Ce se întîmplă, doftore?

Dorelian BELLU
Publicat în Dilema Veche nr. 160 din 1 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cabinetul "doctorului" Stelian Fulga este undeva pe Mihai Bravu, în Bucureşti. Într-o încăpere de vreo 12 metri pătraţi, două asistente-recepţionere ocupă birourile din cameră. La vedere, pe mese, sînt două feluri de recipiente cu lichid gălbui. Le deosebeşte dimensiunea şi eticheta: "Fulgin 1" şi "Fulgin 2". Cîteva femei aşteaptă să le vină rîndul. Discută cu "asistentele" cîteva minute şi primesc mostre de fulgin, dar şi o carte semnată de "domnul doctor". Sîntem invitaţi să luăm loc. Întrebăm cum putem scăpa de insomnie, dar gazda ne spune că nu lucrează decît "pe analizele de la medic". Totuşi, are o întrebare, îndeajuns ca să-şi dea seama ce ne trebuie: "Lucraţi mult cu calculatorul?". Adunăm, ce-i drept, multe ore de stat în faţa monitorului. Dă din cap că a recunoscut răul şi îşi strînge buzele a dojană. Dar e clar că o face empatic. Timpul anamnezei se consumă însă brusc. Ne pune în faţă recipientele cu paloare şi ne îndeamnă să luăm cîte o linguriţă: "O să aveţi scaun după ce luaţi... vă curăţă colonul... vă curăţă tot... sînt pentru detoxificare..." Ne împinge şi cartea "doctorului" Fulga ca să-i urmăm cura de acolo. Toate fac, în lei vechi, juma de milion. Sîntem planificaţi şi pentru o incizie sub limbă: "Nişte pişcături la venele de sub limbă - ni se explică... Vă eliminăm toxinele... Are legătură, cum să n-aibă legătură cu somnul". Tot juma de milion este şi afacerea asta. Nu mai întreabă dacă sîngele ni se coagulează bine-mersi. Programarea a fost făcută. "Părintele" Anderson Este din Buzău şi are vreo 50 de ani. Îşi spune "părintele" Anderson pentru că are o misiune pe pămînt: să facă o biserică ţigănească. Pe mînă are tatuat "zarul", semnul asceticilor care cîndva la viaţa lor s-au mulţumit doar cu ce-au primit prin vizetă. N-are şcoală, dar poate să rezolve multe probleme prin har: "Eu văd om care e de boala copiilor, om cu Ťipotenţă», care are argint viu, boala băuturii sau care, de exemplu are stres de un accident". Legătura cu cele subtile a moştenit-o de la mama sa care "a trăit 105 ani şi care a fost cea mai mare vrăjitoare din lume!". Pentru "ipotenţă" are ca leac o apă descîntată de la mama dumnealui: "E o apă pe care o împrospătez mereu şi îi dau să bea, dar dacă e bătrîn, nu mai putem să-i facem nimic... Pînă la 50 de ani îl ajut că apoi îi moare nervu’" - îşi mărturiseşte dl Anderson limitele. Ne zice cum e şi cu arginul viu: "Argintu’ viu e trimis de la altcineva. Atunci cînd iese omului pe piele nişte gorgoane roşii... Vine la mine şi eu îi dau o juma de lingurinţă de substanţă descîntată. Argintu’ viu îl dă afară prin urină, de dispare tot ce-i pe corpul lui şi nu mai are toată viaţa aşa". La "părintele" Anderson din Buzău vin şi oameni care au probleme cu băutura. Tratamentul şi-l articulează oarecum pe principiul "cui pe cui": "Cu harul meu şi cu o sticlă de vin descîntată îi deschid memoria şi iese alcoolismu’ din om". Vrem să-l întrebăm dacă poate ajuta pe cineva care suferă de insomnie, dar nici dumnealui nu pare să stea prea bine cu repausul nocturn: "Pentru toate buruienile astea, descîntate cum nu ştie nimeni, eu mă rog pentru ele numai la ora 2 noaptea". Dl Anderson recunoaşte că nu poate să facă treaba medicilor: "Ce ţine de doctori nu pot să mă bag: la ficat, la plămîni, la astea..." În schimb, are soluţii pentru cei cu traume psihice. Ne spune cîte ceva, deşi nu poate să-şi dezvăluie toate secretele: "Dacă un om a văzut un accident şi suferă, vine la mine şi îl fac bine, cu o inimă de porumbel negru. Se sparge porumbelul şi, cu descîntecul meu, se termină cu stresul care l-a avut". Pe lîngă problemele de sănătate, părintele mai poate "să dea spor omului" şi "să-l dezlege". Continuă să surprindă: "După ce-i dezleg cununiile, pot să-i aduc sortita. Nu pe un ceas sau pe-o săptămînă. Pe viaţă!". Cît despre "spor", soluţia se află tot la domnia sa: "Dacă dumneata cîştigi bani, dar n-ai parte de ei, eu am o buruiană descîntată, îi zice năvalnic. Şi cînd vine omul la mine, îi dau din năvalnic, aşa-i zice năvalnic năvălitor, care-i aduce spor omului." Năvalnicul îl culege din pădure - "nu de la drumul mare. Buruiana are o rădăcină la vreo 20 de centimetri care se scoate întreagă, că altfel n-ai rezolvat nimic". "Părintele" Anderson ne mai roagă să reţinem că face totul gratis, ca să ajute lumea. Vrea ca în următoarele luni să-şi deschidă biserică în garajul de acasă, "din cartierul 23 August din Buzău... Da, aşa-i spune: 23 August". Lucrurile nu sînt tocmai simple, pentru că nu a făcut teologia, dar spune că cea mai importantă este credinţa: "La preoţi nu le convine să mă lase şi pe mine. Că le pleacă oamenii ţigani şi vine la mine. Dar eu am credinţă şi tot o să deschid biserica". Pentru ca enoriaşul să aibă chemare spre noul lăcaş, s-a gîndit şi la un happening: "Cînd deschid, vine Proteveu’ filmează şi gata". Marea provocare pentru "părintele" Anderson sînt "bolile de cancer şi ciroză". Natura îl ajută în încercările de acest fel: "La marginea apei este o cătină care face nişte bobiţe galbene, care din bobiţe iese interferonu’, ăla de-l face şi prin fabrică". Ne dezvăluie, atît cît îşi permite, din secretul său: "Bobiţele se pun într-un kilogram de miere de albine - originală, nu din aia cu zahăr - se amestecă, se bate bine şi se ia după cum zice părintele Anderson". Tratamentul merge şi la hepatită, dar "la hepatita C, nu la oricare". Ne mai întreabă dacă putem să-i dăm numărul de telefon în revistă: "Ca să fac bine şi la alţi oameni". Mai căutăm un "paramedic". Un anunţ într-o revistă ne spune că "Cele mai puternice leacuri şi cele mai multe reuşite se găsesc în mîinile maicii Elena pentru anul 2006-2007". Lîngă text, este poza unui preot în plin angajament liturgic şi un advertorial sub forma de interviu. Sunăm şi îi spunem femeii ce ne interesează. Ne roagă să aşteptăm şi o auzim pe "maica Elena" discutînd cu cineva din încăpere: "Zice că e de la o revistă. Ia vezi tu ce revistă e, ce tiraj are şi cît ne costă..."

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.