Ce înseamnă mecenatul autentic
Ideea de mecenat este diferită de orice alt fel de finanţare de tip sponsorizare sau de alte acţiuni filantropice cu scopuri comerciale. Prin acţiunile de mecenat pe care le avem în vedere, ne referim mai ales la acelea datorită cărora o corporaţie se defineşte a fi o entitate morală. Aceasta este, în fond, definiţia dată şi de legi, dar şi de lucrările de specialitate. Există în etica corporativă o anumită tendinţă teoretică în care se vorbeşte despre faptul că întreprinderile ar trebui să fie gîndite ca persoane morale, dotate cu conştiinţă cu alte cuvinte, capabile să facă acte altruiste, şi nu să-şi urmărească scopurile egoiste, de tip comercial. Prin urmare, acesta este, în cea mai mare parte, accentul pe care am vrea să-l punem azi - în ce măsură societatea noastră şi nivelul de participare civică ne permit să avem o relaţie între privat şi public de tipul unei moralităţi corporative, de tipul actelor de natură morală? A doua chestiune asupra căreia aş dori să atrag atenţia este aceea a naturii acestui "mecena", cine este "mecena". Legea îl defineşte ca persoană individuală sau privată. Cu bună ştiinţă am eliminat şi vom elimina din discuţia noastră acei falşi mecena de pe piaţa românească, indivizi mari donatori în diferite arte, de natură filantropică, dar care nu sînt cunoscători. Prin urmare, am vrea, ca definiţie de lucru, să-i dăm lui mecena ce-i aparţine, şi anume: un mecena este un cunoscător. Este un investitor în artă, dar este un cunoscător al artelor, este un investitor în educaţie, dar este un cunoscător al educaţiei, este un investitor în cultură, dar este un cunoscător al culturii. Este un connaisseur. Prin urmare, nu este o altă natură sau de o altă factură decît cea definită de practica antică a mecenatului. Acestea ar fi ideile de forţă: ar trebui să discutăm mai mult nu despre sponsorizare sau alte acte de finanţare, ci despre un mecenat autentic, care să demonstreze că entităţile colective, de tip corporativ, pot fi la fel de altruiste ca unele persoane dotate cu generozitate naturală. Nu cred că statul, într-un fel sau altul, trebuie arătat cu degetul pentru ineficienţa lui de astăzi. Cred că, dimpotrivă, un stat puternic are nevoie de un mecenat puternic. Cred că mecenatul este, mai curînd, o acţiune complementară într-un stat care îşi defineşte mai bine domeniile de investiţie. Sectorul privat şi sectorul public trebuie să cadă de acord asupra domeniilor în care se fac investiţiile din ambele părţi, astfel încît ele să fie eficiente. Pentru că dacă intrăm într-o competiţie Stat-privat sau într-o formă de substituţie, cred că nici unul, nici altul nu reuşesc să acopere problemele sociale şi culturale, care sînt numeroase. Statul nu şi-a pierdut din importanţă. Şi-a schimbat doar rolul în societatea actuală.
