Ce poate învăţa Europa de Est din criză

Katinka BARYSCH
Publicat în Dilema Veche nr. 303 din 3 Dec 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Au trecut 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, de cînd libertatea economică şi politică a început să se răspîndească în Europa de Est. În prezent, regiunea este prinsă într-o puternică recesiune. Criza economică şi financiară globală a lovit ţările Europei Centrale şi de Est mai puternic decît oricare altă regiune în curs de dezvoltare. În februarie 2009, mă întrebam dacă această recesiune sălbatică va face ca noile membre UE să pună sub semnul întrebării modelul lor de tranziţie, care include deschiderea spre comerţ, integrare financiară şi reforme. Acest lucru nu s-a întîmplat. Previziunile pesimiste nu s-au îndeplinit: sistemele financiare nu au intrat în colaps, căderea abruptă a exporturilor şi a producţiei industriale s-a oprit şi nu au existat mişcări sociale de masă. Majoritatea oamenilor, în şi din afara regiunii, par a fi de acord că Europa de Est trebuie să-şi recalibreze modelul de creştere economică, şi nu să-l abandoneze. Criza ne-ar putea învăţa lecţii importante despre cum am putea merge mai departe, după 20 de ani de tranziţie. Esticii şi-au vîndut aproape în totalitate sistemele bancare, firmelor mari din Austria, Belgia, Germania, Italia sau Suedia, ceea ce s-a dovedit a fi într-un fel o binecuvîntare. În timpul anilor de boom, integrarea financiară a ajutat Estul să crească rapid (ceea ce nu se întîmplă tuturor regiunilor în curs de dezvoltare). Atunci cînd criza a lovit, băncile vest-europene nu şi-au retras finanţarea peste noapte şi nici nu au lăsat filialele estice să intre în faliment, aşa cum s-au temut mulţi. În timp ce băncile-mamă se chinuiau să recîştige capital, filialele estice au întrerupt împrumuturile, dar acelaşi lucru l-au făcut şi băncile locale. Nu au existat crize bancare majore în Europa de Est. Deşi adunată în grabă, "Iniţiativa Viena" " un club care cuprinde bănci pan-europene, agenţiile de reglementare din ţările în care acestea operau şi organizaţii internaţionale cum ar fi UE şi Banca Mondială " a ajutat la prevenirea unui colaps financiar. Au ajutat şi cele 25 de miliarde de euro " sprijin financiar acordat băncilor din Est. BERD susţine în ultimul "Transition Report" că ţările cu o proporţie mai mare de investiţii străine în sistemul bancar s-au descurcat mai bine în criză decît cele unde domină instituţii locale instabile, care s-au bazat pe lichidităţi pe termen scurt atrase din afară. Totuşi, raportul BERD admite că prezenţa băncilor străine a alimentat creditele nesustenabile şi a adus în Est practici de împrumut mai puţin sigure, cum ar fi ipotecile în euro sau franci elveţieni acordate fără o verificare amănunţită. Criza a arătat că verificarea la nivelul ţării de origine " principiul de bază al integrării financiare la nivelul UE " are nevoie să fie îmbunătăţită. Autorităţile din ţări ca Suedia şi Austria nu au acordat destulă atenţie băncilor lor din Letonia sau Ungaria. Unii economişti consideră că această situaţie se va schimba acum, după ce plătitorii de taxe din Suedia şi Austria vor plăti pentru salvarea băncilor care operează şi în afara ţărilor lor. Alţii argumentează că doar prin controale bancare la nivel supranaţional şi o supraveghere mai strictă se vor preveni probleme similare în viitor. În acelaşi timp, guvernele şi agenţiile de reglementare (bănci naţionale) din Est trebuie să întărească piaţa locală de capital. De exemplu, împrumuturile neprotejate în valută reprezintă o idee proastă, atîta vreme cît ratele de schimb nu sînt fixe. Excepţionala deschidere a Europei de Est pentru comerţul internaţional a fost o binecuvîntare atunci cînd creşterea globală era puternică. Dar, în acelaşi timp, a făcut regiunea vulnerabilă. Nici un program fiscal de stimulare nu ar fi fost destul de puternic pentru a compensa colapsul cererii în zona euro, pentru ţările în care exporturile spre UE însumează 50-80% din PIB. Mai mult chiar, criza a scos în evidenţă că unele dintre noile membre UE s-au axat prea mult pe un anume sector industrial " construcţia de autoturisme. Aproape jumătate dintre veniturile din export şi pînă la 20% din valoarea adăugată sînt generate de industria de automobile în ţările central europene. Mai multe fabrici de maşini din Europa Centrală şi de Est au fost închise la sfîrşitul lui 2008 şi la începutul lui 2009. S-a crezut, o perioadă, că noii membri sînt perdanţii unei curse pentru subvenţii între ţările mari şi bogate ale UE. Totuşi ţări precum Cehia sau Slovacia au beneficiat de pe urma unor programe de tip "Rabla" aplicate de Germania, Austria, Franţa şi alte state vest-europene. Regulile pieţei comune au rezistat: programele nu au discriminat în favoarea vehiculelor produse intern. Institutul de cercetare WIIW din Viena spune chiar că ţările estice care se bazează cel mai mult pe exportul de utilaje şi maşini au suferit un declin mai redus. Majoritatea ţărilor încep să-şi restrîngă treptat programul "Rabla", ceea ce va însemna reducerea cererii pentru vehiculele făcute în Europa de Est. Pe termen mediu, necesitatea de a reduce costurile şi capacitatea prea mare de producţie în acest sector la nivel mondial vor fi în favoarea Estului, deoarece marii producători de automobile vor continua să mute producţia în ţări cu un cost al muncii redus. Totuşi, criza economică a servit ca un avertisment că Estul trebuie să-şi diversifice structura industrială. Blocată între Vestul high-tech şi Orientul asiatic low-cost, Europa de Est are o singură cale: să urce pe lanţul valorii adăugate. În vederea acestui lucru, trebuie să-şi îmbunătăţească sistemul educaţional, să-şi îmbunătăţească pieţele interne şi să încurajeze inovarea şi antreprenoriatul. Astfel de reforme sînt necesare mai mult ca niciodată, deoarece competiţia globală pentru capital şi pieţe a devenit mai puternică. BERD, care urmăreşte schimbările economice în Europa de Est, constată că de la începutul crizei au fost puţine cazuri de răsturnare sau desfiinţare a reformelor făcute în anii anteriori. În acelaşi timp, observă că reformele pentru o economie funcţională s-au cam oprit. Pînă acum, populismul a rămas sub control în Europa de Est. Cum totuşi concedierile continuă, iar guvernele nu pot face mare lucru să le oprească, alegerile din 2010 şi 2011 ar putea determina guvernele să promită protecţionism economic, în loc să explice necesitatea schimbărilor. Există riscul ca Estul să înveţe lecţiile greşite de pe urma crizei şi să pună în pericol succesul economic al celor 20 de ani de tranziţie. Katinka Barysch este director adjunct al Center for European Reform, Londra. Textul a apărut în ultimul buletin CER şi este preluat cu acordul autoarei. traducere de Cristian GHINEA

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.