Ceva care stă pe loc și nu e niciodată nimerit

George VULCĂNESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 388 din 21-27 iulie 2011
Ceva care stă pe loc și nu e niciodată nimerit jpeg

Se întîmpla în urmă cu vreo zece ani. Scriam deja de cinci ani despre piaţa bursieră, chiar din momentul reluării tranzacţiilor cu acţiuni în România. Bursa nu avea practic istoric după pauza impusă de 45 de ani, iar eu învăţam cu ce se „mănîncă” piaţa de capital odată cu evoluţia acesteia. Aşa se face că, la sfîrşitul anilor ’90, ştiam şi nu ştiam nimic despre bursă şi tranzacţiile cu acţiuni. Ştiam tot pentru că urmăream cotaţiile, discutam cu brokerii, cunoşteam principalii indicatori ai companiilor pe care îi calculam pentru a evalua, în pagina mea, oportunitatea de investiţie într-un titlu sau altul. În realitate, eram la fel de neştiutor ca un ministru din ziua de azi, care nu leagă teoria de practică. Iar eu nu legasem vreodată două tranzacţii între ele, una de cumpărare şi alta de vînzare. 

La scurt timp după deschiderea bursei, îmi alcătuisem un mic portofoliu de acţiuni, pe care l-am lăsat, însă, să zacă. Spiritul meu de jucător pe bursă se oprise la faza de achiziţie. Mulţi urmăresc fenomenul sportiv, dar nu toţi sînt jucători la pronosport. Eu, însă, aş fi vrut să şi cîştig pe bursă, şi eram convins că voi prinde oportunităţile, dacă tot scriam despre ele. Ceva fundamental s-a schimbat în viziunea mea despre piaţa acţiunilor, şi asta m-a marcat într-atît încît, deşi am continuat să cumpăr acţiuni, m-am limitat la contemplarea pieţei. Le ţin acolo, pentru moştenitori. Nu este cea mai corectă abordare, pentru că, între timp, unele companii s-au delistat şi a trebuit să lichidez şi eu deţinerea. Dar de ce m-am înmuiat? 

La un moment dat, în toamna anului 1999 îmi propusesem să dezleg enigma cotaţiilor acţiunilor unei societăţi listate pe bursă. Nu era o companie importantă, dar variaţiile de preţ semnificative şi volumul de tranzacţionare trădau un interes deosebit din partea investitorilor. Am intuit o manipulare a preţului acţiunilor şi am încercat să aflu cine stă în spatele ei. Perioada modificărilor de preţ, ca rezultat al unor manipulări grosolane, părea îndepărtată, chiar dacă piaţa acţiunilor era încă la vîrsta „grădiniţei“. Şi eu, fără să îmi dau seama de urmări, susţinusem manipularea pieţei în perioada în care bursa era în „faşă“. Prin 1996, conduceam secţia „Investiţii personale“ la revista Capital, cînd s-a luat decizia promovării jocului bursier în rîndul tinerilor. Am organizat un concurs cu premii în bani (echivalentul a 300 de dolari). Învingător a fost un student care a pus, în mod repetat, oferte de cumpărare şi vînzare pe acelaşi emitent. Nu a fost singurul concurent care a procedat astfel, dar el a rămas, la final, cu cel mai mare profit. Urmare a succesului său, studentul a fost racolat de către o companie de brokeraj. Astăzi este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai respectaţi oameni din piaţa de capital, coordonează operaţiuni de milioane de euro şi continuă să fie unic prin modul în care înţelege să se implice activ în promovarea pieţei bursiere. 

Să revin la istorisirea iniţială. M-am întîlnit cu unul dintre cei care investeau puternic (în termenii acelor timpuri) în titlurile emitentului, fusese vedeta pieţei. Investitorii din piaţa de capital cu greu se lăsau convinşi să recunoască faptul că sînt implicaţi în tranzacţiile cu acţiuni, darămite să mai şi vorbească despre asta. Iar omul meu îşi luase măsurile de precauţie. Nu mi-a permis să îi public numele, iar de fotografiat nici nu mai putea fi vorba. În schimb, a venit la întîlnire cu un alt investitor. Aşa aveam să cunosc doi oameni cu adevărat interesanţi, nişte aventurieri în adevăratul sens al cuvîntului (unul dintre ei fusese marinar). Amîndoi făcuseră bani din bişniţa cu blugi şi dolari, dar trecuseră de la speculă la o nouă condiţie: cea de speculator. Aveam să aflu că nu lucrau singuri, ci într-o adevărată reţea. Nu exista Internet, pagerul nu dispăruse din peisaj, iar telefonul mobil era în plină ascensiune. Oamenii se organizaseră astfel pentru a avea acces la informaţii: unul cunoştea o secretară la o companie listată, altul – un director, alţii citeau presa sau monitorizau ştirile. Urmăreau orice zvon despre companiile listate. Se bipăiau imediat ce apărea ceva nou. Informaţiile erau verificate rapid şi se trecea la acţiune. Cînd luau ţeapă din cauza unor alarme false, se sprijineau în piaţă. Pentru a-şi minimiza pierderile, intrau la reciprocitate cu ordine de cumpărare, pentru a susţine cotaţia ameninţată să se prăbuşească. Iar cînd miroseau profitul, forţau cotaţiile. Piaţa nu mai putea fi manevrată cu cîteva sute de dolari, ca în perioada de deschidere a bursei, dar cu cîteva mii, micii investitori făceau profituri bunicele. Marinarul îşi vînduse apartamentul cu trei camere ca să intre în business, dar spre sfîrşitul anilor ’90 bursa intrase în declin şi nici investitorii nu o duceau prea bine. Asta îi determinase să se „asocieze“. Nu am mai auzit de ei, de atunci, şi nu ştiu dacă mai sînt şi acum în piaţă. 

Eu am învăţat însă mai multe lecţii. Nu intri pe bursă dacă eşti alergic la risc. Pentru cei temători există depozitele bancare. De aceea, în terminologia de specialitate există investitori şi deponenţi. O altă lecţie este: Dacă ai decis să investeşti în acţiuni, atunci trebuie să fii activ. Iar ca să fii activ, trebuie să fii informat. Tot de poveste este şi modul în care te poţi îmbogăţi sau sărăci pe bursă, indiferent de condiţiile macroeconomice sau indicatorii financiari ai companiilor. Mă feresc să spun „îmbogăţi sau sărăci la noi“, deşi „afară“ s-ar face puşcărie pentru ceva asemănător (să mai spună cineva că nu e bine în România!). La mai bine de zece ani distanţă de prima istorioară, la mijlocul lunii martie 2011, a „ieşit“ pe piaţă ştirea că Transgaz, operatorul care deţine monopolul transportului de gaze, va distribui acţionarilor 90% din profitul companiei. La aproape 10% din preţul curent al unei acţiuni, dividendele depăşeau cu două puncte procentuale inflaţia din anul trecut, în care a realizat profitul. Informaţia nu a fost negată de companie, iar timp de o săptămînă, titlurile emitentului TGN au înregistrat creşteri; de la 255,5 lei, la un maxim de 273,85. Un cîştig de 7% în mai puţin de zece zile, la care se adaugă şi cîştigul din dividende este o bună afacere! Dar vai, ştirea este infirmată în Adunarea Generală a Acţionarilor, reprezentanţii statului, acţionarul majoritar prin Ministerul Economiei, respingînd propunerea de dividend! Urmarea previzibilă: acţiunile se prăbuşesc pînă sub preţul de la care a început creşterea generată de ştirea iniţială. Dar pe 9 iunie, la reluarea AGA, o nouă lovitură de teatru: Ministerul Economiei acceptă dividendul propus cu o lună şi jumătate în urmă. Se reia trendul de creştere, pentru ca investitorii să se încadreze în data de referinţă care le dădea dreptul la dividende. După ex-dividend preţul scade din nou, de această dată firesc, cu 10%. Şedinţa de tranzacţionare din 6 iulie se închidea pentru simbolul TGN la 244.0 lei. Aşadar, ne întoarcem la primele lecţii. Informaţia şi viteza de mişcare. E drept că cel care are informaţia la prima mînă este avantajat, dar poveştile mele fac parte din evoluţia jocului la bursă la noi. Asta nu înseamnă că tranzacţiile cu acţiuni nu pot aduce şi satisfacţii micilor investitori. Dar ca să nu fie excepţia de la regulă, trebuie respectate celelalte reguli. În rest, lucrurile se vor schimba cu totul în bine cînd masa critică de investitori activi va fi mai aproape de ţinta de 300.000 (acum sînt sub 10.000). Un număr mare de investitori înseamnă companii valoroase pe bursă şi o protecţie în plus pentru micul investitor. Nu neg „evoluţiile pozitive“, dar nici nu pot să îmi ascund părerea de rău că acest obiectiv pare a reprezenta pentru Bursa Valori de la Bucureşti mai mult decît reprezintă ţinta de inflaţie pentru Banca Naţională: ceva care stă pe loc, dar nu e niciodată nimerit!

George Vulcănescu este analist economic la bloombiz.ro. A publicat în numeroase ziare şi reviste de specialitate, printre care Capital, Piaţa Financiară, Adevărul. A fost consilier al şefului Bursei de Valori Bucureşti.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

hoti depositphoto hot jaf1 jpeg
Spaima scărilor de bloc din România! Hoț filmat în timp ce încearcă ușile apartamentelor. Unde s-a întâmplat infracțiunea
Un bărbat a fost surprins de camerele de supraveghere în timp ce forța intrările în mai multe scări de bloc, din Sectorul 4, și încerca ușile apartamentelor. Hoțul ar fi dat patru spargeri, anunță poliția.
china si rusia png
China anunță o colaborare militară mai strânsă cu Rusia, „pentru a consolida în continuare încrederea reciprocă”
China a confirmat că își dorește extinderea colaborării militare cu Rusia, într-un moment sensibil pentru securitatea globală. Occidentul privește cu îngrijorare această apropiere între cele două puteri.
Politicianul american Marco Rubio jpg
Marco Rubio le cere europenilor să nu „marginalizeze” companiile americane în procesul de reînarmare
Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, le-a cerut joi aliaților europeni să nu „marginalizeze” companiile americane în contractele pentru achiziţii de armament, după ce Uniunea Europeană a promis un plan ambiţios de reînarmare.
loterie, foto shutterstock jpg
Cuplul care s-a îmbogățit la loto fără să știe. Au câștigat o sumă impresionantă, dar sunt de negăsit: „Timpul se scurge: biletele expiră pe 28 mai”
Cuplul care s-a îmbogățit la loto fără să știe. Au câștigat o sumă impresionantă, dar sunt de negăsit: „Timpul se scurge: biletele expiră pe 28 mai”.
3f491669252b7f4c85a68bc1c1a01acb webp
Patriarhul Kirill al Moscovei ar fi fost surprins purtând o bijuterie bisericească furată din Ucraina
Biserica Rusă se află din nou în centrul unui scandal: Patriarhul Kirill a apărut la o întâlnire cu președintele sârb, dar purta o panaghie furată din Ucraina.
Cum să îți creezi o curte de vis cu un gazon impecabil jpg
Cum să îți creezi o curte de vis cu un gazon impecabil
Crearea unei curți de vis, care să fie mereu la fel de fermecătoare ca în imaginația ta, începe cu un gazon impecabil.
Câine dincolo de gard, într-o curte FOTO Shutterstock
Proprietara unui câine s-a ales cu dosar penal după ce animalul ei a atacat-o pe vecină. Femeia a ajuns la spital
Poliţiştii oraşului Ciacova au deschis dosar penal pe numele unei femei din localitatea Macedonia, al cărei câine a atacat-o pe o vecină iar aceasta a ajuns la spital.
Bacteria Fueling Rise in Colon Cancer 042425 02 28d7c26e5c94429abd0e140964bf5d95 webp
Trei obiceiuri simple pe care le urmează un medic gastroenterolog pentru a preveni cancerul de colon
Cancerul de colon afectează din ce în ce mai mulți tineri sub 50 de ani. Un medic chirurg gastrointestinal explică ce face zilnic, dincolo de alimentația sănătoasă, pentru a reduce riscul bolii.
barbat obosit jpg
Românii, printre fruntașii Europei la orele lucrate! Câte ore muncesc pe săptămână comparativ cu cei din țările nordice
România rămâne în topul european al celor mai lungi săptămâni de lucru, conform unui nou raport Eurostat. În medie, angajații români muncesc aproape 41 de ore pe săptămână, cu mult peste media Uniunii Europene. Cei care lucrează cei mai mult sunt angajații din IT, construcții și retail.