Cetăţenii şi Patriot Act
După ce Congresul SUA, motivat de evenimentele din 11 septembrie 2001, a adoptat Patriot Act, întărind controlul autorităţilor federale şi limitînd drepturile persoanelor, municipalităţile s-au mobilizat pentru a împiedica aplicarea acestui text. N-au reuşit. (M. B.) Cînd spunem că democraţia impune garanţia intimităţii individului, e implicită ideea că noi decidem în ce măsură şi cui vrem să-i facem destăinuiri despre existenţele noastre. Prin Patriot Act viaţa privată a oamenilor devine transparentă împotriva voinţei lor, deoarece poliţia federală capătă puteri sporite, dreptul de a percheziţiona domiciliul persoanelor, accesul la dosarele medicale sau şcolare, la fişierele întreprinderilor şi bibliotecilor, desfiinţînd contractul de confidenţialitate a comunicărilor telefonice sau electronice. Cel de-al Patrulea Amendament stipulează: "Dreptul cetăţenilor de a li se garanta persoana, domiciliul, hîrtiile şi bunurile împotriva percheziţiilor şi confiscărilor nemotivate nu va fi violat şi nu se va elibera nici un mandat, dacă nu există o prezumţie serioasă coroborată de un jurămînt sau de o afirmaţie, care să descrie în mod specific locul şi persoanele supuse cercetării sau lucrurile de confiscat". Patriot Act atenuează prescripţia "prezumţiei serioase" şi elimină condiţia specificităţii ("fără să descrie în mod specific locul, persoanele şi obiectele care trebuie cercetate"), limitînd strict percheziţia. El dă latitudinea de a efectua percheziţii şi confiscări oriunde şi în orice circumstanţă, nu în funcţie de unii indici obţinuţi anterior printr-o procedură validată în justiţie, ci prin presupunerea Ministerului Justiţiei motivată de prejudecăţi rasiale. Într-o democraţie, transparenţa acţiunilor statului este la fel de necesară ca opacitatea persoanelor şi, în fapt, Constituţia insistă în numeroase rînduri asupra existenţei unor arhive cu acces liber pentru toată lumea. Fiecare dintre cele trei puteri (executivă, legislativă, judiciară) este obligată să-şi facă publice acţiunile, ele să fie vizibile, atît pentru popor, cît şi pentru celelalte puteri, ceea ce este adesea interpretat ca un drept aparţinînd poporului: dreptul la "libertatea informaţiei". Secretul - scrie teoreticianul dreptului Carl Sunstein - este incompatibil cu principiul autonomiei". Principalul avantaj al transparenţei în treburile publice este declanşarea dezbaterilor cetăţeneşti, dar nu acesta este singurul avantaj - scrie el. Printre efectele pozitive ale echilibrului puterilor (o putere nu o poate controla pe cealaltă, dacă nu ştie cu ce se ocupă aceasta din urmă) este şi "puterea dezinfectantă produsă de lumina zilei" (altfel spus, dacă dezbaterile se produc sub pecetea tainei, "participanţii nu vor fi atît de atenţi să nu lase impresia că se comportă mînaţi de motivaţii nelegitime sau inadecvate"). Caracterul privat al acţiunii individuale şi transparenţa acţiunii publice fiind condiţiile necesare ale autonomiei democratice, rezoluţiile municipalităţilor sînt neliniştite de faptul că Patriot Act va prejudicia libertatea persoanelor şi integritatea legilor. În rezoluţia comitatului Blount, din Tennessee, se găseşte expresia cea mai viguroasă a acestei nelinişti: toţi rezidenţii din comună sînt invitaţi "să studieze Declaraţia drepturilor (ansamblul celor zece amendamente la Constituţie adoptate în 1789) pentru a putea identifica tentativele vizînd subminarea republicii noastre constituţionale şi să reziste, declarînd nulă şi neavenită orice tentativă de a promulga în viitor legea marţială sau starea de urgenţă". Dacă în alte rezoluţii termenii sînt mai măsuraţi, asta nu înseamnă că nu este exprimată, într-o manieră recurentă, ideea că asupra poporului şi a legilor din Statele Unite apasă o ameninţare. (...) Toate rezoluţiile sînt solidare în prevenirea acestei ameninţări privind toate persoanele care locuiesc în Statele Unite. Aproape fără excepţie, cele 331 de texte îşi afirmă ataşamentul faţă de drepturile şi libertăţile tuturor "persoanelor" şi tuturor "rezidenţilor" şi nu doar ale "cetăţenilor". (...) Poate că rezistenţa faţă de Patriot Act va cîştiga teren, poate se va epuiza, rezoluţiile municipale ne amintesc că aplicarea legilor nu este doar misiunea poliţiei locale, ci a tuturor rezidenţilor din oraşe, sate, cătune. Legea - locală, statală, federală sau constituţională - nu devine realitate decît atunci cînd - aşa cum zicea Patrick Henry (1736-1799, militant pentru independenţă şi guvernator al statului Virginia) - ne preocupă pe toţi şi cînd o susţinem din toată inima. (după Elaine Scarry, în Harper's Magazine , New York, revistă lunară, 230.000 de exemplare)
