Ce-ar trebui să ne pună pe gînduri

Publicat în Dilema Veche nr. 358 din 23 - 29 decembrie 2010
Ce ar trebui să ne pună pe gînduri jpeg

- dialog cu Ovidiu NAHOI -

S-ar părea că primele think-tank-uri au apărut pe la începutul secolului al XX-lea. Dar e limpede că rolul lor a devenit pregnant mai ales în ultimele decenii. În lumea democratică, guvernele preiau şi folosesc ideile, născute în aceste „rezervoare“, în politicile lor. Cum stau lucrurile, din acest punct de vedere, în România? 

Momentul de vîrf al relaţiei dintre un think-thank românesc şi decidenţi s-a consumat în urmă cu mulţi ani. În august 2003, Societatea Academică din România lansa ideea introducerii cotei unice de impozitare. Iniţial, însuşi premierul de atunci, Adrian Năstase, azi adversar neîmpăcat al cotei unice, s-a arătat încîntat. Şi – se spune în lumea politică – liderul de atunci al PSD ar fi fost chiar dispus să meargă pe noul sistem de impozitare, dacă nu ar fi existat opoziţia fermă, doctrinară a „patriarhului“ Ion Iliescu, pe atunci preşedinte al republicii. Preluată cu entuziasm de opoziţie în campania electorală, ideea cotei unice a devenit realitate imediat după schimbarea de guvern din decembrie 2004. Ar fi exagerat să spunem că, de atunci, relaţia s-a rupt cu totul. Dar nici un proiect major, cu impact naţional, nu a mai fost, de atunci, rodul conlucrării între guvernanţi şi mediile de cercetare independente. În schimb, guvernele s-au întrecut în decizii luate în pripă, ale căror efecte i-au luat prin surprindere pe iniţiatori – cum era şi firesc. Cîteva foruri specializate, constituite sub umbrela Preşedinţiei – pe teme precum educaţia sau provocările demografice – au mai suplinit ceva din ceea ce lipseşte pe piaţă. Măcar prin faptul că au adunat specialişti recunoscuţi. Dar, în mod inevitabil – date fiind moravurile politice de la noi –, nu au putut scăpa de acuzaţia de politizare. Aş putea da un singur exemplu despre modul în care laboratoarele de idei ajung să influenţeze mari decizii strategice. Chiar în acest an, The European Council on Foreign Relations (ECFR) a publicat un raport, îndelung comentat, despre multipolaritate în Europa. Potrivit acestuia, limitele puterii americane sînt deja vizibile şi devine foarte clar că şi alţi actori internaţionali cresc ca putere economică şi, bineînţeles, politică: China, India, Brazilia, Turcia. Şi ca atare, acest studiu susţine că în Europa nu mai avem un singur pol de putere, respectiv Bruxelles-ul. Nu mai avem nici măcar doi poli, respectiv Bruxelles-Moscova, ci avem trei poli: Bruxelles, Moscova, Ankara. Apropierea UE-Rusia şi eforturile de găsire a unui răspuns european la ambiţiile Turciei de aderare reprezintă ilustrarea practică a acestei teorii. 

Turcia este vecina noastră şi nu prea se discută despre ea. Despre „multipolaritate“ şi alte asemenea subiecte vorbesc între ei doar experţii, la colocvii specializate. În spaţiul public însă nu prea avem ocazia (cu excepţia cîtorva reviste sau emisiuni TV) să auzim despre asemenea teme care ne interesează direct (de exemplu, aderarea Turciei la UE sau apropierea dintre UE şi Rusia). S-ar părea – vorba lui Moromete – că „ocupaţiunea noastră mintală“ e mereu alta. De ce asemenea subiecte (şi altele) lipsesc de pe agenda noastră publică, în schimb, cheltuim vaste energii vorbind despre politică? 

Încă ar fi mult dacă am spune că dezbaterea publică este dominată de politic. Asta ar însemna că există o dezbatere cu adevărat, cînd, de fapt, asistăm la o tabloidizare şi a spaţiului public, după presa scrisă, televiziunile generaliste şi, în cele din urmă, dar nu mai puţin viguros, televiziunile de ştiri. Ce subiecte lipsesc? De exemplu, ce fel de stat trebuie şi poate fi construit în România. Ce poate face, ce trebuie să facă şi, mai ales, ce nu trebuie. Altfel, cum să ieşim din criza de încredere a instituţiilor statului democratic? Sînt deja patru ani de la aderarea României la Uniunea Europeană şi încă nu avem un profil bine conturat printre ceilalţi 26. Şi aici, rezervorul românesc de inteligenţă ar putea să îşi spună cuvîntul. Şi, poate asociaţiile academice româneşti din străinătate ar putea aduce contribuţii importante, dacă ar fi întrebate. Se simte, de asemenea, o lipsă a expertizei care să stea la baza marilor decizii de politică externă. Nu că specialiştii ar lipsi. Doar preţul care se pune pe ei se dovedeşte prea mic. Poate că eşecul care se profilează în privinţa aderării la Spaţiul Schengen să mai dea de gîndit decidenţilor. Pentru că, din moment ce tehnic eram pregătiţi, este evident că am ratat din cauze politice. Şi aici, merită văzut în ce măsură a contribuit la eşec felul în care au fost gestionate relaţiile cu Franţa şi Germania sau chiar cu Republica Moldova. Şi au fost mulţi analişti independenţi care au atras atenţia asupra pericolelor ce decurg din gestionarea defectuoasă a acestor relaţii.  

Cele mai importante think-tank-uri din lume lucrează cu intelectuali şi experţi, dar s-a forjat, în ultima vreme, şi termenul de „gînditor“. Foreign Policy a publicat recent „Top 100 Global Thinkers“ (care va apărea în ianuarie şi în ediţia românească a revistei). Cred că la noi există şi o problemă de terminologie. Prin „intelectual“ se înţelege altceva – „gînditor“ se referă mai curînd la „clasici“… 

La noi, intelectualul este văzut ca omul inteligent, bun vorbitor, care în principiu se pricepe la orice. Zicerile lui sînt făcute mai mult să gîdile urechea într-un mod plăcut, mai ales cînd sînt pigmentate şi cu o undă de umor. Pentru a avea gînditori – nu că intelectualii noştri nu ar fi! – e nevoie ca şi solul să fie pregătit. Mă tem că asta e problema noastră: roadele gîndirii nu au pe ce să se prindă, în lipsa unui mediu adecvat de dezbatere publică. Şi voi da un exemplu: de vreo doi-trei ani, un scriitor român stabilit în America, Ovidiu Hurduzeu, încearcă să introducă în dezbaterea publică ideea „distributismului“, ca o nouă teorie politică şi economică. Nu mă voi pronunţa asupra valabilităţii ei, nu aceasta e tema. Dar cum se face că această idee nu a generat o dezbatere solidă, bazată pe argumente, în condiţiile unei asemenea sărăcii de noi idei politice în România? Pentru intelectuali e suficient un număr de ascultători mai bine pregătiţi sau, cel puţin, deschişi la minte. Gînditorii au nevoie de mai mult: de o cultură a dezbaterii publice. 

În topul FP apar tot felul de persoane – de la mari manageri la activişti pentru drepturile omului, de la scriitori la politicieni. Despre mulţi dintre aceştia (aflaţi chiar pe poziţii fruntaşe în top) în România nu se scrie şi nu se vorbeşte aproape deloc.  

Mă întreb cîte rînduri s-ar fi scris la noi despre laureatul Premiului Nobel pentru Pace, dacă nu ar fi existat reacţia viguroasă a Chinei Populare şi boicotul celor 20 de ţări de la festivitatea de decernare. Ştim puţine despre vecinii noştri fiindcă sîntem prea concentraţi spre interior, spre subiectele interne. Cîte ziare din România şi-au deschis ediţiile cu subiecte externe, de la 11 septembrie 2001 încoace? Colecţia e tare subţirică. 

Se va spune, iarăşi, că „nu avem nici un român în Top 100“. Dar dacă spaţiul nostru public e aşa cum e şi dacă sîntem prea „concentraţi spre interior“, mă întreb dacă ar avea ce să caute vreun român printre cei o sută de „gînditori globali“… 

Eu nu sînt atît de pesimist. Cred că va veni ziua aceea, poate mai curînd decît credem. Dar cred că acel român care va apărea în Top 100 FP va fi o mare surpriză pentru noi toţi. El va fi legat de mediile intelectuale şi de dezbateri străine, dacă nu cumva va fi de-a dreptul un român „de dincolo“. Şi, pe cale de consecinţă, va fi un nume aproape irelevant în peisajul intern. Asta, poate, le va da multora de gîndit.

Ovidiu Nahoi este redactor-şef al biroului Adevărul de la Bruxelles.

a consemnat Mircea VASILESCU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

rachete patriot
Pentagonul se teme de o lipsă de rachete pentru apărarea antiaeriană
Pentagonul și cercurile de apărare din SUA sunt din ce în ce mai preocupate de o posibilă lipsă de rachete interceptoare pentru sistemele de apărare antiaeriană, deoarece acestea sunt utilizate mai repede decât pot fi produse, scrie The Wall Street Journal.
WhatsApp Image 2024 10 29 at 13 01 54 jpeg
Strategiile candidaților la alegerile prezidențiale: „Niciun candidat nu reușește să fixeze o temă principală" ANALIZǍ
Într-un climat electoral marcat de competiția acerbă dintre candidați, sociologul Ionas Vladimir și analistul politic Valeriu Turcan, fost consilier prezidențial, oferă perspective importante asupra strategiilor, temelor și mesajelor utilizate de principalii candidați la alegerile prezidențiale.
horoscop octombrie jpg
Bancnote lei bani FOTO Shutterstock jpg
Scandal la Ministerul Muncii pe tema salariului minim european. Ce variante au propus sindicatele
Discuțiile purtate de sindicate cu ficiali ai Ministerului Muncii pe tema legii salarizării unitare s-au dovedit a fi un eșec, date fiind nemulțumirile exprimate de cele două părți.
Murături mai deosebite pentru iarnă Colaj
Rețete neobișnuite de murături pentru iarnă: răsfăț culinar la mesele tale
Pe măsură ce luna octombrie își încheie parcursul, multe gospodării din România se pregătesc să închidă sezonul murăturilor. Totuși, nu este prea târziu pentru a pregăti delicioase murături care să însoțească mesele de iarnă!
drum expres pitesti mioveni foto denis grigorescu
Când vor începe lucrările la un drum crucial pentru industria auto din România
În 2023 ar fi trebuit să înceapă construcția drumului expres Piteşti-Mioveni, ce va face legătura dintre autostrada Bucureşti-Piteşti şi uzina Dacia şi furnizorii săi, însă lucrările vor începe tocmai în 2026, după ani de întârzieri.
hotel central macao jpg
Poveste fabuloasă! Când era doar un copil a fost dat afară dintr-un hotel, iar mai apoi a devenit proprietarul lui
Simon Sio s-a născut și a crescut într-un cartier modest din inima orașului Macao, locuind într-o clădire veche situată vizavi de Hotelul Central, cea mai impunătoare unitate de cazare a orașului la acea vreme.
energie geotermala fotoimpresamia.com
Statele UE, îndemnate să dezvolte centrale geotermale. România are cel puțin 24 de situri care îndeplinesc condițiile
Energia geotermală nu este încă foarte bine dezvoltată în Europa, cu o coordonare redusă între statele membre ale UE și cu puține progrese în ultimii ani, arată Comitetul Economic și Social European.
geanta telina moschino jpg
Culmea modei! Geanta în formă de țelină costă 4.500 $!
Casa de modă italiană Moschino a lansat pe piață o geantă de aproape 4.500 de dolari, în formă de țelină, relatează tabloidul britanic Daily Mail. Accesoriul are un aspect extrem de realist, ceea ce a făcut ca geanta, numită Sedano, să ajungă virală pe rețelele sociale.