Cîinele şi leul

Ionuţ SOCIU
Publicat în Dilema Veche nr. 657 din 22-28 septembrie 2016
Cîinele şi leul jpeg

Am ieșit de la „Elvira Popescu“ pe la șapte, și după aia am plecat spre Crîngași. Ne-am oprit la un chioșc, am cumpărat bere și chips-uri, apoi am mers sus și ne-am întins în pat. Ne-am uitat la televizor vreun sfert de oră fără să ne spunem nimic. Ea era în continuare irascibilă, m-a rugat să o las puțin în pace și eu am zis bine, te las. A ațipit după cîteva minute, iar eu mi-am luat berea și m-am așezat pe pervaz. De ce am fost așa agasant? De ce mă bag în sufletul ei? De sus, de la etajul opt, puteam să cuprind cu privirea Lacul Morii, peste care se lăsa umbra roșie a apusului. Dar poate că nu sînt chiar atît de obositor, poate că exagerez, nici eu nu mai știu.

Am sărit brusc de pe pervaz, am scos un caiet din geantă și m-am așezat la birou. N-aveam nici o idee, voiam doar să scriu ceva, dar după cîteva minute deja mă simțeam ca un impostor. Ce fac aici? Pozez în fața ei?

Andreea a deschis ochii și a zîmbit cînd m-a văzut cu pixul în mînă. S-a ridicat din pat și a intrat la duș. Trecuseră trei luni de cînd eram împreună, timp în care învățasem cum să mă împac cu absențele, să mă bucur de ele. Pînă atunci trăisem cu senzația că absența poate stîrni doar panică și regret și că de acolo vin fricile. La cîteva zile după ce ne-am cunoscut, ea a plecat în Sri Lanka pentru cîteva săptămîni împreună cu un tip, un prieten de-al ei. Eram îndrăgostit pînă peste cap și cu toate astea distanța nu m-a speriat, ba dimpotrivă, o simțeam aproape, chiar și în zilele în care nu vorbeam, uneori îmi trimitea mesaje scurte în care îmi zicea de nucile de cocos care cad pe acoperișul ei și de maimuțele care se bat pentru ele, și asta era de ajuns.

A ieșit de la duș și s-a tolănit în pat. Citea Franzen și mînca chips-uri, iar eu continuam să scriu, doar că acum eram detașat, mai puțin conștient de mine, de noi, era bine. Chiar și așa, chiar dacă scriam niște panseuri obosite.

Puțin după 11, am luat un taxi și ne am dus la J’ai Bistrot. Trebuia să ne întîlnim cu Edi, urma să-mi dea în cărți de tarot. Tema e curajul, mi-a zis el întorcînd prima carte. Andreea era toropită de căldură, îi simțeam buzele fierbinți atingîndu mi lobul urechii, vreau să te mușc, mi-a șoptit ea ținîndu-și capul pe umărul meu. Terasa era goală, rămăseserăm noi trei, cu berile în față și cu cărțile de tarot întinse pe masă. Era trecut de miezul nopții și nu se simțea nici o adiere de vînt. A întors a doua carte. M-am aplecat asupra mesei și am deslușit în întuneric cuvîntul „vinovăție“ și un desen reprezentînd o siluetă androgină profilîndu-se pe fundalul unui cer înnorat. Există ceva care te ține în loc, a mormăit Edi. M-am uitat din nou la desen, la conturul feței, și am observat că avea ochii închiși și că-și ținea palmele presate de tîmple. Au urmat și celelalte cărți, în toate vedeam blocaje, umbre, apăsare.

Ne-am întors în Crîngași pe la două. Am făcut sex și apoi am rămas amîndoi întinși în pat, cu ochii în tavan, iar ea îmi vorbea despre psihogenealogie și constelații familiale, și totul părea că se limpezește în clipa aia. Doar că, după ce ea a adormit, m-am uitat la un episod din The Americans și în timpul ăla am auzit iar vocea aia din capul meu care îmi spunea de ce nu ești și tu așa ca spionii ăștia, hotărît și rapid, zdrang-bang, ce atîta anxietate.

M-am apropiat de Andreea, am sărutat-o pe spate și am auzit-o vorbind în somn, mai am trei săptămîni pînă termin de construit patinoarul, în trei săptămîni e gata. Nu puteam să dorm, mă foiam în pat și mă gîndeam doar la tarot, așa că m-am dus în bucătărie și mi-am făcut un sandviș cu cașcaval, apoi am luat o carte la întîmplare de pe raft și am început s-o răsfoiesc. Fiul budist și tatăl filozof în dialog, fiul zicea ceva despre două tipuri de meditații, modelul cîinelui și modelul leului, „gîndurile pot fi abordate în maniera în care un cîine aleargă după o piatră care îi este aruncată“, și uite așa ajung oamenii la confuzie mentală și la „un lanț nesfîrșit de gînduri“, iar leul, ah, leul se întoarce spre „sursa gîndului“, așa cum s-ar năpusti asupra celui care aruncă cu piatra în el. Și încă un pasaj despre lipsa de materialitate a geloziei, după care am închis cartea și am rămas nemișcat pentru cîteva minute și iar mi s-a părut că totul se leagă, că totul e clar. Apoi am ieșit afară, pe balcon, trăgeam aer în piept și mă întrebam: oare ce fel de meditație e asta, leu sau cîine?

Începuse să plouă și mi se făcuse somn. Am adormit pe la cinci și m-am trezit trei ore mai tîrziu. Draperiile erau trase, în cameră era întuneric și se auzea doar răpăitul ploii în geam. Am deschis televizorul și l-am lăsat pe mute. Stăteam gol pe marginea patului și urmăream în liniște imagini de la o operațiune de salvare în Marea Mediterană, aproximativ 1700 de imigranți au fost salvați de flota italiană, și apoi încă un titlu, Jean-Marie Le Pen exclus de propria fiică din partidul pe care l-a înființat.

În clipa în care am întors capul, Andreea a deschis ochii. A întins mîna și m-a mîngîiat pe spate. Apoi m-a tras spre ea și m-a sărutat, iar eu mi-am lăsat capul să cadă ușor pe brațul ei cald. 

Ionuț Sociu este critic de teatru și jurnalist.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic