Cel mai iubit dintre petrileni

Publicat în Dilema Veche nr. 813 din 19-25 septembrie 2019
Cel mai iubit dintre petrileni jpeg

În zona pieței din Petroșani, pe dreapta, o dugheană deasupra căreia scrie mare LIBRĂRIE. Afară stau încolonate frumos mai multe coroane funerare din plastic; înăuntru, jucării și tot felul de nimicuri sînt puse la vînzare. La bulevard, doi buchiniști de ocazie, fiecare cu cîte o mînă de cărți de anticariat. În oraș a mai rămas o singură librărie, la mall. La Petrila, orașul învecinat, din patru librării, nu mai există nici una. Ce-i drept, în lipsa acestora, de unde să știe lumea despre Ion Desideriu Sîrbu, scriitor, filozof, dramaturg și miner petrilean? Fără cărți, cum să-i recupereze oamenii din spiritul rămas liber, ludic în ciuda oprimării suferite din cauza regimului comunist?

Am ajuns la Petroșani într-o zi de vineri, 28 iunie 2019, aniversarea a o sută de ani de la nașterea scriitorului. Orașul e mic și liniștit, cu un centru pietonal împînzit de cafenele, restaurante și magazine second-hand. În parc, pensionarii joacă table, în vreme ce la semafor, mai multe mașini cu însemnele școlii de șoferi pregătesc tinerii de plecat pe drumurile patriei. În afara unor afișe pe fațada Teatrului Dramatic „I.D. Sîrbu“, nimic nu vestește centenarul scriitorului. Sărbătoarea, totuși, stă să înceapă: seara, în holul teatrului e agitație, se împart exemplare din gazeta Nirvana socială – un număr dedicat în întregime scriitorului –, iar oamenii poartă tricouri cu mesajul „Unde e cultură, e și lucrătură“, unul dintre numeroasele citate spicuite din textele sale.

Timp de trei zile, am urmărit o sumedenie de evenimente comemorativ-artistice, organizate de o mînă de oameni care încă-l citesc, îl iubesc și vor să ducă mai departe opera lui I.D. Sîrbu (sau Gary, cum mai era numit afectuos). Scriitorul rămîne viu mai ales prin eforturile artistului Ion Barbu – cel care a gîndit programul acestui centenar, a împînzit zidurile caselor petrilene cu citate (încă actuale), se ocupă de Casa Memorială dedicată lui, scrie și regizează spectacole de teatru și scurtmetraje inspirate de Gary –, și cu sprijinul prețios al Teatrului Dramatic „I.D. Sîrbu“ din Petroșani, prin directoarea Irina Radu Bodea. (De menționat, în treacăt, că Primăria din Petrila nu a oferit asistență financiară centenarului, nu s-a implicat în promovarea evenimentelor și nu s-a ocupat nici de reparațiile promise la Casa Memorială. Din 2009, I.D. Sîrbu este, post-mortem, Cetățean de Onoare al municipiului Petroșani.)

Ca orice sărbătoare, centenarul începe cu puțină muzică. Vineri seară, oamenii adunați în sala teatrului ascultă, timp de două ore, un concert de Ada Milea și Vali „Sir Blues“ Răcilă, deschis cu Experiment de Blues cu Al­cool pe versurile lui Ion Mureșan, continuat cu versuri inspirate chiar de Gary. Publicul zîmbește, rîde, oftează, cade pe gînduri. Sîmbătă dimineață, scena arată diferit: în vreme ce, lîngă Casa de Cultură, urmăream cum ultimul bețiv se îndrepta spre casă, împleticindu-se, în fața teatrului se adunau alți amatori de cultură, la un happening sub titulatura „Oastea Domnului Ion D. Sîrbu“. De data asta, semnificativ mai puțini decît în seara precedentă. În ce constă spectacolul? Actorii urcă pe podium și interpretează, pe rînd, 28 de ipostaze ale lui I.D. Sîrbu, în vreme ce pe fundal sînt proiectate citate extrase din textele filozofului, definiții și reflecții asupra propriei persoane. Gary este, în propriile cuvinte: un român, un austro-ungar, un filo-rus antistalinist, un comunist contemporan cu fluturii lui Iosif din Arimateea, un estetician est-etic, un literat îndrăgostit de lanțuri, un sindicalist de unul singur, un proletar plin de lumpen-diplome, un miner fără lampă, un mini-Socrate ce nu a văzut Atena și nici cartelă de cucută n-are, un neam incapabil să repare o siguranță, un bătrîn ce se copilărește continuu, un biet Danton primind zilnic picioare-n fund de la Robespierre-ul cartierului, un boșorog ce adună sticle vechi și amintiri amăgitoare, un biet sergent într-o armată ce se tot retrage de un secol, un zoon antipolitikon.

Tot din textele lui Gary a ales și muzicianul Zoltan Butuc cîteva proze, de citit și pus pe muzică. De altfel, în 2015, artistul a realizat un audiobook cu Vechi povestiri minerești ale lui I.D. Sîrbu. „O aliniere de sus m-a adus la povestirile lui. În ele asta am găsit, cum se ține de limba română, cum speranța e coloana vertebrală a sufletului“, a început muzicianul. Pe scenă, cu chitara în brațe, am ascultat două povestiri, prima despre crucea purtată de miner în locul lui Christos, iar a doua despre clopotul nebunului, care „cum bătea? Deştept, al dracului. Bătea numai cînd cineva, jos în colonie, făcea un lucru urît.“

După un recital Nucu Pandrea, cu o serie înduioșătoare de balade la frunză, a venit rîndul scurtmetrajelor realizate de Ilie Pintea și Ion Barbu, filmate în Petrila, unul cu copii-actori, altul cu scriitorul Călin Torsan interpretîndu-l pe Gary copil.

83e378c2 d991 4a38 8c80 1bebeee659e1 jpg jpeg

„Teatrul, prima și ultima tranșee“

Sîmbătă seară, spectacolul strînge un public semnificativ mai numeros. În holul teatrului, un tată se uită la fotografiile înrămate de pe pereți, explicîndu-le fetițelor sale cine a fost I.D. Sîrbu. Într-un colț se primesc donații pentru Casa Memorială din Petrila, se împart insigne și semne de carte cu centenarul. Actorul Erdös Carol ține un scurt discurs, anunțînd că-l va juca pe Gary Sîrbu în toamnă, chiar la Teatrul Dramatic din Petroșani, într-un spectacol intitulat Procesul, inspirat din viața scriitorului. În copilărie, actorul i-a fost vecin lui I.D. Sîrbu. După refuzul de a colabora cu Securitatea și încarcerarea ulterioară, Sîrbu s-a întors la Petrila și s-a ascuns o vreme în cimitir, în casa groparilor. Acolo, copilul Erdös Carol era trimis de părinții lui cu mîncare. Următoarea lor întîlnire a fost întîmplătoare, în 1982, la Craiova. Atunci, Sîrbu i-a dat o piesă de-a lui cu titlul schimbat și autor fictiv, pe care Erdös Carol a încercat s-o monteze la Satu Mare. Însă cineva din comisie a recunoscut textul și, astfel, spectacolul a fost interzis.

Pe scena Teatrului din Petroșani, actorii interpretează mici scenete din Ce mai taci, Gary?, un spectacol savuros, regizat de Ion Barbu după texte de I.D. Sîrbu. Sub titlul „Eu îmi merit țara!“, hoțul prins de polițist este premiat. Sau, în spatele citatului „Niciodată nu se știe cine dă și cine primește, cine e învățător și cine e învățăcel“, mita trece din mînă în mînă, de la cetățean la polițist, judecător, medic, preot, gropar, la doamna cu coasa, apoi la securist. Și așa mai departe. Spectacolul se încheie în ropote de aplauze.

„Vreau să scriu. Atît“

Cum intri în Petrila, pe dreapta, pe zidul unei case verzulii se vede, clar, un citat din I.D. Sîrbu: „Petrila e o lume ce nu seamănă cu nici o aşezare posibilă, cu nimic şi nimeni de nicăieri.“ Desenul face parte din Petrila Smart City, ideea artistului Ion Barbu de a bombarda orașul cu texte din Sîrbu. Și apar în continuare oameni doritori: de curînd, un șofer de TIR a vorbit cu șeful lui și-a obținut un camion alb, nemarcat, pe care Barbu poate desena ce vrea. „Îți dai seama, așa îl plimbăm pe Sîrbu prin toată țara“, exclamă artistul. Nici pereții exteriori ai Casei Memoriale n-au scăpat: pe aceștia, Barbu a ilustrat diverse scene din viața și opera lui Sîrbu. Iar înăuntru, o serie de fotografii consemnează casele deja pictate cu ajutorul voluntarilor.

O serie de evenimente au avut loc și la Casa Memorială pentru aniversarea centenarului. Înăuntru, oamenii s-au adunat la atelierul de caligrafie „Scrisori către bunul Dumnezeu“, ținut de Ovidiu Hrin, designer și artist vizual din Timișoara. În curte e vînzoleală mare – din blocul de vizavi, mai mulți oameni curioși ne urmăresc, fără a îndrăzni să intre –, în vreme ce amplasăm o expoziție de portrete ale scriitorului: „un cîmp de Sîrbi asezonați cu anemone“, imaginat de Ion Murivale. Și, după ce anul trecut Darius Hulea a realizat un ansamblu sculptural ilustrîndu-i pe I.D. Sîrbu și Constantin Brîncuși (comemorînd munca unui Sîrbu adolescent la șlefuirea blocurilor ce urmau a deveni Coloana Infinitului), anul acesta, sculptorul a revenit cu un bust al scriitorului, plasat într-una dintre camerele Casei Memoriale.

Pe treptele casei, simbolic, Toma Velici, îngrijitorul operei lui I.D. Sîrbu, își începe discursul cu o mărturisire: „De dimineață a fost Sîrbu cu mine, înainte să vin aici.“ (Barbu: „Sînt invidios, pe mine nici nu m-a sunat.“) Într-un volum intitulat Ultimele, Velici a adunat fragmente din ultimele jurnale ale lui I.D. Sîrbu și din scrisorile în care acesta, în 1989, știindu-se bolnav, își lua adio de la prieteni. (Din păcate, nu veți găsi cartea aceasta în multe librării, însă, dintre operele reeditate ale lui Sîrbu, la Editura Polirom vor apărea curînd două volume de proză scurtă: Lampa. Povestiri petrilene, Șoarecele B și alte povestiri, ambele îngrijite de același Toma Velici.)

Centenarul se încheie cu o mică petrecere și un semn de mulțumire către cea mai dragă dintre voluntarii care ajută la păstrarea moștenirii culturale a lui I.D. Sîrbu la Petrila. Meritul cel mai mare pentru îngrijirea atentă, zi de zi, a Casei Memoriale îl are Cristina Șandor, fostă ingineră la mină. „Soțul m-a certat, să mai vin și pe-acasă să am grijă și de el, că prea-mi petrec tot timpul aici“, spune ea rîzînd. Dar, ca să-l parafrazez pe Ion Barbu, „dacă fiecare om ar adopta un scriitor, am ajunge departe“.

Foto: Cristina Ștefan

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

nijinski 3 1024x683 jpg
Între iubire și rătăcire. Nijinski – agonie și extaz
Evoluând pe poante, un lucru rar pentru dansatorii bărbați, Mazilu-Nikjinski transformă bara de studiu în sprijin pentru mișcare, pentru descătușare, pentru o minte pierzându-și echilibrul.
sebastian popescu2 jpg
Un candidat reclamă că nu a fost lăsat să voteze: „Am sunat la BEC. Dacă nu rezolvă, mă duc peste ei”
Candidatul Partidului Noua Românie la alegerile prezidențiale Sebastian Constantin Popescu susține că s-a prezentat la o secție de votare organizată la Rectoratul Universității Tehnice de Construcții București, însă nu i s-a permis să voteze.
camera video  jpg
Mai mult control în școli! Unde vor fi montate camere audio-video
Toate unitățile de învățământ, din România, vor fi dotate cu sisteme de supraveghere audio-video. Măsura, justificată de autorități prin nevoia de siguranță și prevenirea violenței, stârnește un val de controverse în rândul elevilor și cadrelor didactice.
Pascani jpg
Orașul din România care a rămas fără apă de patru zile! Oamenii sunt disperați
De patru zile, municipiul Pașcani trăiește o criză fără precedent: la robinete nu curge apă rece, iar nervii oamenilor sunt întinși la maximum. O avarie majoră la o conductă principală a lăsat zeci de mii de localnici fără apă potabilă.
Andreea Raicu a votat din Grecia, de la Atena
De unde au votat vedetele? Corina Caragea, Andreea Raicu, Ionela Năstase și Vlad Petreanu au votat din vacanțe! Ce alte persoane publice au mai ieșit la vot?
Vedetele și-au făcut datoria de cetățeni ai acestei țări așa că au ieșit azi la vot din toate destinațiile unde au plecat în vacanța prelungită de 1 Mai.
accident feroviar CT
Accident grav feroviar în Gara Constanța. Cel puțin 14 persoane au fost rănite. A fost activat planul roșu de intevenție
Un accident feroviar deosebit de grav s-a produs duminică, 4 mai, în Gara Constanța, unde o locomotivă s-a ciocnit cu un tren de călători aflat pe linie.
O rachetă lansată de Yemen a lovit aeroportul  Ben Gurion din Tel Aviv FOTO EPA EFE jpg
Rebelii houthi susțin că au lansat o rachetă balistică asupra aeroportului Ben Gurion, lângă Tel Aviv
O rachetă a lovit duminică teritoriul Israelului în apropiere de aeroportul Ben Gurion de lângă Tel Aviv, potrivit dpa.
Locomotiva unui tren încărcat cu lemne în flăcări în Dumbrăveni Foto ISU Sibiu
Locomotiva unui tren de călători a luat foc în gara din Sinaia. 120 de pasageri s-au autoevacuat
Un incendiu a izbucnit într-un tren de călători duminică, 4 mai, în jurul orei 13:00, în gara din Sinaia. Locomotiva garniturii care se îndrepta spre Brașov a fost cuprinsă de fum, iar aproximativ 120 de persoane aflate în vagoane s-au autoevacuat.
Cristian și Vlad Popescu Piedone au votat. FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Cristian Popescu Piedone, incident la alegerile prezidenţiale. „Oriunde mă duc, mie îmi cade musca în ciorbă”
Cristian Popescu Piedone, președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), a votat la o secţie din Fălticeni, unde a avut parte de un incident minor, care l-a făcut să afirme că aşa este norocul lui, să-i „cadă musca în ciorbă”.