Cînd copiii merg la şcoală

Valentina BÂCU
Publicat în Dilema Veche nr. 681 din 9-15 martie 2017
Cînd copiii merg la şcoală jpeg

În autobuz, puțin trecut de opt dimineața. Mă îndrept spre tipografie să dau BT-ul pentru revistă. Îmi calculez timpul pe care-l am la dispoziție pînă se termină orele la școală și-mi dau seama ca sînt deja în ușoară întîrziere.

Gîndurile îmi sînt distrase de doi tineri de lîngă mine, care vorbesc tare și rîd zgomotos. Fără să doresc acest lucru, aud de-acum discuția lor și nu mă mai pot concentra la altceva. El are un copil, un băiat de șase ani, pe care-l pregătește de școală. Educatoarea l-a avertizat că nu se poate concentra la o activitate mai lungă de 30 de minute, așa că seara copilul este antrenat să stea nemișcat pe scaun timp de o oră. Desenează, în timp ce tatăl își vede de treabă pe lîngă el. Astfel „petrece“ timp cu copilul, dar nu mai e nevoit să se joace cu el. Fiindcă „nu e așa de simplu să fii părinte!“, o amenință tînărul pe colega de serviciu. În gînd îl aprob, într-adevăr, nu e deloc ușor să fii părinte. E ceva însă în felul lui de a se raporta la „meseria“ de părinte care-mi displace profund. Copilul pare că-l încurcă și se simte în tonul lui un ușor regret că și-a pierdut libertatea de care colega de serviciu încă se bucură.

Nu este greu să mi-l imaginez pe băiat. L-am întîlnit de multe ori la atelierele creative pe care le țin. Este copilul care, la începutul atelierului, încearcă cu disperare să atragă atenția. Se foiește mult, vorbește tare, de obicei nici nu știe la ce atelier a venit și nici nu pare a-l interesa altceva în afară de faptul de a fi în centrul atenției. E copilul „pasat“ invariabil cu „Să fii cuminte, s-o asculți pe doamna!“ După cîteva minute, în care eu îl ascult pe el, devine cel mai cooperant copil din grupă și cel mai dornic să înceapă atelierul.

Alteori, îl regăsesc în copilul timid care, dintr-odată, devine exuberant cînd i-ai cîștigat încrederea. Cînd pleacă, te îmbrățișează și te întreabă cînd poate să revină. Părintele pare nedumerit de această familiaritate și-l întreabă ce a învățat. Copilul se crispează, îi surprind privirea încurcată, în timp ce caută un răspuns care să-l mulțumească. „Am povestit despre patrimoniul cultural și am imaginat o expoziție / o poveste / un joc“, răspund automat și observ că fața părintelui s-a luminat.

De cînd lucrez cu copiii, am început să mă comport și eu ca ei – părinților le spun ceea ce vor să audă. Acelor părinți care au așteptări absurde de la copiii lor. Să fie cuminți, ascultători, să nu deranjeze, să rezolve sarcinile date și să acumuleze informații. Acestora nu le pot spune că ar trebui să i îngrijoreze sau să-i bucure mai degrabă alte lucruri. Le doresc în gînd să petreacă mai mult timp cu copiii lor. În fiecare zi, nu doar în vacanță. Nu vom fi părinții perfecți, dar sigur o să-i înțelegem mai bine, iar copiii noștri se vor simți iubiți și fericiți.

L-am întrebat deunăzi pe băiatul meu cel mic (4 ani) ce-l face pe el fericit. „Știi tu“, mi-a răspuns anticipînd reacția mea, „mă simt fericit atunci cînd mă adormi în patul meu, iar dimineața ne trezim toți patru în patul mare.“ Zîmbesc, așa cum se așteaptă și abandonez subiectul somnului după regulile citite în cărți. Mai ales că-n sinea mea îmi doresc multe dimineți care să ne găsească într-o îmbrățișare lungă, cu multe piciorușe vesele sub plapumă. Și zîmbetul mă urmărește și cînd cobor din autobuz.

Dar curînd îmi vine în minte iar băiatul care, de dragul tatălui, încearcă să-și stăpînească neastîmpărul picioarelor și să stea nemișcat pe scaunul „cumințeniei“. Încerc să nu fiu prea dură cu părintele, care sigur e bine intenționat. Așa crede el că-l va ajuta pe copil. Pregătindu-l de pe acum pentru cerințe fără noimă, umilințe și descurajări. Lucruri pe care este convins că le va întîlni la școală, așa că e mai bine să se obișnuiască de pe acum.

Uită că și el are un rol în procesul de învățare, de formare a copilului – că trebuie să fie zi de zi alături de copilul lui, să-i arate că are timp să-l asculte, să-i răspundă la întrebări, la curiozități și nelămuriri. Apariția etapei de școlarizare în viața fiecăruia nu ar trebui să diminueze rolul pe care-l are familia în procesul de învățare. Aceasta trebuie să-i confere, mai ales dacă școala nu reușește, mediul de învățare bazat pe încredere și deschidere. Așa cum a făcut-o în primii ani de viață, pe vremea cînd copilul avea zulufi blonzi și stîrnea admirația întregii familii la fiecare mică descoperire. 

Valentina Bâcu este redactor-șef la revista pentru copii Ghidul pozneț de cultură.

Foto: Cristian Bâcu

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.