Cînd copiii merg la şcoală

Valentina BÂCU
Publicat în Dilema Veche nr. 681 din 9-15 martie 2017
Cînd copiii merg la şcoală jpeg

În autobuz, puțin trecut de opt dimineața. Mă îndrept spre tipografie să dau BT-ul pentru revistă. Îmi calculez timpul pe care-l am la dispoziție pînă se termină orele la școală și-mi dau seama ca sînt deja în ușoară întîrziere.

Gîndurile îmi sînt distrase de doi tineri de lîngă mine, care vorbesc tare și rîd zgomotos. Fără să doresc acest lucru, aud de-acum discuția lor și nu mă mai pot concentra la altceva. El are un copil, un băiat de șase ani, pe care-l pregătește de școală. Educatoarea l-a avertizat că nu se poate concentra la o activitate mai lungă de 30 de minute, așa că seara copilul este antrenat să stea nemișcat pe scaun timp de o oră. Desenează, în timp ce tatăl își vede de treabă pe lîngă el. Astfel „petrece“ timp cu copilul, dar nu mai e nevoit să se joace cu el. Fiindcă „nu e așa de simplu să fii părinte!“, o amenință tînărul pe colega de serviciu. În gînd îl aprob, într-adevăr, nu e deloc ușor să fii părinte. E ceva însă în felul lui de a se raporta la „meseria“ de părinte care-mi displace profund. Copilul pare că-l încurcă și se simte în tonul lui un ușor regret că și-a pierdut libertatea de care colega de serviciu încă se bucură.

Nu este greu să mi-l imaginez pe băiat. L-am întîlnit de multe ori la atelierele creative pe care le țin. Este copilul care, la începutul atelierului, încearcă cu disperare să atragă atenția. Se foiește mult, vorbește tare, de obicei nici nu știe la ce atelier a venit și nici nu pare a-l interesa altceva în afară de faptul de a fi în centrul atenției. E copilul „pasat“ invariabil cu „Să fii cuminte, s-o asculți pe doamna!“ După cîteva minute, în care eu îl ascult pe el, devine cel mai cooperant copil din grupă și cel mai dornic să înceapă atelierul.

Alteori, îl regăsesc în copilul timid care, dintr-odată, devine exuberant cînd i-ai cîștigat încrederea. Cînd pleacă, te îmbrățișează și te întreabă cînd poate să revină. Părintele pare nedumerit de această familiaritate și-l întreabă ce a învățat. Copilul se crispează, îi surprind privirea încurcată, în timp ce caută un răspuns care să-l mulțumească. „Am povestit despre patrimoniul cultural și am imaginat o expoziție / o poveste / un joc“, răspund automat și observ că fața părintelui s-a luminat.

De cînd lucrez cu copiii, am început să mă comport și eu ca ei – părinților le spun ceea ce vor să audă. Acelor părinți care au așteptări absurde de la copiii lor. Să fie cuminți, ascultători, să nu deranjeze, să rezolve sarcinile date și să acumuleze informații. Acestora nu le pot spune că ar trebui să i îngrijoreze sau să-i bucure mai degrabă alte lucruri. Le doresc în gînd să petreacă mai mult timp cu copiii lor. În fiecare zi, nu doar în vacanță. Nu vom fi părinții perfecți, dar sigur o să-i înțelegem mai bine, iar copiii noștri se vor simți iubiți și fericiți.

L-am întrebat deunăzi pe băiatul meu cel mic (4 ani) ce-l face pe el fericit. „Știi tu“, mi-a răspuns anticipînd reacția mea, „mă simt fericit atunci cînd mă adormi în patul meu, iar dimineața ne trezim toți patru în patul mare.“ Zîmbesc, așa cum se așteaptă și abandonez subiectul somnului după regulile citite în cărți. Mai ales că-n sinea mea îmi doresc multe dimineți care să ne găsească într-o îmbrățișare lungă, cu multe piciorușe vesele sub plapumă. Și zîmbetul mă urmărește și cînd cobor din autobuz.

Dar curînd îmi vine în minte iar băiatul care, de dragul tatălui, încearcă să-și stăpînească neastîmpărul picioarelor și să stea nemișcat pe scaunul „cumințeniei“. Încerc să nu fiu prea dură cu părintele, care sigur e bine intenționat. Așa crede el că-l va ajuta pe copil. Pregătindu-l de pe acum pentru cerințe fără noimă, umilințe și descurajări. Lucruri pe care este convins că le va întîlni la școală, așa că e mai bine să se obișnuiască de pe acum.

Uită că și el are un rol în procesul de învățare, de formare a copilului – că trebuie să fie zi de zi alături de copilul lui, să-i arate că are timp să-l asculte, să-i răspundă la întrebări, la curiozități și nelămuriri. Apariția etapei de școlarizare în viața fiecăruia nu ar trebui să diminueze rolul pe care-l are familia în procesul de învățare. Aceasta trebuie să-i confere, mai ales dacă școala nu reușește, mediul de învățare bazat pe încredere și deschidere. Așa cum a făcut-o în primii ani de viață, pe vremea cînd copilul avea zulufi blonzi și stîrnea admirația întregii familii la fiecare mică descoperire. 

Valentina Bâcu este redactor-șef la revista pentru copii Ghidul pozneț de cultură.

Foto: Cristian Bâcu

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.