Ce a vrut să fie și ce a fost

Nestor RATESH
Publicat în Dilema Veche nr. 212 din 9 Mar 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- și încă mai este - "Războaiele nu se cîştigă neapărat cu armele" - acesta a fost raţionamentul vizionar care a stat la temelia extraordinarei aventuri radiofonice care s-a numit "Europa liberă". Acest post a început să emită în toiul războiului rece, ca o contrapondere la izolarea de lumea dinafară şi la intoxicarea ideologică sistematică a populaţiilor Europei de Est de către noile regimuri de "democraţie populară", instaurate de ocupaţia sovietică. Ideea înfiinţării acestui post (şi a unui post paralel numit Radio "Libertatea" pentru spaţiul sovietic) a fost avansată de Administraţia preşedintelui american Dwight Eisenhower. Ea a devenit un proiect important şi un obiectiv prioritar în bătălia de idei din a doua jumătate a secolului trecut. Misiunea acestui post de radio era de a informa, cu alte cuvinte de a învinge blocada informaţională impusă de sovietici şi de regimurile satelite şi de a include populaţiile din acele ţări în circuitul mondial de ştiri şi idei. "Europa liberă" va face cunoscut milioanelor de ascultători ai săi ce se întîmpla în realitate în alte ţări şi în propria ţară, le va oferi o arie largă de păreri, cele mai multe interzise de dictatură, le va intermedia o legătură cu istoria şi cu tradiţiile naţionale autentice şi le va ţine companie în vremuri de restrişte. Toate Administraţiile americane care s-au succedat în perioada postbelică au susţinut acest proiect atît ca o datorie morală, cît şi ca un imperativ strategic. Ele au fost dispuse să cheltuiască miliarde de dolari pe parcursul unei jumătăţi de secol, în această întreprindere. Investiţia s-a dovedit nu numai înţeleaptă, ci şi extrem de eficientă. Căci, din fericire, comunismul nu a trebuit să fie înfrînt cu forţa armelor, pentru acumularea cărora se cheltuiseră sume astronomice, ci s-a dezintegrat mai curînd într-o bătălie de idei, în care un post de radio a fost vîrful de lance, la un cost incomparabil mai mic. Rolul primordial al "Europei libere", aşa cum a evoluat pe parcursul deceniilor de dictatură comunistă, a fost de a-şi informa ascultătorii, a-i pune în contact pe calea undelor cu restul lumii, a le ţine companie în vremuri de restrişte, a-i ajuta să-şi prezerveze demnitatea, istoria şi europenitatea, menţinîndu-le speranţa că "şi nenorocirea asta va trece". "Europa liberă" a repurtat peste tot succese remarcabile, dar poate nicăieri acest succes nu a cunoscut forma şi amploarea din România. Ea era percepută de ascultătorii din ţară ca vocea unei sperate Românii libere şi acest lucru ar părea să explice amintirea ce dăinuie şi astăzi în mintea cîtorva generaţii de români a acelei ciudate comuniuni ce se legase între postul din München şi ascultătorii săi din România. O amintire pe care filmul lui Alexandru Solomon o evocă cu discreţie, subtilitate şi superbă artă cinematografică. Prima emisiune în limba română a "Europei libere" s-a transmis la 14 iulie 1950. Fusese un start modest al unei aventuri radiofonice care avea să capteze atenţia unui public vast, interesat şi loial. Nicăieri în toată Europa Răsăriteană audienţa postului nu a fost mai mare (procentual vorbind) decît în România. În anii ’80, sondajele realizate pe eşantioane alese cu grijă de institute specializate din Occident estimau auditoriul românesc al "Europei libere" la peste 60% din populaţia adultă a ţării. Dar nu numai numărul, ci şi frecvenţa ascultării, ca şi devotamentul şi încrederea ascultătorilor români erau mai impunătoare decît în alte ţări. Se vorbea româneşte pe undele "Europei libere" în programe de informaţii, analize şi comentarii dedicate situaţiei politice interne şi internaţionale, culturii, unor evenimente de interes uman, în ample reviste ale presei româneşti şi străine, în reportaje şi corespondenţe din principalele capitale ale lumii. Ştirile transmise erau selectate cu grijă, verificate din cel puţin două surse diferite, şi prezentate cu promptitudine. Analizele se redactau cu claritate, erau întemeiate pe fapte şi argumentate temeinic. Eram desigur critici ai guvernanţilor comunişti din ţară, făceam însă şi aprecieri pozitive cînd era cazul, în special cu privire la politica externă a regimului, căutînd să încurajăm înclinaţiile spre o independenţă reală faţă de Moscova. Foloseam de regulă un limbaj adecvat, civilizat şi cu un minimum de adjective. Excesele de limbaj, afirmaţiile gratuite, insultele, intonaţiile zeflemiste, interpretările forţate nu erau admise. Şi rămînea destul loc pentru stiluri variate, tratări originale, personalităţi jurnalistice distincte, voci inconfundabile. "Europa liberă" se adresa preţiosului său auditoriu românesc timp de 13 ore pe zi prin glasurile bine cunoscute, aşteptate, ascultate cu interes şi nu de puţine ori cu afecţiune ale unor Noel Bernard, Vlad Georgescu, Emil Georgescu, Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Şerban Orescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Mircea Carp, Max Bănuş şi ale atîtor altora. Legende s-au născut în jurul unora dintre ei. Şi furii ucigaşe s-au dezlănţuit la vîrful ierarhiei comuniste împotriva lor. Zeci de mii de pagini din dosarele Securităţii narează şi probează obsesiile criminale ale regimului. Au fost atentate şi morţi. Succesul "Europei libere" a costat vieţi omeneşti. Anii ’80 au fost cu deosebire periculoşi. Spre sfîrşitul acelui deceniu, "Europa liberă" a ieşit victorioasă. Una dintre expresiile folosite frecvent la "Europa liberă" afirma: Our business is to go out of business. Într-o traducere liberă, am spune "Afacerea noastră este să dăm faliment". Într-adevăr, mai multe servicii ale "Europei libere" s-au desfiinţat. În locul lor însă au apărut altele. Atenţia principală nu mai este în Europa, ci în Asia (Radio "Asia liberă"). Bătălia nu mai este cu comunismul, ci cu terorismul. Am învins într-un loc, ne mutăm trupele în altă parte. E oare o lume mai bună? P.S. "Europa liberă" mai transmite şi azi, chiar şi în limba română. Mai ales către Moldova, dar are o emisiune compactă şi pentru devotaţii ei din România.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Umbra lui Putin în România. Un cunoscut expert în securitate explică de ce am devenit o țintă pentru spionajul rusesc
Rusia a pornit un veritabil război hibrid împotriva NATO, iar România e una dintre ținte. Analistul Hari Bucur Marcu a explicat motivele pentru care serviciile ruse sunt hiperactive în zonă și de ce România reprezintă o țintă importantă pentru spionii Kremlinului.
image
Mulți voluntari străini au crezut că sunt pregătiți să lupte în Ucraina, dar s-au înșelat, spune un veteran american
Unii voluntari occidentali care s-au alăturat războiului din Ucraina au fost uciși după ce s-au înrolat presupunând eronat că lupta va fi ușoară, a declarat pentru Business Insider un veteran american care a luptat în Ucraina de la începutul invaziei și până în decembrie.
image
„Copiii spun lucruri trăznite“, momente de colecție: Nu s-a oprit din râs toată emisiunea VIDEO
Virgul Ianțu s-a amuzat copios alături de fiecare copil care a spus un lucru amuzant în cadrul show-lui de televiziune.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.