Cimitirul leproşilor

Publicat în Dilema Veche nr. 140 din 28 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

...Nu peisajul dezolant, habitaţia părăginită stau în centrul preocupărilor lor (le socot provizorii, un purgatoriu precedînd vindecarea, plecarea acasă), ci fiola Chaulmoogra, doctorul, orice prezenţă generatoare de iluzii. Asta-i preocupă. Celelalte sînt trecătoare, fac parte din "decorul" pasager al surghiunului. Ca bunăoară cimitirul. Nu bănuiam că e aşa de aproape, cînd prin nu ştiu ce macabră asociaţie l-am întrebat pe doctorul Ţuchel, după vizitarea lazaretului, în curte: - Unde sînt îngropaţi? - Uite colea, după gardul acela! Lîngă zidul propriei lor case! M-am cutremurat. Din cîte mărturii ale batjocurii cu care administraţia sanitară îi gratifică pe leproşi, pe aceasta am considerat-o cea mai cinică, mai aberantă. Un ţintirim la cîţiva paşi de laviţa pe care dorm! De săliţa în care femei, bărbaţi, băieţi tineri se adună la ceasul cinei! Nefericiţii îl văd prin fereastră, îl văd cînd ies afară şi trec pe lîngă scunda împrejmuire de mărăcini ridicată ca să nu intre oile, le apare de oriunde s-ar uita. - Domnule doctor, găsesc că e o cruzime să aibă cimitirul veşnic sub ochi. E ca eşafodul instalat sub fereastra condamnatului la moarte, cu mult înainte de ora execuţiei. Dar aceştia sînt oameni nevinovaţi, dintre care unii încă adolescenţi, nu criminali fioroşi. Ceva mai departe nu se putea? - Ba da, dar s-au opus organele sanitare... A refuzat obştea. Pe considerente de profilaxie... Din repulsie... Spuneau ţăranii că li se infectează popuşoiul, că se spurcă pămîntul... Cei mai puţin cîrcotaşi au fost ăştia din lazaret. S-au deprins. Nu-i impresionează apropierea de cimitir. Nici nu-l bagă în seamă... (...) Acum doi ani şi jumătate, colonia a mai primit un membru. Răspundea şi el la numele de Cătălin (Ion) şi era propriul frate al leprosului mai vechi. S-au revăzut aici, şi de atunci fratele mai mare e obligat să asiste neputincios la suferinţele mezinului, un băiat de 15 ani, asupra căruia maladia şi-a dezlănţuit întreaga furie. Sărmanul Ion a ajuns morfinoman. Cu lacrimi în ochi mi-a vorbit Gheorghe de suferinţele cumplite ale fratelui său mai mic: - Îl dor toate oasele. Nu se mişcă din pat. Cînd îl apucă durerile se încovrigă, ca atunci cînd omori şarpele. Îşi vinde pîinea să-şi poată cumpăra morfină. Cînd n-o are, e vai de zilele lui! De el mă doare, nu de boala de care sufăr eu, domnule ziarist. De la mine a luat-o? Domnul doctor zice că nu. Atunci de unde? L-am văzut pe acest biet copil cînd am vizitat dormitorul. O umbră. Slab, prăpădit, cu ochii mari, rătăciţi, nu făcea decît să ne ceară disperat mîntuitorul stupefiant: - Nu vreau mîncare, daţi-mi morfină! Înţelegeţi de ce m-am simţit stînjenit de prezenţa lui Gheorghe Cătălin? Cum să-l bănuiesc la numai cîţiva metri în urma noastră, cînd tocmai vorbeam de... Ca şi cum mi-ar fi ghicit gîndul, mi s-a adresat, timid: - Îmi daţi voie să vă conduc la cimitir? Am traversat curtea. În partea opusă, un gard. Leprosul a deschis o portiţă şi, simplu: - Aici sîntem noi îngropaţi. Nu m-am uitat la el. M-am silit să nu dau relief cuvintelor sale printr-o tresărire, mi-am tăinuit pe cît posibil emoţia. Am privit petecul de pămînt unde sînt înmormîntaţi anual - cum mi s-a spus - cinci-şase leproşi. Cîteva moviliţe ca de sobol, fără nici un semn şi risipite, patru cruci de lemn strîmbe, putrezite de intemperii... Nici o floare. Doar buruieni de stepă, ţepoase, colbăite. Printre cruci păşteau nu ştiu ce iarbă secretă, numai lor vizibilă, cîteva din oile leproşilor, jigărite şi aducînd cumplit cu stăpînii lor. Apoi, cît vezi cu ochii cîmpul, un cîmp uniform şi descoperit, ce trebuie să fie teribil iarna. (...) Fără să-l privesc, îl întreb pe Cătălin cu o voce albă, impersonală: - Mulţi morţi? - Mulţi... - Dar de ce atît de puţine cruci? - Păi le mai iau băieţii, să facă foc iarna! august 1928 (F. Brunea-Fox, Reportajele mele. 1927-1938, Editura Eminescu, 1979)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Hipertermia, urgența medicală care ne amenință viața pe caniculă. Care este măsura imediată care ne ajută
După o săptămână de Cod Roșu, serviciile de ambulanță aproape că nu mai fac față solicitărilor. Dintre acestea, hipertermiile cauzate de caniculă sunt urgențe majore, supraîncălzirea organismului punând viața pacienților în pericol.
image
Șase dintre cele mai supraestimate atracții turistice din lume. „Nu a fost deloc ceea ce mă așteptam” VIDEO
Fiecare țară are obiectivele sale turistice despre care se spune că nu trebuie să le ratezi când vizitezi acele locuri. Adesea, realitatea se ridică sau depășește nivelul așteptărilor, dar sunt și situații în care atracțiile turistice sunt supraestimate.
image
„Nostradamus cel viu” a prezis căderea sistemelor informatice încă de acum trei luni și prevestește un nou război mondial
Clarvăzătorul brazilian Athos Salomé, supranumit „Nostradamus cel viu”, a prezis o „pană tehnologică de trei zile” în 2024, potrivit Daily Mail Online, iar acum susține că ar urma un conflict la scară largă, asemănător unui al treilea război mondial.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne