Cel mai firav rod al întoarcerii

Publicat în Dilema Veche nr. 898 din 24 – 30 iunie 2021
Cel mai firav rod al întoarcerii jpeg

Pe la vreo şase ani, mă tem să pretind c-aş fi avut mai puţini, m-a izbit pentru prima oară impresia infinitului. Nu pentru că nesfîrşirea însăşi n-ar fi avut altă treabă decît să-mi taie calea. Nu. La mijloc se găsea însă mama mamei mamei mele, adică Mama Floare, iar seara, ea nu se putea abţine să povestească. Îmi spunea: „Pînă la America, dragu’ mamii, atîta apă este că-i numa’ apă!”. Universul acela lichid cu neputinţă de măsurat mi-a supus imaginaţia la atîtea cazne cîte s-o facă să se urnească. Iar Floare avea cu ce s-o ademenească mai departe. Ea traversase Adriatica, Mediterana şi Atlanticul în patru rînduri, în ambele sensuri, plecase şi se întorsese. Toate astea se întîmplaseră pe la începutul celuilalt veac. Se măritase la şaisprezece ani cu Gheorghe Pomean, zis şi Gyuri, feciorul primarului dintr-un sat românesc al comitatului Sătmarului în Împărăţia Chezaro-Crăiască. După un pic de bunăstare, a venit şi frîngerea fatală a primarului ca girant prea naiv a tot felul de amărîţi. Glasul cronicii spunea: „S-o oprit irima-n el cînd şi-o văzut casa că nu-i mai a lui!”.

Cei doi tineri însurăţei, ce să facă? Gheorghe s-a luat cu alţii şi s-a dus la o ţară, America. Nevasta s-a reaşezat în casa părintească. Păzea toată ziua casa, în timp ce ai ei lucrau la pămînturi. Pînă cînd a fugit! S-a înţeles cu doi cehi care dregeau pendule ca să facă bani şi să ajungă şi ei la America. A plătit pentru toţi trei drumul din dolarii primiţi de la omul ei, le-a cerut să-i poarte de grijă şi au luat-o spre Fiume, la vapor. A dat pînă la urmă de Gheorghe la Chicago. Au făcut cheag, el lucrînd cu fierul, ea la o cantină pe care a deschis-o pentru ardeleni. Li s-a născut o fată, apoi un băiat care însă a murit. Temîndu-se că locul unde l-au îngropat nu-i cu noroc, s-au întors în sat şi au ridicat gospodărie arătoasă. Dar fiscul nu dormea, pretinzînd că bătrînul cu inima oprită nu-şi plătise toate datoriile. A venit şi le-a golit curtea de cai şi de vite. Hotărîţi să se-ntoarcă la Chicago, se pregăteau de drum, cînd stăpînirea şi-a adus aminte de Gyuri care nu-şi făcuse „slujba la-mpăratul”. Soţii au convenit ca ea să purceadă singură şi el s-o urmeze cînd o găta cu cătănia.

Era însă în 1913, iar focurile de revolver de la Sarajevo l-au prins peste un an tot în cazarmă. Nevastă-sa ajunsese în Illinois. El n-a apucat decît cinci luni sub arme. De Crăciunul lui 1914, cădea prizonier la ruşi. Primăvara l-a găsit rînduit de ţar ca argat la ţăranii siberieni, lîngă Surgut, pe Obi. Va să zică, Floare în Vestul mijlociu, iar omul ei în Siberia. Primea de la el cîte o carte pe an care de fapt era reîndreptată spre ea de cei de acasă. Ştia oricum că trăieşte. S-a mîntuit el şi războiul, iar Floare, ca să nu rămînă singură la America, fără om, fără copii, s-a întors în 1920 în ţinutul Sătmarului, acum în Regatul României. Omul ei nicăieri şi nici veşti de la el de cîţiva ani. Nu i-a venit să creadă cînd i-a păşit în curte în sîmbăta de Rusalii a anului următor. Stătuseră despărţiţi opt ani. Au făcut ce-au făcut şi s-au gîndit din nou să meargă la America. Cu neputinţă însă, pentru că, spunea Mama Floare, „erau acolo tare multe ştraicuri (strikes)“.

Oi fi ţinut minte multe din istoriile bătrînei, dar parte din ele nu mi le-am lămurit. Încă nu pricepeam că luminile şi umbrele lumii întind fire între ele, îşi fac anume semne. Îmi tot vorbea de o femeie înaltă care se vede de pe mare şi care-i America. Am înţeles mai tîrziu că Statuia Libertăţii umple orizontul spre insula Ellis. Ca să pun cap la cap amănunte pentru romanul O vară ce nu mai apune (Humanitas, 2014), unde am prefirat şi povestea lor, am scotocit pe site-uri. Pe ellisisland.org, între cei 22 de milioane de imigranţi dintre 1900 şi 1920, am dat, transcris cu ortografie maghiară, de numele Pomjän Flore din satul Piskärkos, Hungary. Purtătoarea lui sosise cu vasul Pannonia, în iulie 1906. Am găsit-o şi a doua oară, pasageră a navei Caronia, în august 1913. Ea era, fără-ndoială, Floare Pomean din Pişcari.

Am înţeles. Au plecat ca să se elibereze de sărăcie, dar de ce s-au întors? Dintr-o superstiţie, iar apoi Floare, de prea multă singurătate. Revenea acasă, dar nu ştia dacă avea să-şi mai vadă omul. Pe el l-a readus mai întîi aceeaşi superstiţie, iar a doua oară, un noroc nemaisperat. Au rămas în satul de unde plecaseră şi au avut doi copii care şi ei au avut treisprezece urmaşi. Cu generaţia de după, am apărut şi eu. Dacă Gyuri Pomeanului şi Floarea lui ar fi rămas la Chicago, n-aş fi ajuns să mă ivesc pe lume. Dar aşa, că s-au întors, am răsărit cum s-a nimerit, cel mai şubred între toţi, cel mai expus marginalizării şi singurătăţii. M-am priceput, în schimb, s-o ascult pe Mama Floare. Înseamnă că ei s-au dus pînă în celelalte jumătăţi ale Pămîntului şi s-au întors de două ori, sortiţi fiind apoi să rămînă locului, tocmai ca să se arate pînă la urmă cineva care să le spună povestea.

Radu Sergiu Ruba este scriitor. Cea mai recentă carte publicată este volumul de proză scurtă Un mic arhipelag, Editura Tracus Arte, 2019.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.