Ce deosebește desenele Disney de alte povești
Desenele realizate de studiourile Disney după celebrele povești sau după legende vechi de cînd timpul au un final fericit, însă ele nu reflectă nici pe departe sfîrșitul pe care acestea îl aveau, de fapt, în original. În desenele Disney este vorba despre iubire și multă bucurie sau tristețe, iar în celelalte acțiunea este mai mică și lipsesc iubirea și afecțiunea.
De exemplu, Mica sirenă a lui Disney este foarte diferită de varianta lui Hans Christian Andersen, deși există și unele părți similare. Ariel îl vede pe prinț de departe, pe nava sa, și într‑adevăr îl salvează de la înec și se îndrăgostește de el. Sirena o vizitează pe vrăjitoarea mării, care îi ia graiul în schimbul picioarelor de fată.
În povestea inițială, tîrgul rămîne același: sirena poate rămîne om numai dacă găsește dragostea adevărată, iar prințul se îndrăgostește de ea. În film, dacă Ariel nu reușește acest lucru, se transformă din nou în sirenă. În poveste, ea moare dacă eșuează. În film, ca și în poveste, după ce „primește“ picioare, fiecare pas pe care îl face frumoasa fată este la fel de dureros ca și cum ar călca pe cioburi de sticlă.
Planul nu funcționează, prințul se căsătorește cu o altă fată, despre care crede că l-a salvat de la înec. Ariel nu‑i poate spune adevărul pentru că nu poate vorbi. Vrăjitoarea îi transmite că, dacă îl ucide pe prinț, se poate întoarce în mare, sub formă de sirenă. Însă Ariel refuză și se aruncă în apă, transformîndu-se în spumă de mare. Nu prea este un final fericit, nu-i așa?
Nu există om în viață care să nu fi savurat, copil sau nu, desenele animate produse de Disney. Toată lumea iubește animalele vorbitoare, fetele frumoase și poveștile pline de curaj și iubire din aceste filme. Cele mai multe dintre ele au acel final fericit care ne face să zîmbim, indiferent cît am fi de supărați. De multe ori, scenariștii de la Disney au modificat părți întregi din poveștile care ne-au încîntat copilăria. Uneori, povestea originală este mai urîtă decît cea la care ne uităm cu drag.
Radu Teodor Cristian, clasa a VI-a, Școala Gimnazială „Ion Heliade Rădulescu“.
