Cele mai coolturale oraşe din România
Există multe metode pentru a măsura calitatea vieţii într-un oraş. Majoritatea presupun compararea unor indicatori precum oportunităţile de pe piaţa muncii, serviciile sociale disponibile, preţul şi calitatea locuinţelor, costurile de întreţinere, siguranţa cetăţeanului şi ordinea publică, eficienţa transportului public, calitatea aerului, numărul spaţiilor verzi şi al locurile de recreere, echilibrul demografic, atractivitatea oraşului etc. Printre criterii apare tot mai des şi vitalitatea culturală: e o categorie în sine, pentru a cărei analiză se urmăresc o grămadă de factori. Degeaba ai case la preţuri rezonabile, locuri de muncă bine plătite, aer curat şi tramvaie care merg ca ceasul, dacă în oraş nu se petrece mai nimic. Pe de altă parte, vitalitatea culturală e tot mai des un indicator economic: nu e doar un element de bază al (re)construcţiei urbanistice, ea oferă şi oportunităţi de investiţii. Indicele de vitalitate culturală „măsoară“ accesul publicului la bunurile culturale (în funcţie de cît de extinsă e infrastructura disponibilă – teatre, muzee, galerii, săli de concerte etc.), dimensiunea şi calitatea ofertei (şcoli cu profil artistic, centre de creaţie, programe de burse şi rezidenţe etc.) şi schimburile economice bazate pe industriile creative.
Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii (CCCDC) oferă, de cîţiva ani, un studiu aprofundat cu privire la vitalitatea culturală a oraşelor din România. În cadrul CCCDC, a urmărit 36 de indicatori, grupaţi în şase categorii distincte: infrastructura sectorului cultural, industriile creative, cheltuielile pentru cultură în bugetele locale, participarea culturală, resursele umane în educaţie culturală şi sectorul nonprofit. Datele cuprinse în acest studiu ar trebui să le ofere liderilor locali o idee despre potenţialul cultural al oraşului şi al performanţei atinse în sectorul cultural.
Cercetarea şi-a propus de fapt să urmărească modul în care economia creativă bazată pe produse şi servicii protejate de copyright, majoritatea derivate de fapt din activităţi cu valenţe culturale, se îmbină cu susţinerea financiară din partea autorităţilor locale pentru dezvoltarea culturii, cu gradul de echipare culturală, precum şi cu participarea locuitorilor la activităţi culturale în principalele oraşe ale ţării. Cel mai recent studiu datează din 2010 şi analizează 46 de oraşe reşedinţe de judeţ şi oraşe cu peste 50.000 de locuitori. Pentru prima dată, cercetarea a luat în calcul şi sectorul neguvernamental ca factor pentru dinamizare a vieţii culturale.
Sinteza datelor a produs o ierarhie naţională (N.B.: capitala a fost exclusă din top avînd în vedere dimensiunea şi numărul de locuitori disproporţionate faţă de celelalte oraşe studiate). Cele mai vitale oraşe româneşti sînt: 1) Cluj; 2) Sibiu; 3) Sfîntu Gheorghe; 4) Timişoara; 5) Alba Iulia; 6) Iaşi; 7) Bistriţa; 8) Tîrgovişte; 9) Miercurea Ciuc; 10) Tîrgu-Mureş.
Pînă la urmă, dezvoltarea economiei creative este proporţională cu diversitatea activităţilor culturale şi nu este întotdeauna (şi nu neapărat) legată de susţinerea financiară din partea instituţiilor publice. O altă concluzie a studiului e că patrimoniul existent de care dispune un oraş nu garantează şi vitalitatea culturală.
(Sursa: culturdata.ro)
