Cealaltă faţă a României
- argument -
De cele mai multe ori, ne-am obişnuit să vorbim despre România în termeni negativi. Nimic nu se face şi, cînd se face, se face prost. Mentalitatea că statul trebuie să intervină pentru a rezolva orice nevoie pe care o avem (de la asfaltarea uliţei, pînă la asigurarea unor locuri de muncă) s-a păstrat, din păcate, şi în prezent, la peste 20 de ani de la Revoluţie. Dornici să devenim egalii „lumii civilizate“, ai acelor vestici la care am ajuns să visăm cu jind, ne declarăm „prea mici“ pentru a ne „pune“ cu sistemul, un sistem pe care îl vedem totodată potrivnic, dar şi singurul de la care aşteptăm vreun ajutor (conform unui studiu făcut de GFK în 2011, 8 din 10 români considerau că doar autorităţile trebuie să ofere soluţii pentru o viaţă mai bună).
În acelaşi timp, construită pe bazele unei continue neimplicări, veşnica stare de „aşteptare“ dă voce nemulţumiţilor care, valorificînd pesimismul general şi necăutînd alte motive, acuză, pînă la urmă, capitalismul, într-un mod comod şi naiv, considerîndu-l vinovat de toate insuccesele noastre de azi.
Însă acest dosar nu-şi doreşte să intre într-o polemică teoretico-economică sau să deschidă un dialog asupra lumii capitaliste. Articolele de faţă îşi propun doar să aducă cititorilor o frîntură din implicările sociale pe care companiile private le desfăşoară în România.
Vom încerca, astfel, să detaliem conceptele de CSR (Responsabilitatea Socială a Companiilor) şi de antreprenoriat social – două dintre componentele de bază ale implicării sociale a companiilor private. În spatele teoriei, vă vom face cunoştinţă cu oameni şi cu comunităţile pe care aceştia le-au transformat, oameni cărora li s-a dat şansa să înveţe că orice schimbare va porni, în primul rînd, de la ei.
Pentru că, pînă la urmă, despre asta este vorba. Atît CSR-ul, cît şi antreprenoriatul social sînt, de fapt, concepte care facilitează dialogul şi accesul la informaţie. Este vorba despre programe sociale derulate de marile companii private, spre binele comunităţii, despre care, deşi am început să aflăm cîte ceva, nu ştim îndeajuns, în ciuda faptului că ele se derulează de ani buni, dezvoltînd, creînd şi crescînd această „cealaltă faţă“ a unei Românii la care unii se încăpăţînează doar să viseze, fără a deschide însă ochii, să o vadă în reala sa devenire. (Stela Giurgeanu)
Ilustraţie: Ion Barbu
