CeAi pierdut.60' o'clock

Cineva vine cu o idee. În cazul nostru - Alexandra, care, crescută la malul mării (şi pe deasupra în 2 Mai!), s-a contaminat din faşă cu sindromul hippie. Noi celelalte, profanele, am privit-o, la început, neîncrezătoare şi, pe undeva, cu compasiune... Săraca fată... Cum să-i spunem noi, cît mai blînd cu putinţă, că e ridicol să-ţi propui să organizezi o serie de evenimente despre anii '60? Adică să mă apuc eu, astăzi, în epoca lui Master Card şi a lui Play Station să visez la cai hippie pe pereţi?! Dar nu s-a lăsat pînă nu ne-a silit să recunoaştem că mai aruncăm cîte un "Obladi Oblada" pe lîngă Eminemul din playlist-urile noastre, că iile şi blugii largi sînt un "must have" al sezonului "primăvară-vară-toamnă-iarnă", că am văzut măcar o dată Easy Rider, că dacă ai un Beetle eşti cel mai tare oriunde ai parca? Nu. Aşa că, tot înainte! Nu puţini au fost cei care au scuipat în sîn de trei ori, zărindu-ne în iureşul nostru cheguevaric către anii tinereţii bunicii. Şi-am pornit noi, dîrze, la răzbelul cu timpul, 11 fete cucuiete. N-aveam nimic, decît energie şi mari speranţe. Dezertarea nu ne-a fost străină. Şi-am rămas ca negrii din cîntecel... vreo 8. Şi-am pornit din poartă-n poartă cu întrebări pe la unul şi pe la altul, că doar-doar ne-o lămuri şi pe noi cineva cum şi de ce a fost ce-a fost. Se mai găsea cîte unul care să ne întrebe, ridicînd din vreo sprînceană: "bine, dar... de ce faceţi voi asta?". Iar noi, revoltate de un atare pragmatism, ne fluturam pletele şi-i răspundeam băţos şi cu superioritate nedisimulată: "Ca să informăm publicul despre influenţele anilor '60 asupra societăţii contemporane! De-aia!". Şi ne răsuceam pe călcîie, convinse că nu merită atenţia noastră, scrîşnind printre dinţi un latinesc aurea mediocritas! Prima problemă fundamentală cu care ne-am confruntat a fost lipsa oamenilor şi inflaţia de idei. "Pe drum" (vorba lui Kerouac), am pierdut două evenimente: cel de modă şi cel despre arte plastice. Ne-am consolat cu un bonus din partea asociaţiilor de "broscuţe" Volkswagen, care vor defila prin Parcul Carol. A doua problemă au fost banii. Mai exact lipsa lor. Ne ofereau cu toţii citronade şi merdenele cu brînză, numai bani nu ne dădea nimeni... Am rezolvat problema prin eludare. Ne-am descurcat fără, că de! numai de inventivitate nu duce românul lipsă. La susţinere, au venit însă surprinzător de mulţi, mai ales pentru o lume în care nimeni nu mai respiră decît pe euro. Şi veneau, măre! care cu idei, care cu spaţii media, care cu locuri de desfăşurare, care cu imprimante pentru afişe, care cu liste de contacte, care cu site-uri, care cu spoturi publicitare din perioada inculpată! Conflictele interpersonale şi, uneori, chiar intrapersonale nu ne-au ocolit. Eram pe punctul de a renunţa. Credeam că nu vom reuşi nimic, oricît ne-am dori. Dar au existat oameni care ne-au încurajat, poate cînd nici noi nu mai credeam. Treptat, din criză în criză, am pus cap la cap toate frînturile şi ce-o fi ieşit, om vedea în mijlocul lui mai. Ne urăm mult succes!