Cealaltă Polonie

Adam MICHNIK
Publicat în Dilema Veche nr. 177 din 30 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Recent, Parlamentul European a condamnat încercarea Guvernului polonez de înlăturare a lui Bronislaw Geremek de pe locul său din Parlamentul European. Lider al "Solidarităţii", fost deţinut politic, ministrul de Externe care a negociat intrarea Poloniei în NATO, Geremek a refuzat să semneze încă o declaraţie care să certifice că nu fusese agent al poliţiei secrete comuniste. Parlamentarii Uniunii Europene au denumit acţiunea Guvernului polonez o "vînătoare de vrăjitoare", iar Geremek a spus că legea "lustraţiei" este o ameninţare la adresa libertăţilor civile. În replică, prim-ministrul polonez, Jaroslaw Kaczynski, l-a acuzat că "aduce un prejudiciu ţării" şi "stimulează atitudini antipoloneze". Aceleaşi fraze au fost folosite de comunişti cînd Geremek îi critica pentru felul cum conduc. O decizie a Curţii Constituţionale poloneze emisă pe 11 mai a netezit multe asperităţi din legea lustraţiei şi i-a asigurat lui Geremek o poziţie solidă în Parlamentul European - cel puţin deocamdată. Dar legea lustraţiei a fost un act printre altele caracteristic efortului sistematic al actualului Guvern polonez de a submina instituţiile şi edificiul democratic al ţării. Ce se întîmplă în Polonia, ţara de unde a început prăbuşirea comunismului? Orice revoluţie are două faze. Prima este cea a luptei pentru libertate, apoi vine lupta pentru putere. Prima înalţă spiritul uman şi stimulează tot ce e mai bun în om. Cea de-a doua eliberează din lesă tot ce e mai rău: invidia, lăcomia, suspiciunea, necesitatea răzbunării rapide. Revoluţia "Solidarităţii" poloneze a avut un traseu neobişnuit. "Solidaritatea" a fost împinsă în ilegalitate cînd, în decembrie 1981, s-a promulgat legea marţială, şi a supravieţuit celor şapte ani de represiune, revenind pe valurile "perestroikăi" iniţiate de Gorbaciov. În timpul negocierilor de la Masa Rotundă care au dus la eliminarea conducerii comuniste s-a ajuns la un compromis între aripa reformatoare a Guvernului comunist şi "Solidaritatea". Astfel s-a defrişat calea pentru dezmembrarea paşnică a întregului bloc sovietic. "Solidaritatea" a preferat răzbunării, filozofia compromisului şi a adoptat ideea unei Polonii care aparţine tuturor, şi nu pe cea a unui stat divizat între cîştigătorii atotputernici şi perdanţii oprimaţi. Începînd din 1989, guvernele s-au tot schimbat, dar statul a rămas stabil; chiar postcomuniştii au acceptat regulile democraţiei parlamentare şi ale economiei de piaţă. Dar nu toată lumea a acceptat această cale. Astăzi, Polonia este condusă de o coaliţie de revanşarzi post-"Solidaritatea", nişte postcomunişti turbulenţi şi provinciali, moştenitori ai grupurilor şovine, xenofobe şi antisemite de dinaintea celui de-al doilea război mondial, mediul în care înfloreşte Radio Maryja, purtătorul de cuvînt al fundamentalismului etno-clerical. Semnele îngrijorătoare sînt peste tot: autoritatea tribunalelor este subminată, independenţa Tribunalului Constituţional este atacată, administraţia publică este coruptă şi procurorii sînt politizaţi. Viaţa socială cotidiană este reglementată represiv. De ce se întîmplă toate astea? Orice succes revoluţionar creează cîştigători şi perdanţi. Cînd Revoluţia poloneză a afirmat drepturile civile, a dat simultan ocazia criminalităţii să se arate, economia de piaţă a dus la falimentul unor întreprinderi şi la un şomaj însemnat, iar formarea unei clase de mijloc dinamice a dus la sporirea inegalităţilor. Polonia s-a deschis către Europa, dar în acelaşi timp a apărut şi frica de străini, de invazia culturii de masă occidentale. Pentru cei care au pierdut prin Revoluţia poloneză din 1989, libertatea nu este decît o incertitudine. Muncitorii din marile întreprinderi care aderaseră la "Solidaritatea" au devenit victimele libertăţii cîştigate. În lumea penitenciară a comunismului, individul era proprietatea statului, dar statul se îngrijea de existenţa lui. În lumea liberă, nimeni n-are grijă de el. În această atmosferă de anxietate conduce actuala coaliţie, combinînd remediile conservatoare folosite de George W. Bush cu practicile centralizatoare ale lui Putin. Veteranii "Solidarităţii" credeau că după dispariţia dictaturii ei vor fi şefii. Dar comuniştii vinovaţi n-au fost pedepsiţi şi virtuoşii activişti ai "Solidarităţii" nu au primit nimic. Sentimentul injustiţiei a dat naştere resentimentelor, invidiei, iar energia distructivă s-a concentrat asupra răzbunării faţă de foştii duşmani şi de vechii prieteni care păreau că au succes. Perdanţii n-au vrut să admită că dobîndirea libertăţii era cel mai mare succes al Poloniei din ultimii 300 de ani. Pentru ei, Polonia este încă o ţară condusă de foştii comunişti din aparatul de securitate. În această Polonie trebuie să aibă loc o revoluţie morală, în care crimele să fie pedepsite, virtutea - răsplătită şi injustiţia - corectată. După ce au cîştigat alegerile din 2005, partidele perdanţilor au găsit mijloacele adecvate acestor scopuri: marea epurare. Potrivit unor estimări, lustraţia va afecta 700.000 de oameni şi va fi nevoie de 17 ani ca să fie dusă la bun sfîrşit. Trebuie pregătită şi publicată lista numelor găsite în dosarele serviciilor secrete. Pe deasupra, e de datoria fiecăruia dintre cei 700.000 de mii de oameni supuşi lustraţiei să declare dacă au colaborat sau nu cu serviciile securităţii. Cei care refuză sau dau declaraţii false vor fi daţi afară sau li se va interzice să-şi exercite profesia timp de zece ani. Rezultatul a fost răspîndirea climatului de frică. Dar nu au tăcut cu toţii. Cardinalul Dziwisz de la Cracovia a argumentat că "n-ar trebui să existe în Polonia un spaţiu al răzbunării, al pedepselor, al lipsei de respect pentru demnitatea umană şi a acuzaţiilor necugetate". Niciodată, de la căderea comunismului, un Cardinal catolic nu a folosit asemenea expresii de condamnare. Scopul revoluţiei paşnice din Polonia a fost libertatea, suveranitatea şi reforma economică, nu vînătoarea după agenţii poliţiei secrete, reali sau bănuiţi. Dacă această vînătoare de agenţi s-ar fi organizat în 1990, cînd a început revoluţia democratică, nici reformele economice ale lui Leszek Balcerowicz, nici întemeierea statului de drept n-ar fi fost posibile. Polonia n-ar fi fost membră NATO şi nici a Uniunii Europene. Astăzi, se confruntă două Polonii. Polonia suspiciunii, a fricii şi a răzbunării luptă cu Polonia speranţei, a curajului şi a dialogului. Această a doua Polonie - a deschiderii şi a toleranţei, a lui Ioan Paul al II-lea şi a lui Czeslaw Milosz, a prietenilor mei din ilegalitate şi din puşcărie, trebuie să învingă. Cred că polonezii îşi vor apăra din nou dreptul de a fi trataţi în mod demn. Decizia Tribunalului Constituţional oferă speranţa că cea de-a doua fază a revoluţiei poloneze nu-şi va devora părintele - voinţa de libertate, şi nici copilul - statul democratic. ____________ Adam Michnik a fost lider al sindicatului "Solidaritatea", iar în prezent este redactor-şef la Gazeta Wyborcza. Copyright: Project Syndicate, 2007 www.project-syndicate.org traducere de Magdalena BOIANGIU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.