Cercuri concentrice

Prin programele de finanţare, Fundaţia Orange a reuşit să susţină şi să iniţieze proiecte aparţinînd atît organizaţiilor nonguvernamentale, cît şi instituţiilor publice. Despre aceste proiecte, despre beneficiari şi despre rezultate, am aflat punînd cîteva întrebări celor care au cîştigat finanţare pentru proiecte dedicate persoanelor cu deficienţe de auz sau de văz.

 1. Care este proiectul pe care îl derulaţi cu ajutorul Fundaţiei Orange? 

2. Cîţi beneficiari are acest proiect? 

3. Ce credeţi că aţi reuşit să schimbaţi în România în urma derulării acestui proiect? 

● Organizaţia Salvaţi Copiii 

1. Am lansat în 2014 proiectul „E-sight“, cîştigător în cadrul fondului de finanţare „Lumea prin culoare şi sunet“. Proiectul se desfăşoară pînă în iunie 2015 şi include ample activităţi informative şi educative, concursuri specializate, precum şi resurse educaţionale dezvoltate specific pentru copiii cu deficienţe de vedere din şcolile speciale din Bucureşti, Buzău, Timişoara, Tîrgu Frumos, Arad, Cluj. Printre rezultatele proiectului se vor număra o serie de tutoriale audio-video, accesibilizarea de cărţi şi materiale în format audio şi Braille, un documentar intitulat

, precum şi un website care va reuni toate resursele dezvoltate în proiect. 

2. Beneficiarii sînt 1000 de copii cu deficienţe de vedere, integraţi în unităţile de învăţămînt special, însemnînd toţi elevii încadraţi în acest gen de sistem şcolar. Grupul-ţintă secundar e reprezentat de 20 de profesori şi educatori din aceste şcoli, precum şi de părinţii acestor elevi. 

3. Considerăm că prin desfăşurarea acestui proiect am reuşit să facilităm socializarea copiilor nevăzători cu copiii fără deficienţe de vedere, contribuind astfel la integrarea socială a celor dintîi. În acelaşi timp, prin dezvoltarea site-ului dedicat, a tutorialelor şi prin accesibilizarea celor 100 de materiale educaţionale, contribuim la dezvoltarea bibliotecilor virtuale dedicate acestui grup-ţintă, favorizînd accesul egal la resurse. De asemenea, documentarul va servi drept mijloc de promovare a cauzei şi după finalizarea proiectului, prin proiectarea sa în diferite evenimente, precum festivaluri de profil şi întîlniri.  

● Asociaţia Junior Achievment 

1. Proiectul „Vreau să ştiu“ este dedicat atît liceenilor cu deficienţe de auz care studiază la liceele speciale din ţară, cît şi profesorilor acestora. Pornit de la ideea de a oferi instrumente simple, dar practice, pentru dezvoltarea competenţelor necesare pentru obţinerea unui loc de muncă sau pentru începerea unei mici afaceri, proiectul îşi doreşte folosirea instrumentelor moderne utilizate de JA în România pentru o bună integrare şi valorificare. Elevii participă la activităţi de tipul „learning by doing“, avînd şi întîlniri cu angajatori sau antreprenori din comunitatea locală, iar profesorii din aceste şcoli beneficiază de ghiduri şi

-uri dedicate programului şi de introducerea acestora la orele de dirigenţie sau consiliere profesională. 

2. Beneficiari sînt 250 de elevi de la liceele speciale din Cluj, Timişoara, Craiova, Focşani, Buzău, Galaţi şi Iaşi. 

3. Prin proiectul „Vreau să ştiu“ ne propunem să schimbăm, pe de o parte, în plan individual, atitudinile de excluziune sau ne-participare şi teama de abordare a unor conţinuturi aparent dificile ale tinerilor cu deficienţe de auz. Contribuim la creşterea încrederii acestora faţă de viitorul lor profesional, dezvoltîndu-le competenţele de comunicare, lucrul în echipă, ajutîndu-i să se autoevalueze corect şi pregătindu-i pentru participarea la un interviu de angajare. Pe de altă parte, la nivel instituţional, dorim să fim un sprijin şi o resursă de program sustenabil pentru şcolile speciale implicate, oferindu-le gratuit resursele necesare derulării programului: manuale pentru elevi, ghid de implementare la clasă,

pentru profesori şi facilitarea accesului consultanţilor voluntari din mediul de afaceri din comunitatea locală la clasă.  

● Asociaţia Young Goldfish 

1. „Călătorie în lumea mea“ este un proiect dedicat copiilor şi tinerilor cu deficienţe de vedere care se desfăşoară pînă în iunie 2015. Obiectivul proiectului constă în creşterea accesului la educaţie şi dezvoltarea abilităţilor de viaţă independentă ale tinerilor cu deficienţe de vedere, cu vîrste cuprinse între 13-22 ani, prin activităţi ludice, culturale şi educative. Astfel, am reunit 100 de tineri, dintre care jumătate cu deficienţe de vedere, din cadrul şcolilor şi liceelor speciale pentru deficienţi de vedere din Buzău, Tîrgu Frumos, Cluj, Timişoara şi Bucureşti, într-o experienţă inedită de dezvoltare personală, creştere a stimei de sine, îmbunătăţire a abilităţilor de comunicare şi explorare a propriei persoane şi a mediului înconjurător, influenţîndu-le în mod pozitiv viziunea asupra viitorului. Activităţile derulate pe perioada proiectului, în care sînt implicaţi cei 100 de tineri, constau în deprinderea tehnicii interviului şi realizarea de mini-documentare audio cu modele inspiraţionale şi tineri talentaţi; patru excursii – cursuri de formare în Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, în care vor descoperi mediul înconjurător cu ajutorul coechipierului, care va reda cît mai fidel imaginile prin cuvinte, consolidînd astfel empatia dintre cei doi şi va creşte percepţia asupra nevoilor şi problemelor cu care se confruntă; realizarea unui film de promovare a proiectului,

; organizarea unei conferinţe la care vor fi invitaţi toţi participanţii la proiect, în care se vor prezenta rezultatele şi va fi difuzat filmul proiectului în faţa unui public numeros. De asemenea, în vederea facilitării accesului la informaţie şi educaţie, am oferit

-uri audio şi de mărire a scrisului în patru universităţi din Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara. 

2. Beneficiarii sînt 50 copii cu deficienţe de vedere din Arad, Bucureşti, Buzău, Cluj, Iaşi, Timişoara, împreună cu 50 de voluntari; şase şcoli şi licee speciale pentru deficienţi de vedere din Arad, Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara; Centrul Şcolar „Sfînta Maria“ pentru Deficienţi de Vedere din Arad; Şcoala Specială Gimnazială pentru Deficienţi de Vedere din Bucureşti; Liceul pentru Deficienţi de Vedere din Buzău; Liceul pentru Deficienţi de Vedere din Cluj; Liceul Special „Moldova“, Tîrgu Frumos, Iaşi; Liceul „Iris“ pentru Deficienţi de Vedere din Timişoara; patru universităţi din Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara; Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere; Universitatea „Babeş-Bolyai“, Facultatea de Psihologie, Departamentul de Psihopedagogie Specială, Cluj; Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Psihopedagogie Specială; Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei. 

3. Am organizat expediţii – cursuri de formare prin care copiii şi tinerii cu deficienţe de vedere au devenit mai independenţi şi autonomi, şi-au dezvoltat stima de sine şi încrederea în ceilalţi, au învăţat să comunice şi să-şi exprime liber gîndurile în perechi, în grupuri sau în public. Voluntarii care au participat la expediţii şi-au dezvoltat atenţia şi spiritul de observaţie, au descoperit mai mult lumea din jur şi copii şi tineri talentaţi care le sînt modele de viaţă, de veselie şi ambiţie.

Voluntarii Orange care au citit şi au înregistrat cărţile în studioul Young Goldfish de la Şcoala Specială Gimnazială pentru Deficienţi de Vedere au conştientizat mai mult nevoile şi problemele copiilor şi au dorit să ajute la îmbogăţirea bibliotecilor şcolilor speciale. Am înregistrat 20 de cărţi, inclusiv manuale de limba română, 20 de interviuri ale copiilor, ale voluntarilor şi ale profesorilor şi urmează să înregistrăm zece piese de teatru. Acestea sînt oferite gratuit prin proiect, în bibliotecile şcolilor şi liceelor pentru deficienţi de vedere din Arad, Bucureşti, Buzău, Cluj, Iaşi şi Timişoara. Aceste cărţi vor creşte accesul copiilor şi tinerilor la educaţie. Am oferit soft-uri audio şi de mărire a scrisului în patru universităţi din Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara. Acestea vor creşte accesul la informaţie şi educaţie pentru tinerii cu deficienţe de vedere.

● Muzeul Naţional de Artă al României 

1. Anul acesta derulăm, cu ajutorul Fundaţiei Orange, proiectul „ARTmobile“. Scopul lui este să pună la dispoziţia persoanelor cu deficienţe de vedere şi auz informaţii despre lucrări din patrimoniul Muzeului Naţional de Artă al României în formate plăcute, uşor de urmărit. Vom face accesibil site-ul muzeului pentru persoanele nevăzătoare, vom crea o aplicaţie de mobil care să le dea acces la noi produse, între care un tur al capodoperelor completat de scurte dramatizări ale unora dintre cele mai populare lucrări. Pentru persoanele cu deficienţe de auz lucrăm la o prezentare în limbaj mimico-gestual care va implica elevi şi adulţi din comunitate. Toate acestea pentru că dorim ca muzeul să poată deveni o resursă educativă şi pentru şcolile speciale din afara Bucureştiului, pentru asociaţiile şi comunităţile din întreaga ţară. În timpul proiectului „ARTtouch“, derulat anul trecut cu sprijinul Fundaţiei Orange, am observat cît de mare este dorinţa tinerilor cu deficienţe să fie ancoraţi în viaţa contemporană, să utilizeze toate noile tehnologii. Vrem să răspundem acestei nevoi fără a diferenţia între ei şi ceilalţi beneficiari, vizitatori, utilizatori ai site-ului muzeului. Dar mai ales vrem ca, în acest fel, să-i şi invităm pe beneficiari şi pe cei care se ocupă de ei în diferite forme să ne viziteze, să intre în dialog cu opera de artă. În nici un caz nu vrem să renunţăm la contactul direct cu aceste comunităţi, toate produsele fiind o invitaţie la o vizită activă, la care să participe singuri sau însoţiţi de educatori muzeali. 

2. Proiectul de anul acesta, „ARTmobile“, este în faza creării conţinuturilor specifice. Aşa încît am spune că speranţa noastră este ca, prin el, să dublăm numărul beneficiarilor din proiectul de anul trecut, cînd prin intermediul vizitelor interactive au participat circa 400 de persoane (majoritatea elevi) cu deficienţe de vedere şi auz. Pare o cifră mică, dar să ne amintim că un grup din această categorie are de obicei între şase şi opt membri pentru a putea oferi o interacţiune de calitate atît cu produsele speciale, cît şi cu educatorul muzeal. Cum produsele au intrat însă în expunerea permanentă, de ele au beneficiat pînă în prezent peste 10.000 de vizitatori ai Galeriei de Artă Europeană, iar aplicaţia de realitate augmentată dedicată tabloului lui Jan Brueghel cel Bătrîn

are peste 1000 de descărcări. Dacă lărgim însă sensul direct al întrebării de la beneficiarii din comunităţile-ţintă, putem să adăugăm un cerc mult mai amplu de beneficiari care îi include pe toţi colegii cu care am lucrat la realizarea diferitelor produse tactile, pe specialiştii IT şi designerii

, pe voluntarii cu care am colaborat, peste 100 de persoane a căror deschidere către un astfel de demers s-a modificat spectaculos. 

3. Nimic nu se schimbă de pe o zi pe alta – e nevoie de mult timp pentru a modifica mentalităţi şi obiceiuri înrădăcinate de mai multe generaţii. Proiecte de acest fel trebuie să devină recurente, iar comunităţile înseşi trebuie să se mobilizeze pentru a utiliza resursele existente. După cum, la nivelul şcolii, este nevoie de un efort concertat şi concentrat pentru a include arta, în sensul cel mai larg, în diverse domenii de studiu. Putem spune însă ce am început să facem. Am creat un precedent care face trecerea de la descrierea exclusiv verbală şi doar incidental tactilă la o abordare mult mai complexă şi realmente multisenzorială. Am implicat în aceasta cîţiva profesori entuziaşti din şcolile speciale pentru nevăzători, cum ar fi Cătălin Nicolaidi, profesor de istorie, şi Nora Nicolaidi, profesor de limba română, care au descoperit că unii dintre elevi se simt mult mai în largul lor în timpul vizitelor în muzeu, sînt mai activi şi mai dezinhibaţi, doresc să afle mai multe. Alături de un grup mai amplu de profesori şi pedagogi de la Şcoala pentru surdo-muţi nr. 1 din Bucureşti, am descoperit cît de creativi şi intuitivi vizual sînt elevii cu deficienţe de auz. Acestea sînt lucruri care au influenţat abordarea noastră pentru proiectul în curs. Solicitarea altor simţuri care să contribuie la crearea unei imagini mentale cît mai complete ajută la permanentizarea legăturilor cognitive, generează o relaţie afectivă mai puternică cu arta, contextualizează experienţa şi cunoştinţele. Am creat un grup amplu de lucru interesat de ideea de interdisciplinaritate, depăşind accepţiunea mecanică a termenului în favoarea uneia mult mai largi, bazată pe conceptul de inclusivitate. Am lucrat pentru comunitate cu ajutorul comunităţii, transformînd muzeul într-un actor viu. Am răspuns unor nevoi exprimate direct de comunităţile cu care am lucrat, ceea ce le-a conferit şi lor statutul de participanţi activi, nu doar de beneficiari pasivi. Am demonstrat că prezenţa educatorului muzeal în colaborare cu profesorul (unde a fost cazul) este un factor de mediere nu doar valoros, ci de neînlocuit pentru a face legătura între obiectul de artă, produsele conexe şi descrierea verbală. De aici se poate trage concluzia că, în această fază, este vorba în primul rînd de o schimbare calitativă mai mult decît de una cantitativă, de cîştigarea unui plus de experienţă, absolut necesară în dezvoltarea de noi proiecte şi colaborări. Faptul că expunem şi publicul obişnuit la o experienţă nouă, diferită, duce la creşterea gradului de deschidere faţă de nevoile altora la nivelul întregii societăţi. Faptul că MNAR s-a deschis publicului cu deficienţe printr-o iniţiativă permanentă este un mare cîştig care oferă un exemplu şi o posibilitate dincolo de cea a iniţiativelor temporare şi limitate de pînă acum. Ce a rămas nerezolvat: iniţiativa şcolilor şi a organizaţiilor sau asociaţiilor de a veni şi de a utiliza liber resursele muzeului. Aici trebuie să subliniem lipsa mijloacelor de transport adecvate şi a surselor de finanţare care să faciliteze mobilitatea elevilor care stau în regim de (semi)internat. Pentru asociaţiile din provincie, mai ales pentru elevii care ar veni din oraşe situate la o distanţă mare faţă de Bucureşti, lucrurile sînt şi mai complicate. De aici şi abordarea din proiectul de anul acesta.  

● Fundaţia pentru Educaţie şi Dezvoltare MediaPro 

1. Aplicaţia mobilă Hear News este un proiect destinat persoanelor nevăzătoare sau cu deficienţe de vedere dezvoltat de Fundaţia Orange în parteneriat cu Fundaţia MediaPro, cu sprijinul agenţiilor de presă Mediafax şi Burda, bucurîndu-se de susţinerea Asociaţiei Nevăzătorilor din România. Scopul aplicaţiei este de a facilita acestei categorii cu nevoi speciale posibilitatea să-şi folosească telefoanele pentru a asculta ştirile publicate, în timp real, de patru website-uri româneşti:

,

,

,

. Pentru o bună înţelegere a funcţionalităţii aplicaţiei au fost realizate materiale de suport constînd în tutoriale audio şi video. De asemenea, folosind principiul „train the trainer“, vor fi organizate

-uri cu cei mai activi membri ai comunităţilor de nevăzători, din cinci oraşe mari, pentru ca aceştia să se întoarcă în comunităţile lor pentru a-i instrui pe cei interesaţi. Aplicaţia e disponibilă pe toate telefoanele dotate cu sisteme de operare Android şi iOS şi poate fi descărcată gratuit din magazinele Google Play şi App Store. 

2. Luînd în calcul numărul nevăzătorilor care folosesc în acest moment un telefon mobil inteligent (dotat cu sistem iOS sau Android) sau urmează să îşi achiziţioneze unul în perioada următoare, într-o perioadă de un an de la lansare estimăm că proiectul va atinge 1000 de beneficiari. 

3. Accesul liber, simplu şi rapid la informare face parte din rutina zilnică a celor mai mulţi dintre noi, însă nu din a tuturor. Prin acest proiect, alături de Fundaţia Orange, sperăm să aducem firescul informării şi al ancorării în realitatea imediată şi în vieţile celor mai puţin norocoşi să vadă, dar poate mai interesaţi să asculte. Sîntem mîndri să putem sprijini, prin acest proiect, comunitatea strînsă în jurul Asociaţiei Nevăzătorilor din România şi le mulţumim că ne-au dat ocazia să descoperim oameni care au transformat o dizabilitate într-o abilitate: aceea de a deveni extraordinari.  

● Sense International (România) 

1. „Sens pentru viaţă“ este proiectul cîştigător în cadrul fondului de finanţare „Lumea prin culoare şi sunet“, lansat în 2014 de către Fundaţia Orange. Este vorba despre un proiect al Sense International (România) – SI(R), care îşi propune să îmbunătăţească viaţa copiilor şi tinerilor cu surdocecitate şi deficienţe senzoriale multiple (DSM) prin dezvoltarea de servicii vocaţionale dedicate acestora. În cadrul acestui proiect au fost deschise două centre vocaţionale (două mini-tipografii) la Arad şi Timişoara, unde tinerii cu surdocecitate/DSM învaţă o meserie care le va creşte şansa de a duce o viaţă independentă.

Centrele vocaţionale s-au adăugat celor înfiinţate deja în 2013 cu finanţare de la Fundaţia Orange în Bucureşti (o minitipografie), Iaşi (un centru de modelare a marţipanului) şi Galaţi (o miniseră), care vor fi susţinute şi dezvoltate în continuare.

Aceste centre funcţionează în cadrul unor şcoli speciale pentru deficienţi de auz sau văz şi sustenabilitatea lor, după finalizarea proiectului, e asigurată prin parteneriatele încheiate cu autorităţile locale. 

2. În fiecare an, 50 de tineri cu surdocecitate/DSM învaţă o meserie în cele cinci centre vocaţionale. În plus, proiectul asigură accesul la terapii specializate unui număr de 32 de copii cu surdocecitate din Oradea, Iaşi şi Timişoara, pregătindu-i pentru dobîndirea cu succes a aptitudinilor vocaţionale. Proiectul sprijină şi cadrele didactice implicate în activităţile din centrele vocaţionale, instruind, pînă la acest moment, 32 de profesori psihopedagogi în domeniul surdocecităţii. 

3. Prin programele sale din ultimii 14 ani, Sense International (România) a fost şi este pionierul educării copiilor cu surdocecitate şi al intervenţiei timpurii pentru nou-născuţii cu deficienţe senzoriale. Ideea acestui proiect vocaţional s-a născut în momentul în care atît profesorii, cît mai ales tinerii cu surdocecitate şi părinţii lor au ajuns să se întrebe ce se va întîmpla după terminarea şcolii. Astfel, SI(R) a iniţiat acest proiect pentru a da o şansă tinerilor cu surdocecitate să înveţe o meserie cerută pe piaţa muncii şi să devină membri activi ai societăţii. 

Una din principalele schimbări aduse de acest proiect este Şcoala Gimnazială pentru Deficienţi de Auz „Sfînta Maria“ din Bucureşti, care va deveni, începînd cu anul şcolar 2015-2016, liceu profesional, minitipografia dezvoltată aici ducînd la acreditarea cursului de tipograf digital. Astfel, iniţiativa SI(R) a convins autorităţile să modifice statutul şcolii astfel încît tinerii care învaţă meseria să aibă, la finalul celor patru ani de liceu, o diplomă care să le ateste calificarea.  

● Liceul Special „Moldova“ 

1. Proiectul „Culori dincolo de umbre“, finanţat cu sprijinul Fundaţiei Orange, prin fondul „Lumea prin culoare şi sunet“, a presupus dotarea şi amenajarea unei camere de stimulare multisenzorială în incinta liceului. 

2. Cînd vorbim despre beneficiari ne gîndim atît la beneficiarii direcţi, cît şi la cei indirecţi. Beneficiarii direcţi sînt cei 120 de elevi cu deficienţe de vedere, cu vîrsta cuprinsă între 6 şi 19 ani, încadraţi în anul şcolar curent la Liceul Special „Moldova“, dar şi generaţiile viitoare care vor păşi pragul şcolii noastre. Beneficiarii indirecţi sînt profesorii de specialitate care lucrează cu aceşti copii, în camera de stimulare multisenzorială, şi părinţii care se bucură de rezultatele obţinute în urma terapiilor specifice de stimulare olfactivă, tactilă, vizuală şi auditivă, adresate copiilor lor. 

3. Liceul Special „Moldova“ este singura şcoală destinată elevilor cu deficienţe de vedere din nord-estul României. Fiind primii dintre şcolile de profil care avem în dotare camera de stimulare multisenzorială, putem fi un exemplu de motivaţie pentru celelalte şcoli pentru ca şi alte instituţii să acceseze proiecte sau fonduri în vederea dotării şi amenajării unei camere de stimulare senzorială. În urma implementării proiectului, cei 120 de copii cu deficienţe de vedere şi asociate au beneficiat şi vor continua să beneficieze de terapii specifice în cadrul camerei de stimulare multisenzorială. Ceea ce s-a putut observa în urma şedinţelor terapeutice a fost ameliorarea şi utilizarea calitativă a canalelor senzoriale existente, creşterea capacităţii de efort voluntar, creşterea iniţiativei personale, creşterea interesului pentru explorarea şi manipularea obiectelor, reducerea stereotipiilor verbale/motrice, predispoziţie spre integrarea în activităţi ludice şi sociale, creşterea atenţiei pentru mediul înconjurător şi creşterea capacităţii de a alege, de a controla şi de a explora stimuli.  

● Asociaţia pentru Dezvoltare Urbană 

1. Proiectul „Pas de elefant“, derulat de Asociaţia pentru Dezvoltare Urbană, cu sprijinul Fundaţiei Orange, îşi propune să îmbunătăţească procesul educaţional în şcolile speciale pentru nevăzători din România, care se confruntă cu o lipsă de materiale educaţionale adecvate.

În România, foarte multe dintre persoanele care au vîrsta pentru a munci şi un deficit vizual nu au un loc de muncă, principala cauză fiind, cu preponderenţă, accesul redus la informaţie. Manualele şcolare pentru disciplinele tehnice sînt rare, conversia formulelor în Braille fiind dificilă. Şi mărimea clasei de elevi este un impediment în educaţie: un singur profesor lucrează cu zece elevi, nereuşind să acorde tuturor asistenţa necesară în explorarea materialelor tactile.

În primul rînd, proiectul şi-a propus să realizeze o cercetare privind predarea asistată de tabletă, pentru a înţelege mai bine nevoile elevilor nevăzători şi ale profesorilor. Cercetarea a fost realizată în cinci şcoli speciale din România cu ajutorul profesorilor. Datorită finanţării din partea Fundaţiei Orange, profesorii au avut la dispoziţie zece tablete pe care au testat şi au folosit toate aplicaţiile care ar putea fi utile în educaţie, iar la finalul proiectului fiecare şcoală va primi cîte două tablete. Cu ajutorul acestor tablete au fost încărcate materiale utile în Cloud şi vor fi create fişe de lucru.

A doua componentă a proiectului este realizarea unui prototip de software cu funcţionalitatea de a asocia o pistă audio cu o zonă de pe o imagine tactilă. Camera video a tabletei, amplasată pe un suport deasupra imaginii, va recunoaşte atingerea cu degetul a zonei respective, iar fişierul audio corespunzător va fi redat automat. Acest prototip va reprezenta un pas mare în realizarea ulterioară a unui sistem care va permite crearea şi citirea de fişe educaţionale digitale pentru orice materie şcolară.

Pentru a spori şansele de acces în învăţămîntul superior şi în cîmpul muncii ale persoanelor cu deficienţe de vedere este nevoie de integrarea unor tehnologii asistive moderne în procesul educaţional din şcolile speciale. 

2. Numărul beneficiarilor direcţi ai proiectului este de 1000 elevi cu deficienţe de vedere şi 250 de profesori, din cinci şcoli speciale partenere în care este implementat proiectul. 

3. Profesorii vor beneficia de o unealtă modernă de predare care le va înlesni munca şi cu ajutorul căreia va creşte calitatea serviciilor de educaţie oferite de şcoli. Datorită accesului crescut la informaţie, elevii vor fi mai bine pregătiţi pentru viaţa de adult, în vederea integrării în învăţămîntul superior şi pe piaţa muncii, şi vor putea studia cu uşurinţă materii din orice domeniu care îi pasionează. Astfel, persoanele cu deficienţe de vedere nu se vor mai lovi de barierele care în prezent le îngustează opţiunile de educaţie şi carieră.

anchetă realizată de Stela GIURGEANU