Ceva care stă pe loc și nu e niciodată nimerit

George VULCĂNESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 388 din 21-27 iulie 2011
Ceva care stă pe loc și nu e niciodată nimerit jpeg

Se întîmpla în urmă cu vreo zece ani. Scriam deja de cinci ani despre piaţa bursieră, chiar din momentul reluării tranzacţiilor cu acţiuni în România. Bursa nu avea practic istoric după pauza impusă de 45 de ani, iar eu învăţam cu ce se „mănîncă” piaţa de capital odată cu evoluţia acesteia. Aşa se face că, la sfîrşitul anilor ’90, ştiam şi nu ştiam nimic despre bursă şi tranzacţiile cu acţiuni. Ştiam tot pentru că urmăream cotaţiile, discutam cu brokerii, cunoşteam principalii indicatori ai companiilor pe care îi calculam pentru a evalua, în pagina mea, oportunitatea de investiţie într-un titlu sau altul. În realitate, eram la fel de neştiutor ca un ministru din ziua de azi, care nu leagă teoria de practică. Iar eu nu legasem vreodată două tranzacţii între ele, una de cumpărare şi alta de vînzare. 

La scurt timp după deschiderea bursei, îmi alcătuisem un mic portofoliu de acţiuni, pe care l-am lăsat, însă, să zacă. Spiritul meu de jucător pe bursă se oprise la faza de achiziţie. Mulţi urmăresc fenomenul sportiv, dar nu toţi sînt jucători la pronosport. Eu, însă, aş fi vrut să şi cîştig pe bursă, şi eram convins că voi prinde oportunităţile, dacă tot scriam despre ele. Ceva fundamental s-a schimbat în viziunea mea despre piaţa acţiunilor, şi asta m-a marcat într-atît încît, deşi am continuat să cumpăr acţiuni, m-am limitat la contemplarea pieţei. Le ţin acolo, pentru moştenitori. Nu este cea mai corectă abordare, pentru că, între timp, unele companii s-au delistat şi a trebuit să lichidez şi eu deţinerea. Dar de ce m-am înmuiat? 

La un moment dat, în toamna anului 1999 îmi propusesem să dezleg enigma cotaţiilor acţiunilor unei societăţi listate pe bursă. Nu era o companie importantă, dar variaţiile de preţ semnificative şi volumul de tranzacţionare trădau un interes deosebit din partea investitorilor. Am intuit o manipulare a preţului acţiunilor şi am încercat să aflu cine stă în spatele ei. Perioada modificărilor de preţ, ca rezultat al unor manipulări grosolane, părea îndepărtată, chiar dacă piaţa acţiunilor era încă la vîrsta „grădiniţei“. Şi eu, fără să îmi dau seama de urmări, susţinusem manipularea pieţei în perioada în care bursa era în „faşă“. Prin 1996, conduceam secţia „Investiţii personale“ la revista Capital, cînd s-a luat decizia promovării jocului bursier în rîndul tinerilor. Am organizat un concurs cu premii în bani (echivalentul a 300 de dolari). Învingător a fost un student care a pus, în mod repetat, oferte de cumpărare şi vînzare pe acelaşi emitent. Nu a fost singurul concurent care a procedat astfel, dar el a rămas, la final, cu cel mai mare profit. Urmare a succesului său, studentul a fost racolat de către o companie de brokeraj. Astăzi este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai respectaţi oameni din piaţa de capital, coordonează operaţiuni de milioane de euro şi continuă să fie unic prin modul în care înţelege să se implice activ în promovarea pieţei bursiere. 

Să revin la istorisirea iniţială. M-am întîlnit cu unul dintre cei care investeau puternic (în termenii acelor timpuri) în titlurile emitentului, fusese vedeta pieţei. Investitorii din piaţa de capital cu greu se lăsau convinşi să recunoască faptul că sînt implicaţi în tranzacţiile cu acţiuni, darămite să mai şi vorbească despre asta. Iar omul meu îşi luase măsurile de precauţie. Nu mi-a permis să îi public numele, iar de fotografiat nici nu mai putea fi vorba. În schimb, a venit la întîlnire cu un alt investitor. Aşa aveam să cunosc doi oameni cu adevărat interesanţi, nişte aventurieri în adevăratul sens al cuvîntului (unul dintre ei fusese marinar). Amîndoi făcuseră bani din bişniţa cu blugi şi dolari, dar trecuseră de la speculă la o nouă condiţie: cea de speculator. Aveam să aflu că nu lucrau singuri, ci într-o adevărată reţea. Nu exista Internet, pagerul nu dispăruse din peisaj, iar telefonul mobil era în plină ascensiune. Oamenii se organizaseră astfel pentru a avea acces la informaţii: unul cunoştea o secretară la o companie listată, altul – un director, alţii citeau presa sau monitorizau ştirile. Urmăreau orice zvon despre companiile listate. Se bipăiau imediat ce apărea ceva nou. Informaţiile erau verificate rapid şi se trecea la acţiune. Cînd luau ţeapă din cauza unor alarme false, se sprijineau în piaţă. Pentru a-şi minimiza pierderile, intrau la reciprocitate cu ordine de cumpărare, pentru a susţine cotaţia ameninţată să se prăbuşească. Iar cînd miroseau profitul, forţau cotaţiile. Piaţa nu mai putea fi manevrată cu cîteva sute de dolari, ca în perioada de deschidere a bursei, dar cu cîteva mii, micii investitori făceau profituri bunicele. Marinarul îşi vînduse apartamentul cu trei camere ca să intre în business, dar spre sfîrşitul anilor ’90 bursa intrase în declin şi nici investitorii nu o duceau prea bine. Asta îi determinase să se „asocieze“. Nu am mai auzit de ei, de atunci, şi nu ştiu dacă mai sînt şi acum în piaţă. 

Eu am învăţat însă mai multe lecţii. Nu intri pe bursă dacă eşti alergic la risc. Pentru cei temători există depozitele bancare. De aceea, în terminologia de specialitate există investitori şi deponenţi. O altă lecţie este: Dacă ai decis să investeşti în acţiuni, atunci trebuie să fii activ. Iar ca să fii activ, trebuie să fii informat. Tot de poveste este şi modul în care te poţi îmbogăţi sau sărăci pe bursă, indiferent de condiţiile macroeconomice sau indicatorii financiari ai companiilor. Mă feresc să spun „îmbogăţi sau sărăci la noi“, deşi „afară“ s-ar face puşcărie pentru ceva asemănător (să mai spună cineva că nu e bine în România!). La mai bine de zece ani distanţă de prima istorioară, la mijlocul lunii martie 2011, a „ieşit“ pe piaţă ştirea că Transgaz, operatorul care deţine monopolul transportului de gaze, va distribui acţionarilor 90% din profitul companiei. La aproape 10% din preţul curent al unei acţiuni, dividendele depăşeau cu două puncte procentuale inflaţia din anul trecut, în care a realizat profitul. Informaţia nu a fost negată de companie, iar timp de o săptămînă, titlurile emitentului TGN au înregistrat creşteri; de la 255,5 lei, la un maxim de 273,85. Un cîştig de 7% în mai puţin de zece zile, la care se adaugă şi cîştigul din dividende este o bună afacere! Dar vai, ştirea este infirmată în Adunarea Generală a Acţionarilor, reprezentanţii statului, acţionarul majoritar prin Ministerul Economiei, respingînd propunerea de dividend! Urmarea previzibilă: acţiunile se prăbuşesc pînă sub preţul de la care a început creşterea generată de ştirea iniţială. Dar pe 9 iunie, la reluarea AGA, o nouă lovitură de teatru: Ministerul Economiei acceptă dividendul propus cu o lună şi jumătate în urmă. Se reia trendul de creştere, pentru ca investitorii să se încadreze în data de referinţă care le dădea dreptul la dividende. După ex-dividend preţul scade din nou, de această dată firesc, cu 10%. Şedinţa de tranzacţionare din 6 iulie se închidea pentru simbolul TGN la 244.0 lei. Aşadar, ne întoarcem la primele lecţii. Informaţia şi viteza de mişcare. E drept că cel care are informaţia la prima mînă este avantajat, dar poveştile mele fac parte din evoluţia jocului la bursă la noi. Asta nu înseamnă că tranzacţiile cu acţiuni nu pot aduce şi satisfacţii micilor investitori. Dar ca să nu fie excepţia de la regulă, trebuie respectate celelalte reguli. În rest, lucrurile se vor schimba cu totul în bine cînd masa critică de investitori activi va fi mai aproape de ţinta de 300.000 (acum sînt sub 10.000). Un număr mare de investitori înseamnă companii valoroase pe bursă şi o protecţie în plus pentru micul investitor. Nu neg „evoluţiile pozitive“, dar nici nu pot să îmi ascund părerea de rău că acest obiectiv pare a reprezenta pentru Bursa Valori de la Bucureşti mai mult decît reprezintă ţinta de inflaţie pentru Banca Naţională: ceva care stă pe loc, dar nu e niciodată nimerit!

George Vulcănescu este analist economic la bloombiz.ro. A publicat în numeroase ziare şi reviste de specialitate, printre care Capital, Piaţa Financiară, Adevărul. A fost consilier al şefului Bursei de Valori Bucureşti.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Fabrica cosmetice FOTO Shutterstock jpg
Un mare producător român de cosmetice se relochează. Unde își construiește noua fabrică
Cel mai mare producător de cosmetice din România și unul dintre cei mai importanți din Europa de Sud-Est a anuțat că își relochează producția, demarând procedurile pentru construcția unei fabrici noi.
shutterstock 2379280039 jpg
Ce plante îţi ţin tiroida sănătoasă. Ceaiul pe care trebuie să-l consumi de două ori pe zi
Glanda tiroidă este extrem de importantă în creşterea şi dezvoltarea organismului uman şi este responsabilă de modul în care funcţionează fiecare celulă, fiecare organ, fiecare muşchi.
Taxe si impozite jpeg
Sistemul fiscal românesc în 2025. Cum se taxează munca și ce trebuie să știe antreprenorii
Anul 2025 aduce schimbări semnificative și o complexitate ridicată din perspectivă fiscală. Mediul de afaceri din România se află într-o perioadă de transformări majore, iar companiile trebuie să se adapteze rapid la noile realități.
daniel david ubb fb jpg
Cum ar putea arăta o zi de școală pentru liceeni. Daniel David: „Un program mai flexibil, ore comasate, accent pe cultură generală”
Ministrul Educației, Daniel David, a declarat că noile planuri-cadru pentru liceu vor flexibiliza foarte mult orarul elevilor. Acesta a explicat că, în funcție de specificul materiei și de vârsta copiilor, unii profesori ar putea să predea modular.
manastirea corbii de piatra 01 foto arhiepiscopia argesului si muscelului jpg
Singurul lăcaş de cult din Romania cu două altare în acelaşi naos va fi reabilitat. De ce are o valoare excepțională
După mai bine de un deceniu în care a fost într-un stadiu avansat de degradare, Corbii de Piatră, cea mai veche mănăstire rupestră din sudul României, realizată în secolul al XIV-lea, ce găzduieşte şi cel mai vechi ansamblu de pictură, va fi reabilitată.
Pestera Meziad
Locul fabulous din România cu galerii spectaculoase care oferă senzația unui tunel natural impresionant. Trebuie să ajungi cel puțin o data în viață aici
În inima Munților Apuseni, la granița dintre Pădurea Craiului și Defileul Crișului Repede, se află una dintre cele mai impresionante peșteri din România, Peștera Meziad. Situată în județul Bihor, în Valea Meziadului, această comoară subterană este o vizită obligatorie pentru pasionații de natură, is
Ciorba de pui a la grec jpeg
Ce să pui în ciorba de pui a la grec, pentru a ieși ca la restaurant. Trucuri și ingrediente care fac diferența
Ciorba de pui a la grec este un preparat savuros, cu o textură catifelată și un echilibru perfect între cremozitate și aciditate.
donald trump discurs învestire FOTO profimedia 0955734309 jpg
Donația pentru participarea la învestirea lui Trump - 50.000 de dolari. „Oricine dă bani are acces la masă și face poză cu oricine”
Publicații din SUA au dezvăluit că pentru o donație de minimum 50.000 de dolari oricine putea participa la evenimentele ocazionate de învestirea lui Donald Trump. „La ei lobby-ul e reglementat și acceptat”, a explicat Andrei Caramitru.
arme nucleare
Profesorul Cătălin Avramescu, candidat la alegerile prezidențiale: „România ar trebui să dețină arme nucleare pentru a intimida Rusia”
Profesorul universitar Cătălin Avramescu, care și-a anunțat recent candidatura la prezidențiale, a declarat în exclusivitate pentru „Adevărul” că România ar trebui să dețină arme nucleare pentru a intimida Rusia.