Ce ar crede Ceauşescu despre aderarea la UE?
Ne-am adunat azi ca să vorbim despre Europa ca promotor al democraţiei. Viitorul Europei este un subiect larg dezbătut în zilele noastre. În ciuda micilor diferenţe care pot exista în ceea ce priveşte resursele financiare în viitor, nu există nici o îndoială că procesul de extindere este un succes. A ajutat la răspîndirea păcii, a prosperităţii şi stabilităţii pe continetul european. Posibilitatea de a deveni membru al Uniunii Europene acţionează ca o incitare la democraţie. Atrage ca un magnet viitoarele schimbări. Încurajează reformele. În noile ţări democratice, ajută la dezvoltarea societăţii civile, protejarea drepturilor omului şi întăreşte rădăcinile democraţiei. Exact asta se întîmplă şi în România. Unde ar fi fost România astăzi dacă nu ar fi bătut la porţile Uniunii Europene? Din punctul meu de vedere, dacă uşile Bruxelles-ului ar fi rămas închise, nu am fi văzut nici măcar jumătate din progresul produs în ultimii şase ani în domeniile protecţiei drepturilor omului, ale liberalizării economiei şi ale luptei împotriva corupţiei. Au fost multe progrese şi sînt destule motive de optimism. Tînăra generaţie, cum sînt de exemplu euro-consilierii, au idei pozitive în ce priveşte schimbarea, dar de cele mai multe ori aceşti tineri sînt marginalizaţi de către superiorii lor, cadre cu vechime în instituţiile publice care se opun schimbării şi care îşi urmăresc mai mult propriul interes. În numeroasele mele călătorii la nivel local am întîlnit oficiali locali şi mi-am dat seama că parcă seamănă prea mult cu un club. Vezi primarul, preşedintele Consiliului Judeţean şi prefectul luînd masa în oraş împreună, adesea însoţiţi de diverşi oameni de afaceri locali şi de proprietari locali de presă. Aceşti oameni pot forma un cerc în care să-şi protejeze reciproc interesele. Presa, atît la nivel local, cît şi la nivel central, ar trebui să fie liberă de interferenţe politice. Este greşit să permitem cercurilor de interese economice să controleze felul în care presa acoperă evenimentele politice. Libertatea de exprimare, care a fost atît de discutată în ultimii ani în România, este o temă prioritară pentru preşedinţia britanică a UE. În acest context, apreciem paşii importanţi făcuţi de Guvernul României în ceea ce priveşte limitarea publicităţii plătite de stat în presă. Mesajul meu de încurajare este următorul: nu uitaţi cît de departe a ajuns România în aceşti 16 ani. Imaginaţi-vă că aţi putea să daţi timpul înapoi pînă în iulie 1989 şi să aveţi o conversaţie cu Ceauşescu despre viitorul României. "Mărite Conducător, România va fi în 2004 în aceeaşi organizaţie militară ca şi Marea Britanie, Franţa şi Germania. Şi în 2007 sau 2008, România va intra în aceeaşi organizaţie economică unde sînt şi aceste ţări occidentale." Fie aţi fi fost scos afară şi împuşcat, fie Ceauşescu ar fi spus: ei bine, în sfîrşit, Franţa, Germania şi Marea Britanie s-au luminat şi au decis să intre în Pactul de la Varşovia şi în CAER. (fragmente din alocuţiunea Excelenţei Sale Ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, Quinton Quayle, cu ocazia conferinţei "Europe as a Democracy Promoter")
