Ce dileme politice persistă în România după 17 ani de postcomunism?

Publicat în Dilema Veche nr. 200 din 9 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă plecăm de la definiţia ei - "raţionament care pune două alternative dintre care trebuie aleasă una, deşi ambele duc la aceeaşi concluzie" -, prea multe dileme politice care să reziste timp de 17 ani nu cred să fie. Eu sînt convins că am ieşit din comunism printr-o revoluţie, alţii cred contrariul, dar rezultatul este acelaşi: România este o democraţie funcţională, care aparţine definitiv spaţiului euro-atlantic, fiind membră a UE şi a NATO. Eu sînt convins că referendumul pentru adoptarea votului uninominal este inutil, alţii, dimpotrivă. Rezultatul este acelaşi: cu sau fără vot uninominal, altele sînt instrumentele schimbării de fond a calităţii actului politic. Meseria de politician nu se învaţă la fără frecvenţă! De fapt, nu atît de dileme ne lovim noi în spaţiul politic, ci de consecinţele gîndirii în clişee şi de prostul obicei de a pune etichete acolo unde trebuie puse diagnostice. Nu contest faptul că, intelectual vorbind, a căuta sau a construi dileme este pe cît de confortabil, pe atît de distractiv. Mă îndoiesc însă că este şi foarte util. Mult mai productiv ar fi să consumăm energia asta pentru a formula soluţii pentru problemele cu care se confruntă cu adevărat societatea românească: sărăcie, subdezvoltare, slaba calitate a actului educaţional şi a celui medical, lipsa capacităţii administrative, ratarea oportunităţilor oferite de aderarea la Uniunea Europeană, migraţia forţei de muncă, corupţia, justiţia. Nu cred că aceste probleme ar trebui să creeze cuiva dileme în legătură cu urgenţa rezolvării lor. Zoe PETRE, fost consilier prezidenţial Bune, dar inconfortabile Ce poate însemna o dilemă politică? Opţiunea din 1990 între FSN şi opoziţie nu a presupus nici o dilemă, nici pentru mine, dar nici pentru cei cărora li se luminau ochii cînd declarau că au votat cu Ion Iliescu. Fiecare aveam propriile certitudini. Dilemele lui Ion Iliescu însuşi - Est sau Vest - s-au tranşat, slavă Domnului, între timp: sîntem membri NATO şi chiar UE, aşa că acum avem parte doar de dilemele comune acestor organizaţii. Nu sînt puţine, şi văd că preferăm să le lăsăm în seama unor licurici mai mari decît noi. Cînd scriu aceste rînduri, există însă o adevărată dilemă politică: susţinem sau nu votul uninominal, şi în ce formă? Asta e o dilemă, fiindcă avantajele şi dezavantajele se echilibrează aproape perfect. Personal, nu sînt deloc convinsă că votul uninominal e superior celui proporţional, şi nu văd cu ce Adriean Videanu şi Marian Vanghelie se deosebesc radical de Ioan Bivolaru sau Cozmin Guşă; dar, în acest punct, oricîte dileme aş avea, ele au fost tranşate de avalanşa emoţională care idolatrizează uninominalul de cel puţin un deceniu, fără să-l explice. În schimb, opţiunea dintre uninominalul simplu şi cel temperat e încă deschisă, şi asta reprezintă pentru mulţi o dilemă. Între timp vom fi văzut pentru cîţi. Parafrazînd însă o cunoscută reclamă, dilema politică e bună, chiar dacă nu e foarte confortabilă. Mai bine să avem dileme şi să alegem greu, decît să avem doar certitudini şi să nu mai alegem deloc. Matca tuturor dilemelor noastre politice poate fi sintetizată astfel: alegem mereu răul cel mai mic, aşa cum ne este el dat de alţii, sau facem efortul de a defini binele, apoi de a-l identifica - la nevoie chiar de a-l construi - şi de a-l susţine fără şovăială? Se pare, cel puţin deocamdată, că "din această dilemă nu putem ieşi". Theodor STOLOJAN, preşedintele Partidului Liberal Democrat Probleme Sînt, din păcate, multe probleme sau dileme, cum spuneţi dvs., care trebuie rezolvate, pentru însănătoşirea mediului politic. Una dintre dileme ar fi clarificarea doctrinară a scenei politice. Noi vorbim de "dreapta" şi de "stînga", dar programele politice şi economice ale partidelor într-un fel arată teoretic şi altfel sînt percepute de cetăţeni, ca urmare a aplicării lor practice. Nu este de mirare că cetăţenii nu fac distincţia clară între doctrina, orientarea unui partid, de dreapta sau de stînga, şi personajele care definesc partidul în cauză. Astfel, unii consideră, de exemplu, că PRM este un partid naţionalist de dreapta, în timp ce programul său îl defineşte ca fiind un partid naţionalist de stînga. PSD, la rîndul său, s-a declarat ca fiind de centru-stînga, deşi chiar Ion Iliescu caracteriza guvernarea Năstase ca exponentă a unui "capitalism de cumetrie", un capitalism sălbatic în care falsa protecţie socială se îmbina cu spolierea economiei. Această dilemă otrăveşte scena politică şi susţine confuzia în rîndul cetăţenilor. O altă problemă care trebuie rezolvată o reprezintă amestecul dintre ideea de instituţie şi personajul politic ce o conduce. În România, instituţiile sînt prea personalizate. Cetăţeanul nu simte că se raportează la o instituţie, fie ea primărie, prefectură, guvern, ci persoanei care o gestionează. Acest fapt a fost posibil din cauza lipsei de eficienţă atît a celui care conduce instituţia, cît şi a aparatului care compune instituţia. A rezultat o lipsă de responsabilitate, vina pentru ineficienţa instituţiei pierzîndu-se între etajele clădirii. Repararea morală a societăţii - o altă dilemă. Este posibilă sau nu? Este dorită sau nu? Faptul că legea lustraţiei, lege cerută de societatea civilă ani de zile, nu există nici în prezent, consider că reprezintă o problemă. Partidul pe care îl conduc, Partidul Liberal Democrat, este alcătuit majoritar din tineri. Ei vor altă Românie, fără încrîncenări politice, precisă în legislaţie, eficientă în aplicarea programelor economice şi sociale. Vor o Românie sigură. Fireşte, dileme există în orice societate europeană, dar sînt de părere că, dacă vom putea găsi soluţii la cîteva dintre dilemele enunţate mai sus, ne vom apropia de aşteptările cetăţenilor. Adina VĂLEAN, europarlamentar PNL, vicepreşedinte al ALDE (grupul liberal) Raportarea la comunism Prima şi cea mai importantă dilemă din postcomunism este chiar comunismul sau raportarea la comunism. Cred că alinierea politică, în România, a început după 1989 tocmai prin raportare la ceea ce se întîmplase timp de 45 de ani la noi. Eram foarte tînără pe 12 ianuarie 1990 şi mai apoi, cînd m-am oprit şi eu, ca atîţia alţii, în Piaţa Universităţii, dar ne amintim bine cît de tranşante erau opţiunile pe atunci. Privind acum cele două atitudini din acei ani, ne e clar că bătăliile electorale din 1992 şi 1996 s-au dat exact cu această miză, ruptura cu comunismul sau continuarea acestuia într-o formă oarecum anideologică. Şi ce a urmat a avut o componentă puternică de acest tip. La fel cum cei 50 de ani de comunism au avut nenumărate victime inocente, în societate au existat şi mici profitori ai comunismului, la fel de inocenţi. E vorba de românii aduşi de la sat la oraş, în fabrici, şi chivernisiţi, de bine, de rău, de partid. Era normal ca ei să nu simtă nevoia unei rupturi drastice cu cei 45 de ani, la fel cum noi, minoritatea cu un alt trecut şi alte aspiraţii, nu puteam fi decît nemulţumiţi de ceea ce s-a întîmplat după decembrie 1989. De aceea, iniţiative de tipul CNSAS mi se par benefice. E tîrziu ca să mai putem vorbi de efecte pragmatice, imediate ale chestiunii dosarelor. Dar, într-un fel sau altul, cutia Pandorei trebuie deschisă pentru a ajunge, cu toţii, la o raportare sănătoasă la trecut. Desigur că e prea devreme să scriem istoria acelor ani, iar ceea ce a rămas la CNSAS din dosare nu e, deocamdată, decît o fărîmă de viaţă cu o relevanţă discutabilă. Însă altfel nu se poate. a consemnat Marius CHIVU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.