Cetatea de aur

Madeea AXINCIUC
Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
Cetatea de aur jpeg

Cînd urci la Ierusalim, dinspre deşert, dinspre mare sau dinspre Valea Iordanului, oraşul aşezat pe coline te întîmpină cu toate contrastele lui: vechi şi nou, modern şi tradiţional, religios şi secular. Pentru a iubi Ierusalimul, trebuie să iubeşti diversitatea şi nuanţele, cărările sufletului şi ţărîna trupului, cerul şi pulberea pămîntului, stînca şi firele de nisip. Mai multe lumi într-una singură. Există o rivalitate între Ierusalim şi Tel Aviv, ca diferenţă între două moduri de viaţă radical diferite. Numai un tel-avivian convins poate spune că cel mai bun lucru în Ierusalim este drumul spre Tel-Aviv.

Inima Ierusalimului este oraşul vechi. O alcătuire parcă neverosimilă. Aici, acum, în toate timpurile şi dincolo de ele. „Ierusalimul de aur, şi de aramă, şi de lumină“ – după cum frumos spune cîntecul lui Naomi Shemer.

Cetatea sfîntă pare a fi din piatră vie, o piatră din care curg ape. Izvoarele sufletului se nasc aici neîncetat. Într-un tărîm curat, al transparenţei luminoase fără de umbră, nici în afară, nici înăuntru, la cumpăna dintre lumi, vezi cum se înalţă din piatra albă zidurile Ierusalimului.

Aerul este dens, dar mai uşor şi străveziu, căci poţi privi prin el către înalturi. Cetatea respiră blînd, iar norii se aştern sus, ca nişte aripi nemaiîntîlnite.

În amurg, adierea coboară şi se uneşte cu piatra. Pare că Cetatea se naşte de sus, „pe aripi de Duh“ (Ps. 18: 10). Termenul ebraic ruah, „Duh“, înseamnă deopotrivă „adiere“, „vînt“, „aer care se mişcă“, „suflare“ şi „duh“ al omului. Ruah comunică misterios cu reiah, „parfum“, „miros plăcut“, „mireasmă“. Există o aromă, un parfum al Ierusalimului, aşa cum există o muzică a lui, aparte, ca o îngînare fără de sfîrşit: clopote, vocea imamului chemînd la rugăciune, oameni vorbind în toate limbile şi, mai ales, o necurmată linişte în care se ţes iscusit toate.

Noaptea, serafimi aprind candele. Saraf (la plural, serafim) provine în ebraică de la rădăcina s.r.f., „a arde incandescent“, aşa cum ard cărbunii aprinşi. Serafimul este o făptură ce înmănunchiază razele strălucirii celei mai luminoase, este jarul nestins ca semn al transfigurării materiei, al prezenţei divine care le ţine şi le uneşte pe toate. Umbra lui aici este chipul lui Moise strălucind la coborîrea din munte, în mîini cu tablele Legii.

Ierusalimul de aur este această îngemănare a pietrei-nepiatră cu focul nestins, cu aerul înmiresmat al Duhului şi unduirea apelor nenăscute.

Yerushalayim, Cetatea păcii

Dubla etimologie propusă pentru numele Cetăţii (în ebraică, Yerushalayim) evocă Ierusalimul ca loc privilegiat al păcii: fie este vorba despre yir Shalem/yir shalom, „cetatea Salemului“/ „cetatea păcii“, fie este vorba despre yerush shalom, „moştenirea“ ori „dobîndirea, prin moştenire, a păcii“.

Ierusalimul ne apare ca sălaş al păcii într-o geografie reală, în spaţiu şi timp, dar şi dincolo de ele, sub specie aeternitatis. Moştenirea nu presupune doar o continuitate orizontală, a păcii înţelese politic, ci, mai cu seamă, o dimensiune verticală, a unei continuităţi instituite prin manifestarea prezenţei divine, singura care poate aduce şi dărui adevărata pace.

Ajungem astfel la începutul înţelegerii a ceea ce înseamnă în limba ebraică shalom, „pace“.

Rădăcina cuvîntului desemnează, în acelaşi timp, faptul de a fi întreg, complet, faptul de a avea sau de a aşeza toate părţile în armonie, faptul de a dobîndi, printr-o bună rînduială, prin integralitate şi completitudine, pacea.

Nu poţi ajunge la pace fără a reaşeza fiecare parte la locul ei, potrivit rostului pe care îl are în armonie cu toate celelalte. Numai în virtutea principiului ultim, lucrurile şi fiinţele îşi recîştigă strălucirea menirii pentru care au fost făcute, dobîndind astfel pacea.

Cetatea păcii este locul în care prezenţa divină reinstituie buna ordine. La Templul din Ierusalim, Domnul Însuşi a venit să locuiască între oameni, în Sfînta Sfintelor:

„Să-Mi facă un locaş sfînt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.“ (Exod 25:8)

Nu întîmplător, cel care construieşte Templul este Solomon, în ebraică Shlomo, nume avînd aceeaşi rădăcină cu termenul shalom. Regele Solomon nu rămîne în istorie prin bătălii cîştigate, ci prin înţelepciune. Or, a înţelege cu inima este un dar pe care îl primesc, după cum ne arată textul, doar aleşii Domnului, mai precis doar aceia care nu mai acţionează în virtutea propriilor principii, părtinitoare, ci în virtutea principiului ultim. Solomon aduce prin înţelepciune pacea.

De asemenea, nu întîmplător, iubita lui Solomon în Cîntarea Cîntărilor este Sulamita, în ebraică Shulamit, cuvînt care nu reprezintă altceva decît forma de feminin, derivată, a numelui ebraic al lui Solomon, Shlomo. Rabi Akiva apără, conform tradiţiei rabinice, păstrarea Cîntarii Cîntărilor în canonul biblic: aşa cum este Sfînta Sfintelor pentru Templul din Ierusalim, tot astfel este Cîntarea Cîntărilor pentru textul biblic. Binecuvîntarea şi prezenţa Domnului în mijlocul oamenilor se oglindesc în armonia lumii. Shlomo şi Shulamit stau chezăşie pentru aceasta.

Ierusalimul de jos şi Ierusalimul de sus

Yerushalayim, substantiv cu formă de dual în ebraică, nu marchează doar pluralul exprimat numeric prin cifra 2, ci indică o legătură de complementaritate între două părţi ale unui întreg. Gramatical, numărul dual face referire, în primă instanţă, la părţile-pereche ale corpului omenesc: doi ochi, două urechi, două mîini, două picioare etc. Forma de dual Yerushalayim nu trimite, aşadar, la două Cetăţi, ci, aşa cum priveşti lumea prin doi ochi, tot astfel Ierusalimul de jos şi Ierusalimul de sus, Ierusalimul pămîntesc şi Ierusalimul ceresc sînt îngemănate.

Cetatea sfîntă ni se dezvăluie ca loc al întîlnirii dintre lumi, ca scară care le uneşte pe toate sau centru în care toate treptele sînt tainic aduse împreună, aşa cum tainic se întîlnesc culorile spectrului în lumina albă.

Zidul Plîngerii

Ierusalimul reprezintă, în tradiţia iudaică, locul privilegiat în care Domnul a ales să I se construiască o Casă pentru a locui în mijlocul oamenilor. Pînă astăzi, Templul din Ierusalim este numit în ebraică Bayit, „Casă“, iar colina pe care a fost înălţat Templul se numeşte Har ha-Bayit, „Muntele Casei“ – acelaşi loc, se spune, unde Avraham a venit să îl aducă jertfă pe Ytzhak. Solomon Îi cere Domnului ca orice rugă rostită aici să fie ascultată:

„Îţi ascult rugăciunea şi cererea pe care Mi-ai făcut-o, sfinţesc casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pui în ea pentru totdeauna Numele Meu, şi ochii Mei şi inima Mea vor fi acolo pe vecie.“ (1 Regi 9:3)

După distrugerea celui de-al doilea Templu, serviciul liturgic este întrerupt şi instituţia preoţiei dispare. Marele Preot avea la Templu rolul liturgic de mijlocitor între Prezenţa Domnului din Sfînta Sfintelor şi popor. Distrugerea Templului este comemorată pînă astăzi printr-o zi de post, Tisha be-Av, iar ceea ce a rămas din zidul de vest al Templului poartă numele de Zid al Plîngerii. Instituţia rabinică, dezvoltată cu precădere după distrugerea celui de-al doilea Templu, nu înlocuieşte instituţia preoţiei. Rabinul nu este preot. El este învăţătorul care mijloceşte între textul biblic şi comunitatea pe care o îndrumă.

Cartierul evreiesc din Cetatea Ierusalimului are un pitoresc aparte. Viaţa liturgică îşi are temei în celebrările de la Zidul Plîngerii, care imprimă ritmul vieţii comunitare. Prezenţa Domnului aici, promisă lui Solomon, este o certitudine pentru evreul ortodox. Orice rugăciune rostită lîngă Zid va fi ascultată. De aceea, mai ales pelerinii îşi scriu ruga pe un bileţel pe care îl prind în Zid.

Frumuseţea acestui loc este nepămînteană. Rugăciunea se rosteşte neîncetat, zi şi noapte. Pietrele vorbesc. Din Zid cresc flori şi se aude fîlfîit de aripi. Şi porumbeii au găsit cu cale să îşi facă cuib aici.

Înfăşuraţi în talitul alb, mireni, rabini şi copii se roagă, cîntă şi dansează lîngă Zid. În partea dreaptă, femeile îi urmează şi îi îngînă în rugăciune pe bărbaţi. Toate drumurile duc, în cartierul evreiesc, la Zidul Plîngerii. Nunta, Bar-Mitzva, bucuria Shabatului se celebrează toate în preajma Zidului. Aici, lîngă ochii şi inima Domnului, îşi trăieşte evreul practicant viaţa.

În zilele de Shabat, cartierul se îmbracă în sărbătoare: într-o clipită dispar tarabe, magazine, restaurante, ca şi cum n-ar fi fost niciodată. Coboară liniştea, apoi rugăciunea şi cîntecul. Lumina este alta. Bucuria şi pacea sînt purtate ca două nestemate nevăzute de bărbaţii înveşmîntaţi în albul atît de curat al talitului. Împreună cu femeile, copiii şi toate ale lor, împreună cu arborii de piper, cactuşii uriaşi, firele de nisip şi pietrele albe din Zid, ei înalţă necurmat, în inimile lor, un Templu Domnului.

„Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul, şi veseliţi-vă cu el, toţi cei ce-l iubiţi; împărţiţi şi bucuria cu el, acum, toţi cei ce l-aţi plîns, ca să fiţi săturaţi, bînd laptele mîngîierilor lui, ca să vă desfătaţi în totul de plinătatea slavei lui.

Căci aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi îndrepta spre el pacea ca un rîu, şi slava neamurilor ca un pîrîu ieşit din matcă, şi veţi fi alăptaţi; veţi fi purtaţi în braţe, şi desmerdaţi pe genunchi.

Cum mîngîie pe cineva mamă-sa, aşa vă voi mîngîia Eu; da, veţi fi mîngîiaţi în Ierusalim!

Şi cînd veţi vedea aceste lucruri, inima vi se va bucura, şi oasele voastre vor prinde putere ca iarba.»“ (Isaia 66:10 14) 

Madeea Axinciuc este profesor de Studii Iudaice la Universitatea din București.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.