Cînd creşti mare

Publicat în Dilema Veche nr. 207 din 2 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

— Ia spune-i lui nenea ce vrei să te faci tu cînd o să creşti mare? Inginer, ca tati, sau doctor, ca mami? — Cînd o să fiu eu mare, vreau să mă fac... vreau să mă fac valutist... ca tata lui Relu. Stupefacţie. — Serios? Şi de ce vrei să te faci... ăsta, valutist? — Fiindcă Relu are tot timpul bani mulţi la el, milioane, şi-şi cumpără tot ce vrea. Şi... şi tata lui Relu are o maşină tare şi nu se duce la lucru decît atunci cînd vrea el şi... şi... Nu ştiu cîţi părinţi s-ar bucura dacă şi-ar auzi odrasla scoţînd pe gură o asemenea năzbîtie - şi cu atît mai puţin argumentaţia asociată ei. Ca să nu mai vorbesc ce ar putea zice părinţii unei fetiţe dacă ar auzi că puştoaica lor de 7-8 ani ar zice că ea vrea să se facă "nevasta lui Irinel Columbeanu, ca să-mi cumpăr tot ce vreau eu şi să merg unde vreau eu". M-aş mira însă dacă s-ar găsi vreun părinte care să încurajeze o asemenea alegere. Majoritatea ar fi, bănuiesc, oripilaţi sau cel puţin jenaţi. Într-un fel, e ciudat: pornind de la realitatea contemporană din România, astfel de decizii dovedesc mai degrabă simţ pragmatic decît dezorientare. În general, modelul de succes în viaţă pe care îl încurajează părinţii este unul clasic, care funcţionează într-o societate normală - şi nici acolo întotdeauna. "Să fii cuminte, să înveţi bine, să-i asculţi pe cei mai mari ca tine, să nu minţi, să nu furi, să nu răspunzi obraznic şi să nu te înhăitezi cu golanii." Numai să încerce cineva să-şi crească odrasla respectînd strict preceptele de mai sus! O să crească un pămpălău în plus, un nefericit bun de călcat în picioare sau, în varianta fericită, un emigrant de succes. Nici în ţările dezvoltate, cu un sistem democratic bine pus la punct, o asemenea strategie nu asigură succesul, ci, eventual, un trai decent şi normal. În România însă e o adevărată piatră de moară la gîtul unui tînăr pornit să cucerească lumea. Parcă aud un tată explicîndu-i fiului său: "Vezi, dragul meu, cum a reuşit unchiul Dan în viaţă? Să iei exemplu de la el! A fost cel mai bun din clasă pînă a terminat liceul şi în facultate a ieşit şef de promoţie, iar acolo, la el, la Institutul de Cercetări, e cel mai bun! Acum şi-a luat şi apartament pe credit şi stă în casa lui cu tanti Ana şi cu Daniel şi Mircea... îi ştii pe Daniel şi Mircea, nu? În schimb, nenea Barbu... ce viaţă mai duce şi el! Nici la şcoală n-a fost prea bun, era şi golan, şi după aia s-a băgat şi în politică... Mare lucru dacă mai prinde scaun de deputat! Şi-acum a şi divorţat de tanti Florica, ştii, şi i-a lăsat ei vila... nu, nu pe aia de la Braşov, alta... Şi-am auzit că are şi-o amantă care putea să-i fie şi fiică şi care îi toacă banii cînd se duc la Paris sau la Milano sau pe unde l-o tîrî aia, nenorocitu’!". Nu-i un discurs prea convingător, aşa-i? Noroc că e unul imaginar. Foarte departe de realitate însă nu e. Am cunoscut destule cazuri asemănătoare. Cum ar fi, de exemplu, cel al unui tînăr clasicist de excepţie, unul din acele cazuri rare de erudiţie combinată cu inteligenţă creatoare şi talent. Îşi alesese domeniul încă din şcoala generală şi avea toate atuurile de partea lui. Era genul de puşti - şi mai apoi tînăr - genialoid care îşi eclipsează profesorii sau îi pune în încurcătură cu cunoştinţele sale. Desigur, a rămas preparator şi apoi asistent la Catedra de Limbi Clasice. Doar că la un moment dat, din motive obscure, i s-a desfăcut brusc contractul de muncă. Ilegal, aşa cum ar fi priceput oricine şi cum ar fi dovedit-o şi procesul pe care tînărul l-a intentat facultăţii. Între timp, tînărul nostru a avut parte sistematic de acele şicane administrative care îţi dau de înţeles că nu eşti dorit într-o catedră-gaşcă. Prin urmare, a făcut ce ar fi făcut oricine: a plecat. În Canada. Dacă o să reuşească să devină un nume acolo, o să ne lăudăm cu el peste ani: uite, e român de-al nostru! Ce popor fără seamăn sîntem! Nu e un caz singular, ci un model. Dar soarta nu-i întotdeauna aspră cu cei ce o pornesc în viaţă cu gînd să reuşească. Ştiu, de exemplu, cum altcineva, mai puţin înzestrat decît tînărul pomenit mai sus, dar mai ambiţios, şi-a dorit cu vreo zece ani în urmă să devină medic. Examenul la Medicină era încă unul greu şi bietul de el a picat. Agil şi îndrăzneţ, s-a înscris la Facultatea de Medicină de la Chişinău, ca student străin, după care părinţii i-au rezolvat un transfer direct, fără examen de diferenţă, la facultatea unde picase în toamna anterioară. A urmat un şir de note de 10, la capătul cărora îl aştepta o clinică particulară, al cărei patron a devenit. Sigur, era fiul unuia dintre profesorii importanţi de acolo, de la facultate, altfel i-ar fi fost mai greu, dar important e că a reuşit, nu? Şi nici el nu e un caz, ci un model. Ţin minte că am găsit undeva în Hamlet un sfat de viaţă impresionant: "This above all: to thine ownself be true, / And it must follow, as the night the day, / Thou canst not then be false to any man" ("Şi, mai presus de toate, să te ştii / Curat ’naintea-ţi, căci de-aici urmează, / Ca noaptea zilei, că nu vei putea / Să fii un prefăcut faţă de nimeni..."). Oare o fi reuşit vreodată cineva în viaţă respectînd un asemenea clişeu? Doar dacă taică-său o fi fost Shakespeare, cred...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.