Cînd femeile nu aveau forme

Horia GHIBUȚIU
Publicat în Dilema Veche nr. 1004 din 6 – 12 iulie 2023
Audrey Hepburn
Audrey Hepburn

M-am făcut băiat mare într-o societate cu o iconografie socialistă care privilegia femeile fără forme. Celelalte erau subreprezentate, utilizate de morala proletară doar pentru a ilustra decadența tipică regimului capitalist.

Îmi persistă în memorie un text satiric publicat înainte de 1989, mi-e peste poate să-mi amintesc autorul, în care maniheismul socialist era prezentat în felul următor: în scenariul unui film românesc, eroina pozitivă avea sînii mici și caști, în timp ce eroina negativă avea sînii mari și obraznici. Firește, era o ironie la adresa mentalității oficiale de partid și de stat, care favoriza un tip de atitudine caracteristic doar tovarășelor cu bust neconturat. Lipsa de forme denota virtute. Aidoma, o bluză închisă la gît, în raport cu un decolteu generos. În consecință, a avea sîni mari era o culpă, iar faptul că erau dotați și cu tupeu încălca etica și estetica socialistă. În cazul în care doriți un corespondent din realitatea românească de azi, era opoziția întîlnită într-un mediu manelistic, unde femeile întruchipează frecvent fie „pofta inimii”, fie „mama la copii”. 

Sigur că puteai găsi în spațiul public sîni goi, mari, grei, pietroși. Însă aceștia erau necuviincioși, inadecvați unei orînduiri care conferea convexităților feminine proprietatea sfidătoare de a îndemna la sex nelegitim, în afara canoanelor socialiste. Prin urmare, li se pregătea epurarea. În anii la care mă refer și în țara care trăim, corectitudinea politică impunea standarde „juste”, „pe linie”, inclusiv în ceea ce privește formele – sau, mai precis, absența lor – feminine. Pe șleau, cum știm din Cel mai iubit dintre pămînteni de Marin Preda (carte care se obținea pe sub mînă, prin troc, și de care era atașat un pachet nevandabil de volume inspide), erau vizate și statuile care conțineau curbe injuste: „Se epurează și clădirile. (...) Da, clădirile. Cunoști blocul din centru, vizavi de Hotel Royal, construit de marele Gociman, cu splendide cariatide. Ei, cariatidele acestea, din pricina sînilor, vor fi dărîmate zilele astea. Tovarășul Calcan, președintele comitetului provizoriu al Sfatului Popular, ne-a dat, foarte indignat, ordin să terminăm cu «porcăriile» astea”.

La cinema, chiar în producții autohtone, puteau fi întrezăriți nuri, mereu însă plasați într-un context negativ. Formele feminine erau nepatriotice, neconforme cu morala proletară. Bunăoară, în îndrăznețul film Septembrie (1978), apar formele ospătăriței interpretate de Anda Onesa, „o fată modestă și liniștită, elevă la o școală de ospătari”. Dar faptul că acceptase invitația de a merge la mare cu motocicleta alături de „un golan picat de două ori la admiterea în facultate”, căutat de Miliție, ne dezvăluia că numai astfel de fete pot devia de la linie. Sau să luăm, bunăoară, speța din Probă de microfon (1981), în care formele Torei Vasilescu pot fi ghicite în timp ce stă tolănită, într-o ipostază languroasă, fumînd ca un șarpe și jucîndu-se cu un vinil – într-un cadru din aceeași scenă, putem observa că și discul făcea parte din obiectele interzise, căci reda muzica declasată a capitalistului Leonard Cohen.

Se putea și mai rău – în China lui Mao, încorsetarea și turtirea sînilor erau ridicate la rang de patriotism. În România, de bine, de rău, mai erau difuzate la televizor producții străine, cu actrițe care impuseseră standarde de atracție ale vremurilor, schimbînd percepția publică în privința formelor ideale ale trupului feminin.

Există un instantaneu care spune mai mult decît o mie de cuvinte, pe care l-am găsit într-o revistă – în debaraua unchiului meu, critic de cinema – din colecția publicațiilor decadente din lumea capitalului, italienești, franțuzești, pe care le frunzăream ca adolescent cu ochii cît cepele. Voluptuoasa Sophia Loren, cu talie de viespe și bust cutezător, era invitată, în aprilie 1957, de studiourile Paramount Pictures, la o cină festivă, la restaurantul Romanoff’s din Beverly Hills. Doi ani mai devreme, fusese cea mai fotografiată actriță la Festivalul de Film de la Cannes. Avea Cizma, Croazeta și restul Europei la picioarele ei, lungi, nervoase, splendide. Picioare, dacă îngăduiți depănarea altei povești în povestea cu atrăgătoarea italiancă, precum în „reveria grea” a unuia dintre personajele mele preferate din literatura română, Lucu Silion, din Lunatecii de Ion Vinea: „Erau picioare subţiri, cu linia plăpîndă şi nervoasă, graţios arcuite, mîndre şi aristocratice în prefăcuta lor nepăsare. Erau altele, sprintene pînă şi în nemişcare, zvelte şi musculoase, făcute pentru dans, pentru avînturi supreme. Picioare de silfide şi diane, şi lîngă ele – altele mai materiale, cu glezne mai plastice, cu pulpele mai leneşe, mai pline, chemînd dezmierdarea ochiului şi întîrzierea leneşă a pipăitului. Şi picioare mai grele, de femeie răsăriteană şi de odaliscă. Şi erau altele de bacantă, rotunde şi vînjoase, în care fineţea şi moliciunea se îmbinau cu voinicia muşchilor ghiciţi, picioare tainice şi primejdioase ca şerpii în repaos. Picioare agresive şi apucătoare ca un cleşte, lacome în deschiderea lor ca pantele unui abis”.

Sophia Loren și Jayne Mansfield
Sophia Loren și Jayne Mansfield

Dar Sophia Loren s-a așezat la masă lîngă Jayne Mansfield, o blondă din categoria, inventată de presa populară, a „bombelor sexy”, noua Marilyn Monroe a studiourilor 20th Century Fox. Avea și rochia lui Loren un decolteu apetisant. Însă decolteul rochiei lui Mansfield te purta într-o călătorie spre centrul Pămîntului. Iar ce se vedea din croiala cu o etalare demnă de un joc rummy i-a provocat Sophiei o căutătură încărcată de curiozitate insațiabilă, la care s-a adăugat un amestec straniu de admirație (inexplicabilă în universul masculin) și invidie pură.

După această poveste – fără să uit momentul „game changing”, cum se zice acum în prezentări corporatiste, al apariției altui prototip feminin, grațioasa Audrey Hepburn, cea cu, citez din presa britanică populară, „pieptul plat” – am căzut în patima antropologiei literare. Am început să caut forme feminine în literatură, fiindcă acolo era un aer mai respirabil. Am apelat la un scriitor a cărui operă o ador, Cezar Petrescu. Romanul Întunecare mi-a dat ocazia de a juriza un concurs de frumusețe a formelor – sau a formelor abia schițate – feminine. Am luat pasajul „cît timp fetişcana durdulie, cu șorţ şi bonetă de dantelă albă, purta tablalele şi muta înaintea fiecăruia măsuţele, privirea lui Sofron Vesbianu se oprea pe sîni şi pe mijloc, atît de stăruitor, încît slujnica servi plecînd ochii în pămînt, cu obrajii pară”. Și, în opoziție, am pus-o pe Catrinel, dracul şi jumătate al mătuşii Ilinca, fata cu ochi verzi de mîță: „De-acu mă duc! se pregăti spre uşă Catrinuţă, dînd drumul dintre dinţi şiragului de mărgele şi aşezîndu-şi gura cămăşii cu altiţe pe sîni. Comşa văzu o clipă un sîn mic şi sidefiu, întoarse ochii”. Rubensiana și drăcoasa sărmană în curbe m-au luminat: în vremuri de restriște, cititul poate aduce democratizarea formelor feminine. Am descoperit că e loc și pentru frumoase cu trup, și pentru frumoase fără trup. Ulterior, standardele de atracție legitimate de Mircea Cărtărescu în capodopera Levantul mi-au confirmat așteptările. Aici am întîlnit-o și pe „machedoana”, cu o caracterizare ce s-ar fi potrivit mănușă ca fotoexplicație pentru Mansfield, care avea „sînurile nesătule”, și pe „sîrba cea cu salbe multe peste peptul ca de crin / E sfioasă ca și ciuta, după ea cu toți suspin”.

Iată de ce prefer să trăiesc într-o lume în care sînt tolerate și formele feminine, și absența lor. Sincer, chiar nu contează. Cu excepția cazului în care ne referim la un tabloid, așa cum reiese din următoarea descriere, atribuită unui cititor al publicației The Sebastopol Times în 1976: „Anglia are nouă ziare. The Times e citit de către cei care conduc țara; The Mirror e citit de către cei care cred că ei conduc țara; The Guardian e citit de către cei care cred că ar trebui să conducă țara; The Morning Star e citit de către cei care cred că țara ar trebui condusă de altă țară; The Mail e citit de către soțiile celor care conduc țara; The Financial Times e citit de către cei care dețin țara; The Express e citit de către cei care cred că țara ar trebui condusă cum era odată; The Telegraph e citit de către cei care cred că încă e așa; The Sun e citit de către cei cărora nu le pasă cine naiba conduce țara, cîtă vreme e doldora (n.a. – în argoul american, termenul „stacked” desemnează o persoană cu sîni deosebit de mari)“.

Vreme de 44 de ani în care a publicat pe pagina a 3-a a ziarului doar modele cu forme mari, dezgolite, tabloidul The Sun nu a demonstrat doar că e misogin, jignitor, anacronic. Ci și că are o perspectivă socialistă, recunoscînd doar existența unui anumit tip de femeie. Spre deosebire de iconografia est-europeană, aceasta era voluptuoasă, dezinhibată. Dar la fel de angajată pe un un singur front ideologic.

Cînd s-a renunțat la publicarea trupeșelor goliciuni, un ales al poporului britanic a contestat decizia, pretinzînd că i s-a luat dreptul de a visa. Voi milita neabătut pentru democratizarea visării, care să includă și persoane feminine fără proeminențe fizice. Și, tot în limbajul epocii apuse, voi spune un nu hotărît formelor fără fond.

Horia Ghibuțiu este jurnalist.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

mario vlogger italian targoviste foto youtube jpg
Orașul de provincie din România care a cucerit un vlogger italian: „Are o istorie incredibil de bogată”
Un vlogger italian care a petrecut aproape două zile la Târgoviște a rămas încântat de ce a văzut și vizitat în fosta capitală a Țării Românești, aflată la 80 de kilometri de București.
cumparaturi supermarket alimente  shopping (2) jpeg
Ciocolata dorită de români în comunism a revenit în magazine. Cât costă produsul
Un produs alimentar adorat de români în perioada lui Ceaușescu, se găsește din nou în magazinele din țară. Este vorba despre un anumit tip de ciocolată pe care foarte rar îl puteam cumpăra în perioada comunistă.
conac gussi golescu leordeni foto Sothebys Romania jpeg
Cu cât se vinde conacul ce a fost ridicat de unul dintre cei mai importanți oameni de stat ai Țării Românești
Un conac cu o istorie specială din comuna argeșeană Leordeni, aflată la mai puțin de 100 kilometri de București, a fost scos la vânzare prin intermediul filialei din România a Sotheby's, cea mai cunoscută casă de licitaţii de pe glob.
baza jos jpg
Curaj nebun! A făcut şpagatul pe două ATV-uri în mişcare
Curaj nebun! A făcut şpagatul pe două ATV-uri în mişcare.
Ilie Bolojan si Emmanuel Macron foto Facebook jpg
De ce s-au răcit relațiile României cu Franța. Analist: „există în continuare o reticență a elitelor noastre politice și militare”
În ultima vreme, Emmanuel Macron, președintele Franței, s-a remarcat ca un lider european prin luările sale de poziție împotriva Rusiei, dar prin gestionarea relației UE cu Donald Trump. În același timp, relația României cu Franța nu mai este la fel de strânsă ca pe vremuri.
front 1 jpg
Robotul acesta îţi face curat prin casă! Poate îndeplini o gamă largă de sarcini
Filmele SF în care roboţii inteligenţi făceau curăţenie, găteau şi spălau rufe au devenit realitate!
Bogdan Petriceicu Hasdeu png
Controversele cuvintelor moștenite de la daci. Savantul care a descoperit „limba traco-dacică”
Numeroși cercetători au căutat de-a lungul timpului să explice originea arhaică a unor cuvinte românești, unii atribuindu-le origini dacice. Sunt cel puțin 200 de astfel de cuvinte, substantive comune, nume proprii și denumiri de plante medicinale.
Demisie concediere FOTO Shutterstock jpg
Jumătate din angajați au demisionat, la un moment dat, din cauza mediului „toxic” în care munceau
În premieră în România, în acest an, siguranța locului de muncă și echilibrul viață profesională – viață personală sunt considerate mai importante decât salariul (88% și 86% față de 84%) de către angajații români, preferință care se manifestă peste media globală.
Panorama din vila de lux este superbă jpeg
135.000 de ultra-bogați se vor reloca în acest an. Care sunt cele mai bune locuri de trăit din lume
Numărul ultra bogaților care vor migra în acest an este estimat la 135.000 de persoane, cu 7.000 mai mare decât anul trecut, ceea ce va influența piața imobiliară de lux.