Charismă, mesaj, comportament/acţiuni

Publicat în Dilema Veche nr. 125 din 15 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"90% dintre politicieni dau restului de 10% o proastă reputaţie." Henry Kissinger Proasta imagine a politicienilor, rezultată din percepţie, are o lungă istorie. Nikita Hruşciov spunea că "politicienii sînt la fel peste tot. Ei promit că fac un pod chiar şi acolo unde nu există nici un fluviu". Chiar dacă aceste vorbe se referă la moralitate, la caracter, cu mult înainte au fost criticate şi alte trăsături ale politicianului, ca persoană. Aristofan i se adresa unui personaj politic cu următoarele vorbe: "Ai toate defectele unui politician popular, o voce oribilă, proastă creştere şi maniere vulgare." În fond, politicianul este om şi el, iar natura umană nu este niciunde perfectă. Dar, tot adevărat este că politicianul nu este un om de rînd, un om ca oricare altul. El are putere şi vizibilitate publică. Ambele îl fac vulnerabil, expus, dar şi supus criticii. Şi, mai presus de toate, este vorba despre aşteptări. Distanţa între aşteptările oamenilor şi comportamentul politicienilor dă măsura reputaţiei, a legitimităţii lor în poziţia în care se află. Cea mai dificilă sarcină a politicienilor oriunde, dar mai ales în democraţii, este consistenţa între discursuri, promisiunile făcute înainte de alegeri şi acţiunile lor concrete, odată ce au fost aleşi. Omul de pe stradă, acest personaj central (la plural, el este percepţia publică), generalizează cu uşurinţă şi chiar convingere: toţi politicienii sînt la fel. Chiar şi politicienii la plural, aşa cum a spus-o Hruşciov. În mentalul colectiv, politicienii sînt acuzaţi de lăcomie, corupţie, indiferenţă la cei din jur, dezinteres faţă de problemele majore ale societăţii, dar foarte preocupaţi de afacerile lor proprii şi de folosirea poziţiei, pentru a obţine un şir întreg de avantaje pentru ei şi apropiaţii lor. Recentul sondaj, fără pretenţii de reprezentativitate naţională, făcut de postul Realitatea TV, ne-a arătat că 70% dintre cei care au telefonat pentru a-şi spune părerea despre Guvern, susţin că cei 23 de miniştri nu şi-au făcut bine treaba. Românii nu fac deloc excepţie. Sondajul BBC privind încrederea publică - Press Office din 18.03.2005 - arăta că 79% dintre englezii chestionaţi nu cred în ceea ce le spun politicienii, iar 87% afirmă că promisiunile politicienilor, făcute înainte de alegeri, nu sînt îndeplinite. Mai departe, 92% susţin că politicienii nu dau un răspuns direct cînd sînt interpelaţi. Media, la rîndul ei, este criticată pentru că în proporţie de 55% suferă de cinism politic, transferînd această atitudine asupra publicului. Chiar şi Charles De Gaulle a afirmat că "pentru că un politician niciodată nu crede ce spune, el este cu totul surprins cînd este crezut pe cuvînt". Cam toate acestea le regăsim şi în peisajul românesc. Criticile la adresa clasei politice, a felului în care lucrează aleşii noştri pentru noi, sînt exprimate fie direct, verbal, fie, mult mai convingător, cu un impact emoţional mai mare, prin imagini, conturînd un profil al politicianului român în care evaluările negative, dezacordul primează. Portretul-robot: este de vîrstă medie sau peste, grăsuţ, cu o postură şi aparenţă fizică relaxate, aproape neglijente, exprimînd absenteism, plictiseală mergînd pînă la somn. Adesea, camerele de luat vederi îl surprind moţăind sau chiar dormind, cu gura deschisă, ca navetiştii obosiţi din tren. Adeseori abordaţi de jurnalişti, ei se irită, se eschivează, întorc capul, au o mimică dezaprobatoare sau chiar trîntesc uşile, ca în scenele conjugale în care dialogul se arată a fi imposibil. Nu-şi cer scuze, nu pronunţă niciodată cuvîntul "am greşit", n-au umor şi se simt mereu nedreptăţiţi. Ei nu înţeleg că datoria lor este să dea socoteală pentru ceea ce fac, iar acest lucru este perceput ca aroganţă. Apariţiile jenante în faţa camerelor nu lasă urme, ei apărînd din nou în public ca nou-născuţi, uitînd că memoria colectivă salvează imagini şi expresii, atît de rezistente la schimbare încît devin emblematice. "Ciocul mic că acum noi sîntem la putere!" şi "Măi, animalule!", trîntitul uşii de către Norica Nicolai, după circul cu nepoata, nu sînt încununate decît de muşchii lui Dan Iosif care contribuie la binele comun. Ahmedou Ould-Abdallah, reprezentant special al Naţiunilor Unite la conferinţa IPRA (Istanbul, 2005), invitat fiind să vorbească despre "încrederea politică şi cum poate comunicarea să schimbe imaginea?", şi-a centrat discursul pe două concepte: neîncrederea şi cetăţeanul critic. El a pornit de la faptul că încrederea politică este centrală pentru stabilitate şi progresul naţiunilor. Mai mult decît atît, atitudinile cetăţenilor faţă de regim şi instituţiile lui, percepţia conducerii de către cetăţeni sînt esenţiale pentru încrederea politică. Totuşi, deşi încrederea politică este scăzută în general, ea poate fi influenţată de cultură, evoluţia socială şi standardele de viaţă ale cetăţenilor. De aceea, definiţia încrederii politice, referindu-se la relaţiile între populaţie şi conducerea ei politică şi instituţiile publice, nu funcţionează la fel în toate societăţile. Pentru el cîteva afirmaţii sînt de nezdruncinat: "pentru a funcţiona eficient, un guvern legitim are nevoie de încrederea majorităţii cetăţenilor (pe termen lung este suficient pentru a asigura legitimitatea)" şi "în practică, nici un guvern nu se bucură de încredere totală tot timpul". Cînd se bucură de încredere un guvern? Cînd este el perceput ca bucurîndu-se de încrederea cetăţenilor? Atunci cînd el este văzut ca un liberator sau ca un apărător al intereselor naţionale vitale. Poate cea mai dificilă sarcină este încrederea politică pe termen lung, pentru că aceasta trebuie cîştigată şi alimentată în mod continuu. În practică, încrederea se cîştigă uşor şi se pierde repede. Acest lucru trebuie învăţat de politicieni şi memorat mereu. Cetăţeanul critic şi cetăţeanul bodogănitor În general, dar evident la noi, nu se face o diferenţiere/distincţie între încrederea politică în natura regimului politic şi instituţiile lui, pe de o parte, şi actorii politici şi partidele politice, pe de altă parte. Ca în orice opinie, componenta cognitivă este importantă (cultura politică o fundamentează), dar exersarea judecăţii, rafinarea şi corectitudinea percepţiei depind mult de public, de capacitatea cetăţenilor de a discrimina, evalua şi folosi criteriile, în mod diferenţiat. Studiile politice arată că în democraţiile mature există o mai mică încredere în actorii politici, dar mai mare în instituţiile publice. De aceea, în aceste societăţi, cetăţeanul este critic. El crede în sistem, dar nu în mod necesar în actorii politici. La noi, cetăţenii înclină să acorde o mai mare atenţie actorilor politici şi sînt mai puţin preocupaţi de sistem şi de instituţiile publice. Absenteismul politic în democraţiile mature se referă la actorii politici. Noile democraţii, ca cea a noastră - "tînără şi fragilă" - au multe ambiguităţi. Cetăţeanul nostru este sărac şi lipsit de putere pentru că el se confruntă cu insecuritate economică şi un defectuos sistem de sănătate şi educaţie. De aceea, cetăţeanul nostru aşteaptă mult de la Guvern, neglijînd instituţiile. Imaginea a devenit parte a culturii moderne. Opinia publică, datorită complexităţii şi dinamismului societăţii, este eterogenă şi versatilă. Politicienii se confruntă cu această realitate: uneori nefiind foarte conştienţi, relaţiile publice, comunicarea şi cultura/educaţia politică formează o parte integrantă a guvernării democratice. De aceea, neîncrederea are un aspect pozitiv. Ea este un safeguard al capitalului social, cu condiţia ca să antreneze percepţia bazată pe criterii şi nu impresia neglijentă, bazată pe emoţii. Într-o lume dinamică, în criteriile spontan structurate, relaţia între competenţă şi moralitate necesită dezbateri publice.

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Conferinta de presa  Lucian Bode Alexandru Rafila Palatul Victoria 25 februerie 2022 FOTO  Inquam Photos / George Calin
Domnule ministru Bode, dacă nu aveţi nimic de ascuns de ce nu vă publicaţi teza de doctorat pe site-ul ministerului Educaţiei?
Tremurând de furie, domnul ministru Bode ne-a explicat aseară că teza sa de doctorat este publică. Tot aseară, Emilia Şercan ne-a explicat că nu prea este publică, nu poate fi confruntată cu alte surse pentru a se vedea dacă este plagiată sau nu.
50 de arestări la Moscova în urma unui protest al opoziţiei ruse
Represiunea din Rusia lui Putin va fi monitorizată în premieră de un raportor special ONU
Consiliul Drepturilor Omului (CDO) din cadrul ONU a înfiinţat vineri un post de raportor special pentru monitorizarea reprimării opoziţiei din Rusia.
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Kievul îi răspunde lui Lavrov: „Loviturile preventive” asupra Rusiei evocate de Zelenski se referă la sancțiuni
Volodimir Zelenski s-a referit la impunerea de sancţiuni Rusiei când a sugerat necesitatea unor lovituri preventive împotriva acesteia pentru a împiedica orice utilizare a armelor nucleare, a explicat purtătorul de cuvânt al președintelui ucrainean, Serhii Nikiforov.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.