Centenarul ca proiecţie identitară

Daniel ŞANDRU
Publicat în Dilema Veche nr. 683 din 23-29 martie 2017
Centenarul ca proiecţie identitară jpeg

În plină restaurație populistă a naționalismului cu tendințe extreme în spațiul occidental, România urmează să celebreze, la 1 Decembrie 2018, Centenarul Marii Uniri. Depinzînd, în mod direct, de cadrul instituțional existent la nivel central (Departamentul pentru Cultură, Culte și Centenar din cadrul Administrației Prezidențiale și Departamentul CENTENAR din cadrul Guvernului), această aniversare incumbă, în mod firesc, o proiecție identitară. La fel de firesc, o astfel de proiecție ar trebui să se dezvolte, în opinia mea, pe două coordonate aflate în strînsă legătură: aceea a identității românești și aceea a identității europene căreia prima îi este subîntinsă. Cum știm, însă, în spațiul social românesc problema identității naționale este una ce tinde să capete foarte repede accente politice, acestea din urmă declanșînd un „efect de imitație“ care se propagă de la discursul academic pînă la cel jurnalistic. Reapare, în chip recurent, tema „românilor buni“, însoțită, în dozaje variate, de ceea ce Raoul Girardet identifica sub numele de „complexe mitologice“ (al conspirației, al salvatorului, al unității, al epocii de aur), principalul rezultat fiind că identitatea este definită nu într-un sens al patriotismului civic, ci în cel al naționalimului etnic și, deseori, religios. Mai nou, avem și o titulatură de minister care combină „cultura“ și „identitatea națională“, semn al unei aparente confuzii ideologice prezente la nivelul principalului partid de guvernămînt, care se prezintă a fi social-democrat cînd este, de fapt, din ce în ce mai abrupt naționalist. Pe formă, promovarea „mîndriei de a fi român“ este, desigur, o chestiune legitimă. Important este, însă, ce conținut implică această promovare, mai cu seamă în contextul apropiatului Centenar. Revenirea în prim plan a naționalismului protocronist și a percepțiilor nombriliste cu privire la propria națiune, ca și întreținerea politică a acestora nu ar face decît să evidențieze precaritatea identitară românească, raportată la cea europeană, pe care, de asemenea, o asumăm.

Aniversarea Centenarului ar trebui să reprezinte un punct de cezură, dar în nici un caz unul care să fie plasat exclusiv la nivel simbolic. E necesară, în mod evident, rediscutarea trecutului, în ideea asumării oneste a istoriei scurse în ultima sută de ani. Dar e la fel de necesară și proiecția României viitoare, inclusiv din punct de vedere identitar. Aniversarea Marii Uniri nu poate avea doar un conținut cultural. Simbolic, Centenarul poate și trebuie să fie celebrat prin intermediul simpozioanelor și conferințelor organizate și susținute de specialiști, prin publicarea de volume și albume, emisiuni de timbre și instituirea de medalii comemorative, prin întreținerea instituțională a cultului eroilor (Marea Unire fiind indisolubil legată de participarea României la Marele Război) și prin manifestări dedicate publicului larg. Dar asta nu e, din punctul meu de vedere, suficient, cîtă vreme o altă dimensiune necesară este cea a infrastructurii, de la restaurarea imobilelor și a altor construcții de patrimoniu (prevăzută, în termeni totuși generali, în programul de guvernare) și pînă la unirea efectivă, prin autostrăzi, a provinciilor istorice. Este utilă, desigur, și o „autostradă culturală“, dar sînt absolut necesare autostrăzile reale care să lege Moldova de Muntenia și de Transilvania. Nu are nimeni ireala pretenție ca acestea să fie terminate pînă la 1 Decembrie 2018, însă ar putea fi măcar începute, spre a fi finalizate într-o perioadă rezonabilă de timp, ca expresii concrete ale marcării Centenarului. Ca și capacitatea de a avea, în secolul XXI, finalmente, o Enciclopedie a României, deci o carte-instituție, și cea de a civiliza România, cu ocazia Centenarului, prin construcția de autostrăzi și prin modernizarea celor 400 de școli care au toaletele în afara clădirilor, depinde doar de noi. Putem fi „buricul pămîntului“ din această perspectivă? Altfel, va fi bine și interesant să aniversăm Centenarul cu stegari daci, bătăi cu pumnul în piept pe fondul muzical ce ne asigură că „Noi sîntem români!“ și alte formule specifice naționalismului „verde“. Curată identitate, monșer!

Într-un alt registru, din perspectiva europenității noastre, Centenarul nu poate fi celebrat în afara acestui concert, iar șansele ca aniversarea României Centenare din 2018 să fie una de succes sînt mai mult decît mari: pe 1 Decembrie 2018 se va deschide Sezonul Cultural România Franța, 2018 va fi, foarte probabil, proclamat Anul European al Patrimoniului Cultural, la 1 ianuarie 2019 România va prelua președinția Consiliului Uniunii Europene, în același an fiind țară invitată a Festivalului Internațional de Artă EUROPALIA. Sînt, iarăși, conexiuni pe care nu avem voie să le ratăm și depinde doar de noi, ca stat european, dacă ne vom promova identitatea instrumentalizînd Centenarul într-o formulă politico-electorală sau vom înțelege, deopotrivă politicieni și cetățeni, că e nevoie de un efort de societate pe măsura a ceea ce au săvîrșit românii la 1918.

Daniel Şandru este conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative „Petre Andrei“ din Iaşi. A fost secretar de stat, coordonator al departamentului Centenar.

p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.
p 11 WC jpg
„Pastorala americană prin excelență”
Am ajuns să văd sărbătoarea și ca pe o ocazie de a face un exercițiu de recunoștință.
p 12 sus WC jpg
Discurile
Cărțile m-au învățat să fiu om, iar discurile m-au învățat cum să rămîn.
image png
Mă bucur de re-cunoștință, mă bucur de uitare
Recunoștința ar trebui să fie un proces reciproc în prietenii strînse.
image png
Despre recunoștință ca virtute socială
Recunoștința nu este doar o potențială datorie morală, ci și o genuină virtute socială.
image png
Scheletul din vitrină
Sînt curios la ce profesori se referă și, mai ales, ce-i făcea atît de buni în ochii lui.
p 14 sus Invidia jpg
A mușca mîna care te hrănește
Invidia primitivă este obstacolul ce stă în calea trăirii iubirii și recunoștinței.
image png
Tu cîte like-uri ai primit azi?
Cum ne exprimam aprecierea, empatia, gratitudinea?
p  10 cu like in dreapta sus flip jpg
Un simbol pentru liniștea noastră
O să dureze mai mult, dar o să ne bucurăm mai mult de ea.
image png
Like me
TikTok-ul e oglinda cea mai fidelă a ceea ce sîntem.

Adevarul.ro

image
Cine a transformat România într-o țară de asistați social
România ocupă locul al doilea în Europa la numărul de persoane inactive în câmpul muncii. Dintre acestea, aproape un milion și jumătate ar putea să-și găsească un job, dar nu vor. Sau, după cum spun unii sociologi, ar vrea, dar acești oameni nu sunt încurajați de autorități.
image
Un bărbat a păstrat ani de zile o piatră crezând că este aur. S-a dovedit că aceasta este mult mai valoroasă
În 2015, David Hole făcea o cercetare în Parcul Regional Maryborough, în apropiere de Melbourne, Australia. Înarmat cu un detector de metale, el a descoperit ceva ieșit din comun - o piatră roșiatică foarte grea, care se afla în niște argilă galbenă.
image
Litoralul românesc, tărâmul uraganelor. Un expert estimează că fenomenele extreme din Marea Neagră vor fi tot mai dese EXCLUSIV
Profesorul universitar Eugen Rusu estimează că litoralul românesc va fi lovit în următorii ani de valuri cu o înălțime de 10 metri și vânturi ce vor atinge viteze de 130 de kilometri pe oră.

HIstoria.ro

image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.
image
Cum a fost reclasificat un împărat roman ca femeie? Controversele antice și ce a dus la această decizie
Muzeul North Hertfordshire a luat decizia invocând mai multe dovezi în acest sens, inclusiv faptul că textele clasice susțin că împăratul a spus o dată „nu îmi spuneți Domn, întrucât sunt o Doamnă”. „Este doar politicos și respectuos să fim sensibili față de identificarea pronumelor pentru persoane