Cetățenii obedienți ai lui Moș Gerilă

Lina VDOVÎI
Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
Cetățenii obedienți ai lui Moș Gerilă jpeg

Într-un apartament cu două camere de la ultimul etaj al unui bloc sovietic din Republica Moldova, doi adulți și trei copii moșmondesc de două ore la o crenguță de brad. E ajunului Anului Nou, iar crenguța a ajuns în căminul lor din curtea bunicii, de la sînul unui brad uriaș, și așteaptă cuminte să fie împodobită și agățată de tapet.

Eu sînt mezina familiei și mă cert cu surorile mele de la podoabe. Una vrea mai multe globulețe, alta vrea ghirlandele pe care le-a făcut la școală din hîrtie colorată, iar eu mă opresc pentru o secundă și întreb, în mijlocul vînzolelii, ce facem cu steaua noastră roșie, comunistă, pe care o cocoțam de obicei în vîrful bradului.

Tata umblă nerăbdător cu un ciocan și niște cuie pe la cozile noastre – „Haideți, fetelor, grăbițî-vî, pierdem vremea!”. Afară e iarnă vînjoasă, cu ger și omăt pînă-n gît, dar el e hotărît să scoatem covoarele la bătut înainte de miezul nopții. Unde s-a mai pomenit să intri în noul an cu praful dosit pe la colțuri?

În Moldova primilor ani de după destrămarea Uniunii Sovietice, sărbătorile de iarnă încă începeau, ca-n comunism, pe 31 decembrie și se terminau pe 14 ianuarie, de Sf. Vasile sau Anul Nou pe rit vechi. În locul lui Moș Crăciun, îl așteptam pe Moș Gerilă, un bătrîn cu mantie albastră care-și scutura barba de bomboane doar dacă ai fost cuminte. Nu aveam un brad adevărat în casă, dar eram mîndre nevoie mare de crenguța noastră împopoțonată.

Trăiam din moștenirea rușilor: Crăciunul se sărbătorea pe rit vechi, pe 7 ianuarie și, pitit între Anul Nou – aka Moș și bomboane – și Sf. Vasile – urături cu ceata prin vecini, deci bani și alte bomboane –, nu avea nici o semnificație specială pentru noi, copiii. Mergeam la bunica, o colindam cum învățaserăm la grădiniță și mîncam crăciunei, colăceii copți în formă de opt întrerupt, și cam atît.

Adevărata magie a sărbătorilor de iarnă începea în noaptea dintre ani, cînd ne adunam soldățel în jurul mesei pline cu bunătățuri și ne delectam cu programul de divertisment al rușilor la televizor – muzică, glumițe, discursul președintelui moldovean și, o oră mai tîrziu, urările prezidentului rus.

Făceam în continuare fix ce ne învățaseră comuniștii. Eram cetățenii obedienți ai Imperiului căzut. Miza sovieticilor – ștergerea din conștiința colectivă a Nașterii Domnului și laicizarea culturii republicilor socialiste – dăinuia și după moartea lor.

Numai că noi, copiii, nu înțelegeam. Noi ne bucuram de iarnă ca de un tort „Cușma lui Guguță”. Fiecare sărbătoare era un strat nou de clătite cu vișine pe care-l savuram de parcă ar fi fost ultimul.

Abia prin 2007, cînd am venit la facultate în România, mama a decis să „trecem și noi în rînd cu românii”. Tata era în Italia, deci o duceam nițel mai bine și nu mai ciopîrțeam pomul din curtea bunicii. Ne trimisese cu autocarul un brad artificial, pe care-l decoram în cîteva minute cu globuri din plastic fabricate-n China, și toată lumea era fericită. Cadourile au evoluat și ele – de la cutii de bomboane primite de părinți la uzină, am trecut la geluri de duș, creme de mîini sau deodorante.

De jure, familiile din Republica Moldova au început să sărbătorească oficial Crăciunul pe nou începînd cu 2013, cînd Parlamentul țării a votat un proiect de lege prin care ziua de 25 decembrie a fost declarată sărbătoare oficială. De facto, mulți moldoveni, împrăștiați prin diverse țări ale Europei de Vest, se împrieteniseră cu Moș Crăciun cu mult înainte de a le da deputații undă verde.

Pentru mine, a fost un motiv de bucurie în plus cînd mama a decis să prelungească perioada sărbătorilor de iarnă. Erau trei săptămîni de vizite la rudele care se întorceau din străinătate și mult loc în stomac pentru sarmale, răcituri, salate cu maioneză și legume fierte și, mai nou, pentru cozonacul italian Panettone.

Programul era destul de previzibil: de Crăciunul pe stil nou, eram acasă, cu părinții. De Revelion, mergeam la petreceri. De Crăciunul pe stil vechi, o vizitam pe bunica, iar de Sf. Vasile mergeam cu uratul cu toată gașca de prieteni, adică vreo 30 de oameni. Cine să se plîngă?

De cînd m-am stabilit în București, însă, am căpătat un straniu sentiment de inadecvare. Să sărbătorim Crăciunul pe stil nou a fost pentru noi, ca familie, o convenție, o alegere care nu ne obliga la foarte multe. Neînsoțită de componenta religioasă, ziua de 25 decembrie era mai degrabă un prilej de a ne pregăti mental pentru sezonul sărbătorilor de iarnă.

În România (și în Occident), Crăciunul e de o importanță colosală. E cu emoție de care aveam eu cînd eram mică și-mi îngheța nasul la balcon, cînd îl așteptam pe Moș Gerilă. E cu daruri scumpe, cu planuri de vacanță în străinătate și cu decoruri sofisticate. Începe devreme și ține mai mult decît cele trei săptămîni de sărbătoare din Republica Moldova.

Cu toate astea, uneori trece fix pe lîngă mine. Mă trezesc c-am uitat să iau cadouri și mă surprind uitîndu-mă la luminițele din oraș cu indignare. De cînd sînt mamă, mă întreb cum pot să-mi protejez copilul de tot iureșul consumerist și cum să îl învăț că Moșul, că e Gerilă sau Crăciun, nu e în lucruri lucioase, ci în bucuria de a fi împreună. Încă nu am un răspuns, dar cert e că n-am cumpărat nici brad, nici crenguțe.

Lina Vdovîi este jurnalistă.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.