Ce voi citi vara asta?

Publicat în Dilema Veche nr. 644 din 23-29 iunie 2016
Ce voi citi vara asta? jpeg

● Ioana BOT (profesor de literatură română la Universitatea „Babeș-Bolyai“)

Dacă aș putea pleca, vara asta, pe o planetă dintr-alte dimensiuni, unde ziua are cîte 100 de ore, orele au cîte 1000 de minute, iar concediul e de 1000 de zile nepăzite de șefi, unde Internetul nu bate, în schimb cîntă neîntrerupt mierlele, miroase a trandafiri în arșiță și curg rîuri de cafea turcească între maluri de ciocolată (neagră ca nopțile fără lună din cărțile mari), aș reciti, plutind în hamacuri împletite din glicinele teraselor, încă o dată „integrala“ Cehov, Karamazovii, Iosif și frații săi și Doctor Faustus ale lui Thomas Mann, „integrala“ Amos Oz și Panciatantra, și Supraviețuirile, și toată corespondența pașoptiștilor, și „integrala“ Cristian Popescu și poeziile vechi ale lui Sophie Hannah. Și colecția „Times Literary Supplement“ pe ultimii 10 ani, în pauzele de respirație.

Cum spre planeta aceea nu știu să ajung, voi fi fericită dacă, în vara asta, voi putea citi, repede-repede, un coș de cărți devălmășite, unde stau împreună Radu Cosașu (Oscar Rohrlich), Viața ficțiunii după o revoluție (Polirom, 2016), cărțile Tatianei Niculescu-Bran despre regi și regine, Gheorghe Caracaș, Din zbuciumul captivității (Corint, 2016), Oliver Sacks, Halucinații și În mișcare (Humanitas, 2016, 2015), Lucian Boia, Strania istorie a comunismului românesc și nefericitele ei consecințe (Humanitas, 2016), Jonathan Culler, Theory of the Lyric, Harvard University Press, 2015, reviste occidentale despre cărți și lecturi, „integrala“ Beatrix Potter, și Radu Vancu și Iuda lui Oz, și Memoriile lui Lodge și… mă opresc aici cu lista. Ca de obicei, lor li se vor adăuga alte vreo 10-20 de titluri pe care acum nici nu le bănuiesc, deși le visez, nedeslușit, de multă vreme.

Niciodată nu citesc mai avan ca vara, nici un sezon nu mi se încheie cu mai multe frustrări legate de lecturile neterminate ca vara, nici o vară nu e ca altele și nici o zi de vară nu are 100 de ore de lectură, din păcate.

● Sorin COSTREIE (lector și prodecan al Facultății de Filozofie, Universitatea București)

De ani buni de zile, cum nu prea mai reușesc să țin pasul cu noutățile zilei și cum, în afara textelor de specialitate, nu prea mai apuc să citesc mare lucru din vasta literatură a lumii contemporane, mă revanșez vara, citind mai degrabă tematic, focalizat pe autori. Așa am petrecut o vară pe canapeaua lui Irvim Yalom, o altă marca Marc Levy, apoi o alta la umbra lui Alain de Botton… Acum va fi vara dedicată lui Éric-Emanuel Schmitt. Am citit deja recent Femeia în fața oglinzii, Otrava iubirii, Pe cînd eram o operă de artă și Concert în memoria unui înger, și mi-am comandat, de același autor, Elixirul Dragostei, Evanghelia după Pilat, Visătoarea din Ostende și Cei doi domni din Bruxelles. Îmi place Schmitt căci universul lui e plin de povești ideatice, scrise cu har și imaginație. Abia aștept să (mai) văd puțin lumea în vacanță de vară prin niște lentile Schmitt: clare, bine focalizate și îndelung șlefuite…

● Gabriel H. DECUBLE (director al Departamentului de Limbi și Literaturi Germanice al Universității București)

Totul este sezonier în România – pînă și lectura. Așa-i cu clima temperat-continentală. Iarna ne strîngem unul într-altul de frig, comuniunea cu Celălalt fiind sugerată fie și prin căldura emanată de un șemineu sau de moleșeala înecăcioasă de sub plapumă. Prin urmare, iarna citim despre avantajele sau contondențele viețuirii împreună. Nu rătăcirea labirintică, nu eroul retras, nu solilocviul, nu introspecția ni se par interesante, ci mai curînd gestul întemeietor, ivirea dragostei, formarea reciprocă, suferința solidară. La fel, exemplele biblice cu oi rătăcite și fii risipitori ni se par mai pilduitoare iarna, iar dacă închidem cartea din cînd în cînd, este doar pentru a o strînge la piept. Visînd la drum, îl vrem drum așternut, deci sigur, pe un teren deja bătătorit.

În schimb, în după-amiezile de vară, puși la adăpost de caniculă sub umbrar sau într-un colț mai dosit de bibliotecă, ascultînd chemarea pustie a guguștiucului, cu un pahar de apă rece în față, în care stă scufundată o linguriță cu dulceață de cireșe amare, citim despre marii singuratici: De veghe în lanul de secară, Lupul de stepă, Viața lui Pi, Micuța sirenă, Moby Dick, Robinson Crusoe, Bătrînul și marea, mitul lui Icar în toate formările și deformările sale ș.a.m.d. Cînd, obosiți de semiîntuneric, dar înaripați de lectură, închidem cartea și ne abandonăm visării, o aruncăm cît mai departe. În mod semnificativ, dorul de ducă ne trimite în valuri, drumul pe mare fiind și singurul drum neașternut, promițător de mari aventuri, pentru că apele, știm bine, sînt mișcătoare. Din Biblie, ne inspiră cu precădere pilda lui Iona. Și uite-așa a mai trecut o vară, iar dacă n-am ajuns fizic la mare, atunci am străbătut-o măcar prin binefacerile lecturii.

● Mircea DUMITRU (profesor la Facultatea de Filozofie și rector al Universității București)

Încă de cînd am învățat literele și am deprins sensurile lor cînd sînt legate în cuvinte și fraze, țin minte că mi-a plăcut să citesc. Întotdeauna m-a bucurat cuvîntul scris și imprimat. Nu știam, de bună seamă, pe-atunci, vorba bună a cronicarului: „Nu este alta mai frumoasă și mai de folos zăbavă decît cetitul cărților“ (Miron Costin, De neamul moldovenilor). Dar simțeam că cititul îmi dă o bucurie mare, o fericire statornică. Au trecut anii... Se poate spune că am ajuns un „cititor profesionist“, căci munca mea constă, în principal, în a citi ce spun alții și a povesti, mai departe, la rîndul meu, celor de a căror educație mă ocup, ce anume cred eu și înțeleg din toate aceste idei scrise. Mai este cititul acum, pentru mine, o plăcere? Într-un fel, a devenit o obligație profesională și este știut, nu-i așa, că ceea ce sîntem obligați să facem nu mai poate produce o plăcere deosebită! Ei bine, eu cred că sînt un norocos, pentru că am păstrat aceeași bucurie a cititului și a împărtășitului a ceea ce citesc cu aceia care au scris și, chiar mai mult, cu acelea și cu aceia care vor să asculte repovestirea mea! Cineva, un foarte sagace psiholog cognitivist, spunea că noi, oamenii, sîntem „ființe informavore“: creierul nostru se hrănește și trăiește cu și din informații, iar dacă, din motive mai degrabă dramatice, este privat de informații, creierul și le „produce“ sau „fabrică“ el însuși. Cititul este, atunci, vehiculul ideal pentru hrana noastră cea de toate zilele cu informațiile fără de care nu am putea supraviețui. Este, altfel zis, o nevoie biologică, culturală și spirituală, deopotrivă.

Ce voi citi în vara aceasta? Ce nu am avut timp să închei în timpul anului universitar, adică mai multe eseuri și cărți de filozofie (îmi propun să studiez ultima carte a lui Derek Parfit, On What Matters) și mă voi destinde cu Fragmentele Stoicilor Vechi. Zenon și discipolii lui Zenon, editată de Hans Von Arnim.

● Gabriel LIICEANU (filozof)

Literatură de calitate: Alessandro Baricco, Mireasa tînără (stil de virtuoz, personaje trăznite, scene intimissime lipsite de orice urmă de vulgaritate); Amos Oz, Iuda (O relectură a Noului Testament, o reinterpretare a semanticii trădătorului, un dialog fascinant între trei personaje de neuitat) – top 3 Bookfest; Bucureștiul meu, un excelent volum colectiv (printre autori: Ioana Pârvulescu, Andrei Pleșu, Șerban Cantacuzino, Mircea Cărtărescu, Dan C. Mihăilescu, Ioana Nicolaie, Horia Patapievici, Gabriela Tabacu, Adriana Bittel), oferind deopotrivă informație consistentă, memorialistică și pagini antologice de literatură – top 5 Bookfest.

Audiobook CD: N-am obosit să pledez, gîndindu-mă la cei care pleacă în vacanță cu mașina, pentru această metodă sigură de a ajunge la destinație mai cult, mai inteligent și mai sensibil decît ai plecat. Nu mai simți drumul. La capătul cîtorva ore, un actor de clasă a citit pentru tine o carte care-ți remodelează viața.

Recomand ca excepționale aceste cinci audio-book-uri: Thomas Mann, Micul domn Friedemann (lectura: Victor Rebengiuc), Henry James, Daisy Miller (lectura: Dorina Lazăr), Milan Kundera, Morții vîrstnici să cedeze locul morților tineri (lectura: Irina Petrescu), Pascal Quignard, Toate diminețile lumii (lectura: Răzvan Vasilescu), Andrei Makine, Muzica unei vieți (lectura: Victor Rebengiuc).

● Ioana PÂRVULESCU (scriitor și profesor la Facultatea de Litere, Universitatea București)

Iau întrebarea ad litteram: cărți ușoare înseamnă cărți care nu-ți îngreunează bagajul. Permiteți-mi să cercetez rapid teancurile de lîngă pat, care au crescut amenințător, mai ales după ultimul tîrg de carte, și seamănă cu o cetate cu două turnuri. Cînd un turn, cînd celălalt se năruie de la sine cu mare zgomot. Singura mea speranță e ca vecinii de la 5 (locuiesc la 6) să nu stea prea mult pe a­casă. Desigur, încerc mereu să echilibrez construcția. Efortul e sisific. Oricît de mult aș citi, subțiind zidurile de hîrtie, fortificația de lîngă pat se tot dezvoltă prin volumele nou intrate. Și iată ce cărți ușoare am scos din cetate. O carte pentru copii: Uite cine vorbește, de la ART. (Iar dacă apare pînă la plecarea mea, o să iau, pentru echilibrarea balanței și de dragul simetriei: Cum să îmbătrînim? de la Baroque Books & Arts). O cărticică de buzunar (cîntărește foarte puțin, dar a­tîrnă mult) este Rainer Maria Rilke, Im ersten Augenblick (Insel Verlag, 2015), scrieri despre artă ale poetului, cu tablourile alături – o bijuterie. Romanul lui Baricco, Mireasa tînără (Humanitas fiction, 2016) o să-l iau pentru că autorul e unul dintre favoriții mei. Tot ușor e ultimul volum al altui favorit, Julian Barnes, The Noise of Time (Jonathan Cape, 2016), despre Șostakovici, pe care mi l am cumpărat recent. În ton cu vacanța și cu vremurile noastre, ultima mea descoperire, Bill Bryson cel plin de umor, Călătorii prin Europa (Polirom, 2015). Și, din nou pentru simetrie, epistolarul lui Lampedusa, Călător prin Europa (Humanitas 2016). Tare mă tem că din atîtea cărți ușoare iese totuși un bagaj greu, așa că mă opresc.

pagină realizată de Matei PLEŞU

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.