Cel mai bun dicţionar de literatură română

Ion SIMUŢ
Publicat în Dilema Veche nr. 90 din 6 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu avem atît de multe dicţionare de literatură română ca să nu putem estima cu relativă uşurinţă calitatea celui nou apărut. Demne de luat în seamă sînt îndeosebi două precedenţe: "Dicţionarul ieşenilor", apărut în 1979, care cuprindea literatura română pînă la 1900; "Dicţionarul clujenilor" sau "Dicţionarul Zaciu", apărut în patru volume în anii 1995-2001, dar a cărui informaţie se oprea la 1989. DGLR va avea în final şase volume masive, din care au apărut în 2004 şi 2005 primele trei. Aprecierea are deci suficientă bază. În prefaţa primului volum, Eugen Simion recunoaşte deschis că DGLR a beneficiat de experienţa acestora. Primul, "Dicţionarul ieşenilor", este absorbit în mare măsură, iar cîţiva dintre colaboratorii "Dicţionarului Zaciu", cercetători clujeni de istorie literară, colaborează şi la acest dicţionar. Ar fi de studiat mai îndeaproape relaţia dintre cele trei dicţionare, dar e de ajuns să spun că DGLR foloseşte onest experienţa celor dintîi. Nu intru în detalii. Cea mai expusă discuţiei a fost decizia preşedintelui Academiei de a opri "Dicţionarul ieşenilor", care - se spune - avea pregătit volumul privitor la literatura română din intervalul 1900-1950, şi de a-i prelua materialul redactat şi cercetătorii, pentru noul proiect. Rezultatul bun de acum ne scuteşte însă de alte comentarii şi de suspiciunea de intrigi nefaste. Nu am putea merge nici pe linia nemulţumirilor exprimate din interior (Dan C. Mihăilescu, Nicolae Florescu, Mircea Popa), dar aceste critici trebuie luate în seamă în viitor pentru perfecţionarea dicţionarului şi a lucrului în echipă. După ce criterii obiective am putea decide, prin comparaţie cu celelalte, că acest dicţionar este cel mai bun? Primul criteriu ar fi volumul de informaţie sau aria de cuprindere. Nici unul dintre dicţionarele anterioare nu-l egalează în intenţii şi în realizarea unei acoperiri de aplicaţie de o atît de mare întindere. O notă din primul volum precizează tipurile de articole incluse: scriitori, folclorişti, publicişti, traducători (atît traducătorii din română în alte limbi, cît şi traducătorii noştri din alte limbi în română), editori (cărora li se face pentru prima dată dreptate), scrieri culte anonime, cărţi populare, specii folclorice, publicaţii periodice, curente literare, societăţi literare şi culturale, instituţii cu specific literar. Dar asta încă nu e o explicaţie completă. Pentru prima dată într-un dicţionar, scriitorii basarabeni sînt puşi alături de scriitorii din România. Figurează, de asemenea, scriitorii români din zonele limitrofe: Bucovina, Serbia. Sînt prezenţi scriitorii evrei de limbă română din Israel. Un sector important îl reprezintă scriitorii, revistele, instituţiile culturale din exil - materie bine descrisă de Florin Manolescu în Enciclopedia exilului literar românesc (2003). Are deci dreptate coordonatorul să afirme: "Pentru prima oară, cred, reuşim să reconstituim integral harta literelor române contemporane". Integralitatea cuprinderii trebuie înţeleasă şi în sens istoric, geografic, varietate a profesiunilor scrisului, a speciilor şi genurilor literare, a instituţiilor - adică în toate direcţiile. Iordan Datcu aduce aici, selectiv şi mai concentrat, informaţiile din cele trei volume ale sale din Dicţionarul etnologilor români (1998-2001). Pentru publicaţiile literare a fost cooptat Ion Hangiu, autor al unui Dicţionar al presei literare româneşti. 1790-1990 (ediţia a II-a în 1996), la ale cărui eforturi s-a adăugat, pentru completări şi detalieri, contribuţia cercetătorilor clujeni. Dacă luăm în seamă şi sectorul de termeni literari, atunci putem aprecia, fără nici o exagerare, că DGLR face cît şapte dicţionare sectoriale. Informaţia bibliografică este adusă foarte aproape de actualitate, pînă la sfîrşitul anului 2003 - ceea ce este încă un merit la acest capitol al volumului de informaţie. Acesta (anvergura cuprinderii informaţiilor, atît pe verticala istoriei, cît şi pe orizontala geografiei) este cel mai puternic argument, care trebuie însă neapărat coroborat cu altele. Calitatea redactării articolelor e o condiţie esenţială. Ea trebuie judecată din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, contează punerea în pagină a informaţiilor într-o structură funcţională, accesibilitatea interpretărilor, mobilitatea adecvărilor la subiect, utilitatea bibliografiei etc. Sînt multe aspecte aici, care necesită o bună combinaţie a stilului documentar, specific istoriei literare, cu exegeza deschisă şi lejeră, fără mari ambiţii critice. Pe de altă parte, e de pus în balanţă obiectivitatea atît de greu de îndeplinit, care înseamnă neutralitate faţă de diversele orientări estetice şi politice ale scriitorilor şi publicaţiilor, dar şi justeţe a aprecierii axiologice, atît într-o formă explicită, cît şi într-una indirectă, prin spaţiul tipografic acordat. DGLR nu mi s-a părut afectat de excese subiective. Ba chiar pot spune că e prea precaut cînd, din teama de a nu fi bănuit de rechizitoriu la adresa unor biografii pătate în comunism, nu dă suficiente detalii (de exemplu, la Mihai Beniuc, e prea expeditiv). Ca instrument de istorie literară, un dicţionar de literatură trebuie să fie, în primul rînd, descriptiv, dar de un descriptivism judicios şi inteligent, adică semnificativ. Ambiţia de interpretare critică nouă, care era a "Dicţionarului Zaciu", nu i se prea potriveşte. DGLR a înţeles şi aplicat foarte bine această exigenţă a unui descriptivism neutru, obiectiv şi semnificativ. Ceea ce mi se pare însă oarecum paradoxal e faptul că DGLR e mai interesant, prin cumulul detaliilor de istorie literară, în sectorul articolelor despre perioada interbelică decît în cel despre scriitorii contemporani. Asta s-a întîmplat cu siguranţă şi datorită faptului că o mare parte (tocmai din secvenţa interbelică) a fost lucrată anterior, temeinic şi în linişte, de către cercetătorii ieşeni. Să dau totuşi trei exemple doveditoare pentru superioritatea DGLR faţă de "Dicţionarul Zaciu", pe baza acestui criteriu al caracterului obiectiv-descriptiv. Iau, pentru comparaţie, articolul despre Tudor Arghezi din cele două dicţionare. În "Dicţionarul Zaciu" articolul a fost redactat chiar de Mircea Zaciu, iar în DGLR de către Stănuţa Creţu. Categoric, la nivelul informaţiei şi al completitudinii descripţiei, atît a biografiei cît şi a operei, articolul Stănuţei Creţu este superior. Articolul lui Mircea Zaciu este interesant prin anumite accente exegetice, deci în partea de interpretare critică. Al doilea exemplu: în "Dicţionarul Zaciu" despre Ludovic Dauş am scris eu, în DGLR a scris Victor Durnea. Recunosc că acesta din urmă este mai bun ca informaţie (că de interpretare deosebită nu poate fi vorba în cazul unui scriitor minor, aşa cum se cere prezentat într-un dicţionar). Al treilea exemplu şi ultimul: articolul despre H. Bonciu e redactat în "Dicţionarul Zaciu" de mine, iar în DGLR de către Stănuţa Creţu. Din nou acesta din urmă e mai bun. Al treilea criteriu ar fi omogenitatea bunei redactări: adică dacă se pot constata diferenţe frapante de la un articol la altul, în sens negativ. În general, statistic vorbind, articolele mai slabe sînt foarte puţine în DGLR. Din ce am citit, nu mi-au plăcut articolele despre revista Echinox şi despre Emil Hurezeanu. Primul suferă de lacune şi de o superficială cunoaştere a fenomenului echinoxist, afişînd derutant lungi liste de nume cu echinoxişti şi ne-echinoxişti. Al doilea consideră, din neştiinţă, că Emil Hurezeanu face parte din aceeaşi generaţie cu Adrian Popescu şi Dinu Flămând. Ambele dovedesc o proastă cunoaştere a subiectului despre care scriu şi chiar a literaturii române contemporane. Dar cum să asiguri omogenitatea redactării într-o echipă de 150 de autori de articole? Cel mai vulnerabil e sectorul de literatură contemporană, cu multe inconsecvenţe, lacune şi disproporţii. Cred că era inevitabil. Nu-mi vine să intru în acest hăţiş al contemporaneităţii, greu de străbătut (vorbesc la modul general: contemporanii sînt întotdeauna nemulţumiţi). La capitolul lacunelor, m-a întristat absenţa scriitorilor din Bihor, explicabilă probabil prin faptul că istoricii literari clujeni, în raza cărora se aflau, s-au ocupat mai mult de înregistrarea revistelor. Apoi, lipseşte Florina Iliş, o foarte bună prozatoare clujeană, lipseşte Alexandru Bojin, lipsesc şi alţii. Dar acestea pot fi reproşuri de chiţibuşar. În schimb, cercetătorii ieşeni şi-au făcut datoria şi faţă de literatura contemporană, nu numai faţă de cea interbelică, înregistrînd tot ce merita din spaţiul lor geografic de responsabilitate. Nu am decît o singură concluzie, bazată pe cele trei argumente expuse cît se poate de strîns: DGLR se dovedeşte, prin toate comparaţiile care se pot face cu încercările anterioare, cel mai bun dicţionar de literatură română. Ceea ce nu înseamnă că e ireproşabil din toate punctele de vedere. Dar să punem în faţă meritele, de domeniul evidenţei.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Ce avere are „Lupul de la Rutieră”. Soția sa, fost viceprimar, conduce afaceri prospere la Râșnov
„Lupul de la Rutieră” a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Soția sa a fost viceprimar al orașului Râșnov și conduce afaceri prospere, care le-au permis să cumpere case și terenuri
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.