Centrul şi marginea

7 iunie 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În urmă cu ceva ani, cînd îmi petreceam vacanţele în alte oraşe din ţară, iar locuitorii lor aflau că sînt din Bucureşti, eram întrebată invariabil în ce cartier stau. Cei mai mulţi erau dezamăgiţi şi îşi pierdeau interesul faţă de mine în momentul în care le spuneam că locuiesc pe o stradă, pe Calea Moşilor. Pentru ei era un loc vag cunoscut, încercau să îşi ia repere, cum ar fi cartierul Colentina sau magazinul Bucur Obor. Apoi îmi povesteau că au stat şi ei la un moment dat în Bucureşti, o lună, un an sau cîteva zile la o soră, un nepot, un cumnat din cartierul Militari, Balta Albă sau Drumul Taberei. Din punctul lor de vedere, Capitala, ca şi oraşul lor, de altfel, exista în primul rînd datorită cartierelor sale. Deşi nu aveau un specific aparte, căci semănau între ele - aceleaşi aglomerări de blocuri construite în anii ’70-’80 - le puteai denumi şi aparţine. Mi-am dat seama mai tîrziu că acest tip de mentalitate îşi avea de fapt originea în dorinţa oamenilor de a face parte din comunităţi mici unde reprezentau cîte o individualitate (Gigi de la blocul F7, scara 2, Maria de la blocul turn de lîngă complex, Sandu care stă vizavi de Peco etc.) şi în teama de a se pierde în anonimatul Marelui Oraş. De fapt, cartierul era doar o extensie a satului de unde au plecat majoritatea bunicilor lor. Au venit la oraş ca să lucreze în fabrici şi întreprinderi, li s-a repartizat o locuinţă de serviciu, de cele mai multe ori chiar în imediata apropiere a locului de muncă (pe care ulterior au cumpărat-o cu bani puţini), au învăţat să trăiască la bloc, să stea la coadă la Alimentara atunci cînd se băgau ouă şi carne, să-şi cumpere ţigări de la debitul din colţ şi urma să mănînce la comun în acele cantine socialiste din Circurile Foamei, un alt "proiect" pentru oamenii muncii care, din fericire, n-a mai fost realizat. Astfel, majoritatea cartierelor de astăzi sînt de fapt o "invenţie" comunistă, lipsită de farmec şi de personalitate. Dar care totuşi a creat treptat un mod de viaţă. Generaţii întregi s-au format şi au crescut "în cartier". Au mers la şcoala de peste drum cu cheia de gît, s-au jucat în parcarea din spatele blocului, s-au căţărat pe teresa punctului termic şi au atîrnat cu capul în jos de bătător. Pentru generaţii întregi, linia de tramvai a însemnat unica legătură cu restul lumii. Şi cu timpul au început să facă diferenţa dintre "centru" şi "margine". "Centrul" sau "în oraş" reprezenta ceva îndepărtat unde nu aveau de ce să se ducă (poate doar duminica la vreun film, dar era cinematograf şi în cartier), o tentaţie destul de costisitoare (iar cheltuielile începeau cu biletul de tramvai) şi care implica pierdere de vreme şi renunţarea la comoditate. "Marginea", în schimb, erau vecinii, prietenii, tot ce le era familiar şi cunoscut. În centru erai doar turist de ocazie, la margine erai, în schimb, acasă. Cu timpul lucrurile au început să se schimbe, însă nu în esenţă. Încă există oameni pentru care Bucureştiul, de pildă, e alcătuit din două străzi şi trei magazine. Spre deosebire de americani, să zicem, care se mută cu lejeritate dintr-un stat în altul, la noi mutatul într-un alt cartier este echivalent cu o dezrădăcinare şi poate cauza depresii. Totuşi, "viaţa de cartier" a evoluat. E mai dinamică, mai diversă. Au apărut terasele, găştile, cursele de maşini nocturne. Hip-hop-ul românesc a cunoscut o perioadă de succes, după care a căzut în dizgraţie. Pentru că nu exista nici o miză. "Băieţii de cartier" nu trăiau în Bronx sau în Queens, ci în Rahova sau Pantelimon. Nu erau cu nimic mai speciali faţă de alţi băieţi de vîrsta lor din Titan sau Berceni şi din această cauză întregul "fenomen" s-a dovedit a fi doar un moft de tranziţie. Apartenenţa la un grup, la o comunitate a rămas însă la fel de importantă. Dar comunităţile "de cartier" (dacă or fi existat vreodată) încep să se destrame şi să fie treptat înlocuite de mica lume "din firmă" sau de prietenii virtuali de pe Internet. Vii acasă, încui uşa şi descoperi că, de fapt, eşti singur într-un cub de beton. Ştii totul despre vecinii tăi, iar ei ştiu totul despre tine, însă nu aveţi nimic în comun. Nici măcar un elementar simţ civic care să aibă drept rezultat o scară de bloc mai civilizată sau un părculeţ mai curat. Cei de la parter pun stăpînire pe peticele de pămînt de lîngă bloc şi le transformă în grădini private. Dincolo de ele, e trotuarul plin de coji de seminţe şi de mucuri de ţigări. Aşa că viaţa din cartier se reduce de fapt la detalii. Străzi, oameni, case... (A. P.)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.