Ce am învăţat?
Cînd am îndemnat cititorii să-mi spună la ce se uită din plăcere la TV (v. Dilema veche nr. 260), credeam că voi obţine cîteva mesaje din care să scriu un articol la rubrică. Am primit peste 40 de scrisori şi e-mail-uri, şi tot mai vin. Astfel încît, fără nici o pretenţie de sondaj reprezentativ, m-am gîndit să fac un fel de top al emisiunilor şi serialelor cel mai des recomandate de către cititori (v. pp. 10-11). Acest top ia în considerare mesajele primite pînă vineri, 27 februarie. Această încercare de a ordona cantitativ nu spune însă totul. Opţiunile sînt diverse, iar în mesaje apar cîteva zeci de emisiuni şi mai mult de 20 de seriale (dispersia duce şi la numărul mic de recomandări finale pentru fiecare dintre ele). Mi se pare că asistăm la un fenomen puţin băgat în seamă: fuga telespectatorilor pe canalele de nişă. Televiziunile comerciale mari pierd constant oameni plictisiţi sau dezgustaţi. Iulian Comanescu explică în articolul său cum trăiesc şi cum se dezvoltă aceste posturi de nişă. O surpriză este TVR. Primele trei cele mai recomandate emisiuni sînt produse şi difuzate de televiziunea publică. Nu ştiu cum să explic exact acest fenomen. TVR este un mamut instituţional şi politizat, prost gestionat, care " sub conducerea funestului Alexandru Sassu " a renunţat aproape total la politica bună de a cumpăra producţii independente, introdusă de Tudor Giurgiu. Totuşi, TVR menţine interesul publicului educat, cu emisiuni difuzate mai ales pe TVR Cultural. Să fie deşertificarea celorlalte posturi salvarea de prestigiu a TVR? Pe lîngă opiniile de la cititori, am întrebat diverse personalităţi şi cronicari TV de încredere la ce se uită ei de plăcere. A ieşit o listă de mărturii interesante. Precizez că opţiunile lor nu au fost incluse în topul recomandărilor, pe care am vrut să-l ţin doar ca un top al cititorilor. Dar, în mod surprinzător, recomandările meseriaşilor şi personalităţilor converg spre opţiunile cititorilor. Cea mai amuzantă întîmplare ţine de apariţia lui Mircea Badea: un cititor scrie că a fugit dintr-o frizerie cînd cineva a dat pe emisiunea acestuia, un altul spune că a depăşit viteza legală, pentru a prinde aceeaşi emisiune. Alăturate, aceste două mărturii au un farmec aparte. În afara acestor mesaje, Badea nu mai este menţionat de altcineva " lucru care îmi confirmă părerea bună despre cititorii acestei reviste. Cu două recomandări, Moise Guran şi al său BizBazar nu au prins topul, dar mi s-a confirmat un favorit personal: e singura emisiune cu profil economic pomenită, iar Guran este foarte bun pentru că acolo se adună expertiza economică ambalată atrăgător. Doar apariţia unei asemenea producţii într-o listă de programe urmărite din plăcere e de bine. Marea absentă este Divertis Mall. Nu pot spune că mă bucur, dar şi aici mă văd confirmat: în doze săptămînale, umorul lor devine repetitiv şi banal, nu îi mai urmăresc de mult. Multe mesaje au fost seci, doar liste de preferinţe. Au existat însă şi dilematici-eroi. Eroina mea personală este dna Cristina Ciuhurezu, care mi-a trimis un program organizat pe zile şi posturi TV, întins pe cinci pagini, cu multe observaţii suculente. Şi nu este singura. Din păcate, nu am avut spaţiu decît pentru a reproduce cîteva dintre scrisori. Cert este că cititul lor a fost o plăcere. Cele rămase nepublicate le voi direcţiona către pagina a doua. Le mulţumesc tuturor celor care mi-au scris. Omul este un animal social " zicea Aristotel. Şi cred că la fel este şi telespectatorul. În urma acestui număr am rămas cu sentimentul reconfortant că sîntem mai mulţi şi că televizorul nu trebuie să fie un instrument de autotortură. De acum înainte, cînd voi trece în grabă peste posturile comerciale româneşti şi peste talk-show-urile mainstream nu o voi mai face cu sentimentul că sînt un inadaptat social. Viaţa e în altă parte (C. G.)
