Ceea ce nu poate reda o fotografie

Publicat în Dilema Veche nr. 1024 din 23 noiembrie – 29 noiembrie 2023
Aurora Cornu și Marin Preda
Aurora Cornu și Marin Preda

Aurora Cornu, una dintre puținele poete pe care le-a dat experimentul Școlii de Literatură din anii ’50, spunea la un moment dat. într-un interviu, că „oamenii se fac în pat, nu la masa de scris”, că există viață și poveste, că există scriitori fabricați „de o mașină de scris” și dincolo de asta sînt oameni, că există multe istorii inenarabile și mitologii personale pe care nici scriitorii nu le scriu. Că poveștile scrise călătoresc în timp, dar că timpurile și oamenii lor sînt datați într-un fel sau altul, iar din practicile mărunte și lumile în care unii au existat cîndva nu rămîne decît o arhivă despre care se poate fabula, dar pe care o recunosc puțini, de fapt. Cu atît mai mult, arhivele personale a ceea ce au trăit cîndva oamenii sînt greu de citit azi, tocmai pentru că azi ele nu mai pot să spună prea multe, și asta nu pentru că sînt anodine, ci pentru că ne lipsesc nouă referințele acelor vremuri, ceea ce e și firesc. Ce ne mai zic nouă cuvintele și articolele din gazetăria anilor ’60-’70? De cîți ani e nevoie oare ca să se schimbe complet o lume? De cît de multă distanță e nevoie pentru uitare? 

Răsfoiesc pagini de presă destinată femeilor din anii ’60 care găzduiesc rubrici dedicate sfaturilor gospodărești și, mai mult, chiar un calendar cu sarcini „de specialitate”: dacă în ianuarie se recomandă fabricarea de săpun de rufe și de corp din jumări, în martie „se împletesc ciorapi de bumbac, costume de baie și pantofi cu tălpi de sfoară pentru concediul de vară” (Almanahul Femeii, 1971), în mai se pune arpagic, iar în august bulion, și tot așa. Și totuși, ce a mai rămas din trecutul ăsta și cîți oameni îl mai recunosc?... Cine mai poate reconstitui imaginea ferestrelor în jurul cărora se puneau burleți din bumbac sau benzi de cauciuc impermeabile pentru împiedicarea frigului? Cum ar mai părea astăzi o rubrică cu sfaturi pentru întreținerea gospodăriei? Și cît de mult s-au extins limitele supraviețuirii? Cît de ușor plătim azi pentru ea și cît de mult s-au schimbat tehnicile noastre de a măsura viața?

Oricum, rămîn emblematice poveștile nereproductibile despre lucruri pe care oamenii puteau să le trăiască într-un moment și care astăzi n-ar mai putea fi citite decît ca bucăți de ficțiune. 

Curios lucru e că azi pare de neimaginat să trăiești o legătură în afara spațiului digital. Cum ar fi sunat acum cîteva decade prezentul nostru: relații consumate pe chat-uri și prin emoticoane? Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?

În urma unei documentări arhivistice, descopăr o discuție despre Marin Preda în care se spune că după despărțirea de Aurora Cornu se îndrăgostise de o tînără funcționară, care n-avea nimic prevestitor din punct de vedere literar, dar asta nici nu contează; exista acea femeie pe care Preda o iubise mult și, mai mult, a existat acea poveste de amor intensă care s-a purtat dincolo de pereții budoarului, căci Preda nu era grafoman doar profesional, Preda scria enorm, cumva ducea la alt nivel metafora trăitului prin scris. Așa se face că Petruța, pe care o copleșise cu un morman de scrisori și cu un fel straniu-livresc de a curta pe cineva, ajunge la un moment dat să eșueze în mrejele unui pretins „văr”, cu nume predestinat: Parpale. Era o vorbă celebră în cercul boemiei literare de la sfîrșitul anilor ’60-’70: „Parpale ți-a trebuit, Parpale ai avut”, pentru că asta a fost fraza de dinaintea frazei cu care Preda pusese capăt aventurii sale cu Petruța, surprinsă în mijlocul unui act de infidelitate. Și totuși, abia memorabil e nu ce zice, ci ceea ce face scriitorul. Căci despărțirile atunci puteau fi mai mult decît cuvinte și revendicări triviale. Cum ar fi azi să ceri înapoi un manuscris sau o cutie cu scrisori care a însemnat totul sau, altfel zis, cum e să-i iei cuiva amintirile vii și să le arzi în focul din sobă sub privirile vinovate ale celuilalt? Cîtă concretețe putea avea atunci anularea unei istorii personale, a unei povești „compromițătoare” și de cît de puține verbe era nevoie pentru a încheia ceva și a porni pe urmele a altceva? 

Fără să fac apologia prezentului, dar răsfoind istoriile unora, ascultîndu-i pe alții, mi se pare că unii oameni chiar vin de departe, sînt vechi, au fost demult, au împărțit istorii lungi, dar e și multă porozitate în ceea ce îi leagă de trecut, din care nu mai rămîn decît mici frînturi. Poate așa e timpul, se măsoară în povești și lucruri care ajung inevitabil să înceteze a mai fi, și poate așa e și cu trecerea timpului, e ca o despărțire pripită, în care rămîn multe cuvinte nespuse și multe lucruri uitate.

image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg
p 13 jpg
image png
p 14 jpg
image png
Vechi și nou
Lucrurile repetitive, de rutină sau care presupun mare efort fizic pot fi acum făcute și de computere sau roboți.
p 22 jpg
Leneșul pre- și post-istoric
Dar, după cum poate ați observat, nici anul acesta nu ne-a mai luat iarna prin surprindere.
p 10 jpg
Muncă și relații de muncă în stil românesc
Să înțelegem că munca este bună numai dacă ne face bine, dacă ne face mai buni în ceea ce sîntem.
p 12 sus jpg
Munci și zile
Eu, Meehi? Eu nu-s așa. Mie-mi place munca
image png
Imperiul salaryman-ilor
Îmi place să cred că, atunci cînd femeile vor fi mult mai numeroase în cîmpul muncii remunerate și balanța dintre forța muncii masculine și feminine va fi mai echilibrată
image png
Cultul muncii în comunism
În mai puțin de un an au început să și apară aceste uniuni, însă sus-amintita întrebare și-a păstrat cumva relevanța pînă la finele guvernării comuniste.
image png
„De pămînt trîntesc condeiul, meseria o urăsc”
Ce deplînge Heliade este tocmai acest cîmp al profesiunii scrisului, care e generos cu impostorii.
image png
Trei schiţe despre munca fără fiţe. În Elveţia
Au terminat în 50 de minute. Eu am fost concediat la sosirea la Geneva.
p 14 Chaplin, Timpuri noi jpg
Despre muncă și sufletul omului
Depinde de noi să gestionăm în favoarea sufletului nostru această schimbare.
AMSandu NOU jpg
Prima frază
Cei care fac o revistă săptămînală știu bine cum e să o iei iar și iar de la capăt.
p 10 la Andrei WC jpg
Vremuri cețoase
Începutul e asociat adesea cu necunoscutul, dar și cu deschiderea către orice posibilitate.

Adevarul.ro

image
Femeia care a călătorit peste 3.000 de kilometri pentru o primă întâlnire. Ce surpriză a avut
O tânără în vârstă de 30 de ani a parcurs peste 3.000 de kilometri pentru a se întâlni cu bărbatul pe care l-a cunoscut printr-o aplicație de întâlniri.
image
Taxa de protecție la „licitație”, model de șpagă „brevetat” de inspectoare ITM din Bihor. Cum au fost date în vileag
Trei inspectoare de muncă prinse în flagrant cu mită de procurorii DNA Oradea au semnat acorduri de recunoaştere a vinovăției, documentele validate de instanță scoţând la iveală că femeile încasau „taxe de protecţie” pentru că „la nivelul instituţiei era o practică primirea de sume necuvenite".
image
De ce ar trebui să dormi întotdeauna cu ușa dormitorului închisă: este posibil să ai la dispoziție doar 3 minute
Cercetări recente arată că este crucial ca noaptea să dormim cu ușa închisă la dormitor.

HIstoria.ro

image
70 de ani de la marele viscol din februarie 1954
De-a lungul secolului XX, România a avut parte de ierni teribile, atât prin temperaturile scăzute, cât și prin cantitățile uriașe de zăpadă care au căzut, însă puține au produs o impresie atât de puternică precum a făcut-o cea de la începutul anului 1954, rămasă în istorie ca iarna „marelui viscol”.
image
Expozițiile lui Brâncuși, îndrumar pentru înțelegerea artei moderne
Expozițiile lui Constantin Brâncuși au fost campaniile lui de cucerire a publicului internațional, până a devenit necontestat, nestemat și, mai ales, nemuritor.
image
Efectele războaielor
Cine ar fi crezut că în secolul al XXI-lea vom avea un război pe scară largă în Europa? Că vom avea un război hibrid ideologic, generalizat la scară globală?