităţilor. Din şirul ameţitor, voi prezenta doar cîteva. În primul rînd, autorizaţia de construire. Dată "cu mîna tremurîndă", după cum el însuşi afirma, de către Andrei Chiliman, primarul sectorului 1, "contra" voinţei sale, "obligat" fiind de lege, încalcă legea. Pentru că tocmai legea 422/2001, Legea Monumentelor Istorice, prevede că autorizaţia trebuia dată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin primarul general, şi nicidecum prin Primăria sectorului 1. Mai apoi, fără acordul Arhiepiscopiei, investitorul nu putea demara lucrările, terenul găsindu-se în zona de protecţie a catedralei. Urmează o încercare de eludarea a legii, prin retragerea cu cîţiva metri de la gardul catedralei. Terenul a rămas însă tot în zona de protecţie, autorizaţia, tot în cea a ilegalităţii. Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, nu s-a făcut nici o expertiză a catedralei, înainte de demararea construcţiei, expertiză care era pînă la urmă, o condiţie sine qua non pentru primirea avizului din partea Ministerului. Încercînd să o "dreagă din mers", investitorii au trimis totuşi o echipă, după începerea lucrărilor, încălcînd astfel clauza iniţială a avizului, devenit aşadar nul. Trecînd însă şi de autorizaţie, ajungem la concesionarea terenului, făcută nu prin licitaţie, cum prevede legea 50/1991 (autorizarea executării lucrărilor de construcţii), ci prin încredinţare directă. În 26 aprilie 2006, ISC (Inspectoratul de Stat pentru Construcţii) numeşte o comisie pentru verificarea autorizaţiei şi lucrărilor. Raportul, negru pe alb: ilegalitate totală, pentru că laolaltă cu problemele autorizaţiilor, se află şi modificarea documentaţiei iniţiale, fără "parcurgerea etapelor de elaborare, avizare şi aprobare". În conformitate cu legea 350/2001 (amenajarea teritoriului) "documentaţiile modificate fără respectarea prevederilor legale sînt nule", iar comisia ISC conchide că proiectul "Cathedral Plaza" se găseşte în ilegalitate şi trebuie oprit. Campioni la aruncatul pisicii Cine însă să o facă? Conform legii 50, lucrările fără autorizaţie sau cu încălcarea acesteia, trebuie oprite de ISC. ISC nu se bagă, limitîndu-se doar la a da raportul ilegalităţii, aruncînd pisica înspre Prefectură. Dna Mantale răspunde că "instituţia este în imposibilitate de atacare în contencios administrativ a documentelor de urbanism", aruncînd pisica la locul ei, adică la ISC. Rămîne Ministerul Culturii, cu corpul său de audit şi control. "Dacă sînt încălcate avizele ministerului, opriţi lucrările." Da, dar devreme ce există ISC-ul şi Prefectura, pentru ce să se mai bage şi Ministerul? Instanţa, ultima soluţie (dar...) De la raportul ISC au trecut două luni. Lucrările continuă. Mai e speranţă în Justiţie. Însă modul în care, pînă în prezent, s-au luat hotărîrile în instanţă, nu pare a fi taman liniştitor. Cererile de oprire temporară a lucrărilor au fost respinse, iar la cererea investitorilor, procesul, strămutat foarte repede la Constanţa, deşi Arhiepiscopia a atras atenţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra unor posibile conflicte de interese: Marin Voicu, fostul preşedinte al Curţii de Apel fiind tatăl Daianei Voicu, manager al companiei Millenium Building Development şi reprezentanta investitorilor în România. De ce? Probabil din acelaşi motiv pentru care procesul, deschis în aprilie, a suferit amînări peste amînări, iar în august, nu avea încă termen de judecată. "Nu loviţi cu ciocanele în Dumnezeu" ...Scria pe o pancartă. "Salvaţi Catedrala", pe alta. "Autorizaţii şi avize ilegale" scrie într-un raport. Şi într-altul. Într-o lege se spune că instituţiile statului, plătite din banii publici, ar trebui să aplice legile. Într-un ghid al Bucureştiului: catedrala Sf. Iosif, 1875-1880. Operă de artă. Monument istoric. Voltaire spunea că, dacă Dumnezeu nu ar exista, ar trebui inventat. Pe Internet, cîteva site-uri protestează, în presă se fac noi şi noi dezvăluiri. Cîţiva enoriaşi, adunaţi, seară de seară, încearcă să salveze catedrala. Prin rugă. Episodul Armenească se va repeta, mai mult ca sigur. Printre ei şi ortodocşi, ritul nu mai contează, printre ei şi o doamnă care a făcut parte din lanţul uman în jurul bisericii Sfînta Vineri. Alături, pe şantierul dosit de panouri ridicate parcă direct proporţional cu scandalul, se lucrează însă în draci. Iar uneori simpla noastră indignare nu mai e de ajuns.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.