Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO

Angela GRĂMADĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 944 din 12 – 18 mai 2022
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg

24 februarie 2022 – ziua în care Rusia a lansat „operațiunea specială” împotriva Ucrainei. Pretextul imaginat: genocidul organizat de guvernul de la Kiev împotriva populației din estul țării, adică Lugansk și Donețk. Pretextul extins: pretinse amenințări la adresa securității Federației Ruse, generate de poziția Statelor Unite și a partenerilor săi.

Lumea s-a înșelat. Rusia nu s-a resemnat

După destrămarea Uniunii Sovietice, moștenitoarea de iure a acesteia, Federația Rusă, nu s-a resemnat cu pierderea influenței asupra proceselor decizionale în cadrul unor formate de cooperare internațională. Frustrările au fost transpuse în documentele de politică externă, doctrine militare sau discursuri oficiale. În timp, s-au transformat și în documentele strategice, nivelul de agresiune discursivă crescînd în același timp cu pretențiile formulate de liderii ruși. Acest lucru nu se întîmplă pentru că liderii de la Kremlin percep noi tipuri de amenințări la adresa securității țării, ci mai degrabă pentru că nu reușesc să scape de fantoma „SUA –  hegemonul”. Deși la nivel declarativ s-a resemnat cu ideea nevoii de a colabora într-un anumit format cu Alianța Nord-Atlantică (27 mai 1997 – semnarea la Paris a Actului fondator privind relațiile, cooperarea și securitatea reciproce dintre NATO și Rusia), ea a revenit asupra acestei poziții (a se vedea discursul lui Vladimir Putin de la München) pentru că și-a reevaluat potențialul prin influența energetică asupra marilor economii europene cu care avea contracte bilaterale de livrare a resurselor energetice sau prin „coruperea” unor actori politici influenți. După discursul de la München a urmat summit-ul NATO de la București, unde același lider rus a formulat noi linii roșii și a reușit să blocheze drumul spre NATO al Georgiei și al Ucrainei. Dar este greșit să susținem că doar NATO și dominația monopolistă în relațiile internaționale ale SUA au condiționat această transformare de discurs. Intenția fostelor state ex-sovietice de a „îmbrățișa”, accepta, implementa un set de principii democratice, care contravin și subminează în același timp orice idee de verticală a puterii, a radicalizat pozițiile și a organizat resursele în jurul unui singur obiectiv: evitarea acceptării și îmbrățișării de către ruși a valorilor europene, inclusiv prin sabotarea acestora în alte state, mai ales în zona de influență directă a fostului imperiu. Rusia înțelege ideea europeană mai degrabă în modul expus de Zbigniew Brzezinski în cartea sa Marea dilemă. A domina sau a conduce, și anume că o Europă bogată este utilă intereselor ruse, dar o Europă puternică și interesantă pentru cei care formează vecinătatea imediată va fi mai puțin tolerată, pentru că îi poate tenta și pe cetățenii ruși să insiste asupra statului de drept, transparenței decizionale, protejării libertăților individuale și respectului proprietății private.

O relație complicată

Cei care nu au urmărit dialogul bilateral dintre Rusia și Ucraina de-a lungul timpului au rămas surprinși și în anul 2014, dar și în anul 2022, de decizia Moscovei de a invada teritoriul suveran al țării vecine. Abia acum descoperă, nu neapărat din discursul lui Putin, că ucrainenii au ce să le reproșeze liderilor de la Kremlin, dar și simplilor cetățeni ruși, care se prefac că susțin acțiunile liderului care îi apără de nazism. Holodomorul, „incursiunile” în procesul decizional, subminarea integrării euro-atlantice, anexarea Crimeei, operațiunile militare și susținerea separatiștilor din Donbas, impunerea federalizării, dar și presiunile asupra negociatorilor din cadrul formatelor pentru soluționarea conflictului din Ucraina – toate sînt elemente ale strategiei de a menține Ucraina în zona de influență a Rusiei. Partea ucraineană, mai ales în ultimii opt ani, a încercat să explice complexitatea interacțiunii dintre Kiev și Moscova, dar prea puțini au fost aceia care au intrat în profunzimea subiectului pentru a înțelege de ce rușii și ucrainenii au sisteme diferite de valori și de ce își proiectează un altfel de viitor.

În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori. Dar ea va fi o zonă gri doar cîtă vreme va dura această agresiune. Ceea ce va urma în Ucraina nu va mai lăsa loc pentru ezitări asupra modului în care acest stat dorește să se dezvolte. Și tocmai acesta e și motivul pentru care partenerii euro-atlantici ai Ucrainei trebuie să susțină Kievul nu doar să recîștige controlul asupra teritoriului național, ci și să se apropie de realitățile europene, inclusiv prin oferirea statutului de țară candidată la aderare. Iată de ce nu trebuie să analizăm relația complicată dintre Ucraina și Rusia doar prin prisma zonei gri pe care o poate crea între NATO și interesele Kremlinului.

Dar mai există și o altă perspectivă, cea în care fără Ucraina nici un proiect de integrare regională inițiat de Moscova nu va putea primi legitimitate și acceptare internațională. Aici tot retrospectiva istorică poate fi utilă pentru a înțelege rolul și statutul pe care îl are această țară în logica dezvoltării proiectelor de integrare regională lansate și promovate de Rusia. Util este a începe reflectarea asupra acestei perspective cu Comunitatea Statelor Independente, al cărei statut nu a fost niciodată ratificat de legislativul de la Kiev. Mai mult, Ucraina, Georgia și Republica Moldova au refuzat să fie implicate în orice inițiative de cooperare militară. Puțină lume cunoaște problemele pe care le-a generat peninsula Crimeea în dialogul ruso-ucrainean în anii ’90. Dar ele au existat și discuțiile se purtau inclusiv în termeni de securitate. După summit-ul de la București și războiul ruso-georgian din august 2008, apoi după lansarea Parteneriatului Estic, Kievul a decis să avanseze mult mai rapid în ceea ce privește integrarea europeană. Pentru populație, aceste procese erau o oportunitate de a accesa instrumente de control asupra elitei politice. Pentru actorii politici și economici, integrarea europeană era o oportunitate de a accesa resurse financiare. Rusiei nu i-au convenit mecanismele care erau accesate prin Parteneriatul Estic, mai ales cele referitoare la transformările instituțiilor politice și la Justiție, pentru că se eliminau multe instrumente de control asupra proceselor politice la Kiev. Indiferent de obiectivul urmărit de ucraineni, elită politică sau cetățeni, țara se îndepărta de Moscova. Kievul nu a acceptat invitația de a se alătura Uniunii Economice Eurasiatice nici măcar în calitate de observator, în condițiile în care în acea perioadă țara era condusă de o guvernare care cocheta cu stilul rus de gestionare a afacerilor interne (președinte era Viktor Ianukovici, iar în Rada cea mai numeroasă fracțiune parlamentară era cea a Partidului Regiunilor). Și pentru că nu a reușit să convingă liderii de la Kiev prin mijloace financiare, capabile să subvenționeze și în continuare corupția, Kremlinul și-a pus în aplicare planul de transformare al Ucrainei într-o zonă gri – o zonă în care Federația Rusă a eșuat să apară ca a doua putere militară a lumii, dar mai ales s-a delegitimat ca participant important în procesul de luare a deciziilor la nivel global.

Cercetătoare a spațiului ex-sovietic, Angela Grămadă e președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale.

Foto: adevarul.ro

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Concluziile surprinzătoare ale unui român care a vrut să afle cât costă viaţa în paradisul din Bali faţă de Cluj sau Bucureşti. „Mă costă 10 euro pe noapte”
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social, după cum spune chiar el. Patrik a vrut să afle cât costă viaţa în paradisul din Bali comparativ cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile au fost surprinzătoare
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.
image
EXCLUSIV Millie Bobby Brown, actriţa din „Stranger Things“: „M-am îndrăgostit de Unsprezece şi am simţit că vreau să fiu ca ea“
Actriţa Millie Bobby Brown spune că o catalogare a serialului drept doar un thriller SF ar fi superficială, căci „Stranger Things“ tratează probleme reale – spre exemplu, personajul pe care îl interpretează, Unsprezece, se confruntă cu „stresul posttraumatic şi traumele din copilărie“.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.