Ce ne place / ce nu ne place

Publicat în Dilema Veche nr. 136 din 1 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Magdalena Boiangiu Îmi place pentru că aici sînt cei mai mulţi oameni pe care îi cunosc, nu-mi place pentru că pe mulţi dintre ei aş fi preferat să nu-i fi cunoscut. Radu COSAŞU Totul. Cristian Ghinea Îmi place de viaţa mea. Muncesc pînă nu mai pot, mă uit la filme seara cu soţia mea superbă, apoi citesc, mă culc şi mă trezesc dimineaţa ca să muncesc din nou. Stăm într-un apartament micuţ din centrul Bucureştiului, la care vom mai plăti rate încă 18 ani şi jumătate. Avem consum cultural substanţial, cum ar spune sociologii. Eu primesc cărţi gratis la redacţie. Comandăm des de la restaurantul chinezesc Hualong sau mîncăm la restaurantele tot mai multe, mai bune şi mai ieftine din centru. Apoi ne simţim vinovaţi şi facem sport ca să slăbim. Eu alerg în foarte bine întreţinutul parc Kiseleff, ascultînd BBC World la căşti. Nu, nu sînt cîini. Ne certăm pentru că nici unul nu are timp să cumpere cele necesare şi apoi ne împăcăm. Joc tenis şi bat tot mai des. Umblu mult cu taxiul într-o zonă de aprox. 4 km în cerc în jurul kilometrului 0, din care ies tot mai rar. Nu am maşină pentru că nu îmi place să conduc şi nu am făcut eforturi serioase să îmi cumpăr. V-am spus că muncesc mult? Din cauza asta mă apucă foarte des îngrozitoare depresii şi crize de lene, dar îmi trec. Îmi place cînd călătoresc în interes de serviciu, anul ăsta am fost de două ori la Bruxelles, cîte o dată în Argentina, SUA şi Bulgaria. Îmi place întotdeauna să mă întorc şi numai la Aeroportul Otopeni, la aterizare, mi-e frică de avion, pentru că sînt nedrept de aproape de CASĂ ca să păţesc ceva. Îmi place să mă duc din cînd în cînd în satul în care am copilărit, să-mi întreţin iluzia că mai aparţin de el. Ies frecvent cu amicii la bere, unde aranjăm politica naţională şi mondială. Trăiesc într-o bulă în care fac ce îmi place. Şi muncesc mult mai mult de 8 ore pe zi pentru că nu am stare şi pentru că nu mă văd făcînd altceva, cu excepţia deselor crize de lene cînd mă văd făcînd orice altceva. Muncesc cu oameni aproximativ la fel de deştepţi ca mine (+/-) şi din cauza asta ne certăm des (nici nu vă închipuiţi!). Îmi place pentru că România devine genul acela de ţară plicticoasă în care, dacă tragi din greu, ajungi să îţi placă să trăieşti. Am strîns trei ani bani pentru avans la apartamentul nostru şi a fost îngrozitor, dar am reuşit, fără ajutor de la stat şi fără să ne bazăm pe alţii. Da, sînt mîndru de mine şi asta îmi place. Îmi place că trăiesc în cea mai bună epocă din istoria României. Nu mă credeţi? Încercaţi altă epocă, să vă văd. Cînd ar putea un tînăr deştept, modest, frumos, muncitor, cu origini umile şi arivist, ca mine să facă cele de mai sus? La paşopt? În interbelic? Pe vremea dacilor? Fiţi serioşi! Dar, mai ales, îmi place pentru că dacă aş trăi la Paris, la New York, la Sofia sau la Buenos Aires aş face exact aceleaşi chestii. Gata, am terminat, mă duc să îmi fac bagajul. Vineri plecăm la Paris să ne simţim bine la un an de la căsătorie. Da, e un clişeu, dar am vrut să văd Parisul. Dumneavoastră nu aţi da pe afară de mulţumire de sine dacă aţi fi în locul meu? Gata, pa! Dacă vă ofticaţi de binele meu, să ştiţi că nu îmi mai place de dumneavoastră. Apropo, la România nu îmi place restul. Stela GIURGEANU Brînza telemea de Sibiu. Şi roşiile pline de toată vara. Îmi mai plac şi Cheile Bicazului şi Lacul Roşu şi munţii şi marea în orele dimineţii şi spectaculoasele stînci de la Herculane. Şi multele legende ce se învîrteau odinioară în jurul acestor locuri ca firul în suveică. Şi cuvintele româneşti care o fac aşijderea. Prin care îţi poţi explica cele mai de neexplicat cotloane ale fiinţei, fără teama de a nu fi înţeles. Şi de-asta îmi place Caragiale şi umorul pur românesc. Acea băşcălie sănătoasă şi acele priviri hître ale românilor care "te pot face din cuvinte". Nu îmi place neşansa pe care comunismul a dat-o românilor, nu îmi place că de neşansa asta ne ţinem încă legaţi ca de un colac pe care îl credem salvator, fiindu-ne frică să învăţăm să înotăm şi fără el. Nu îmi mai place că preferăm să adoptăm subculturi exterioare, denigrînd orice sentiment românesc de valoare şi mă întristează de-a dreptul că mulţi (prea mulţi) nu mai vor să fie români. Cezar PAUL-BĂDESCU Îmi place că aici găsesc oameni cu care pot comunica fără rest (puţini, e-adevărat, dar găsesc). Oameni cu care am un trecut comun, un background cultural comun, valori comune. O limbă comună, pînă la urmă. Oameni faţă de care nu trebuie să mă explic suplimentar, care îmi înţeleg pînă şi aluziile. Lucrul acesta îmi dă un sentiment de siguranţă şi îmi economiseşte energia. Ce nu-mi place în România e că sînt multe alte lucruri care mă fac să-mi cheltuiesc energia în mod inutil. Lucruri care în ţările civilizate funcţionează de la sine, care fac parte din mecanismul social firesc şi care merg matematic - aici trebuie împinse de fiecare dintre noi, aşa cum împingi o maşină veche, cu bateria moartă şi rămasă şi fără benzină. Cele mai banale interacţiuni pe care le ai cu viaţa cotidiană sînt făcute să-ţi ceară mult mai mult efort decît ar fi normal şi să-ţi toace nervii. Nervi care oricum îţi sînt întinşi la maximum pentru că România este o ţară de-a dreptul isterică - de la nivelul cel mai de jos, al străzii, şi pînă la cele mai înalte medii. Şi, nu în ultimul rînd, dacă aici sînt cîţiva oameni cu care pot comunica în mod esenţial, cei mai mulţi concetăţeni ai mei au un mod de a gîndi şi de a se manifesta care îmi este cu mult mai străin decît al multor străini pe care i-am cunoscut. Dan STANCIU Nu-mi plac, la Rom

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cine este News Daddy, tiktokerul care a anunțat atentatul asupra lui Trump de la „Beach, Please”. Dylan Page: „Nu e o glumă, se întâmplă chiar acum” VIDEO
Dylan Page, un creator de conținut pe Tik Tok, cu peste 11 milioane de urmăritori, a fost primul care a anunțat tentativa de asasinat asupra lui Donald Trump. TikTok-erul se afla la festivalul „Beach, Please”, când a publicat știrea.
image
Tentativa de asasinat asupra lui Trump. Mișcarea salvatoare pe care a făcut-o fostul președinte chiar înainte ca glonțul să îl lovească FOTO VIDEO
Imaginile și informațiile despre tentativa de asasinare asupra lui Donald Trup, continuă să șocheze. O nouă înregistrare video arată mișcarea salvatoare pe care Donald Trump a făcut-o chiar în momentul în care un glonț a trecut pe lângă capul fostului președinte la mitingul din Butler, Pennsylvania.
image
Cum salvăm, pe caniculă, legumele din grădini și solarii. Fermier: „Se coace și roșia cât nuca, e de speriat”
Temperaturile de cuptor din ultimele zile pun la grea încercare și culturile din grădini și solarii. Legumicultori cu experiență spun ce putem face pentru a salva pe caniculă din munca de câteva luni și a ne bucura de legume din grădina proprie.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.