Cazul scriitorului şi politicianului Mile Budak

Tihomir PONOS
Publicat în Dilema Veche nr. 102 din 5 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mile Budak, scriitor şi politician născut în 1889 în Croaţia, a studiat istoria şi geografia la Universitatea din Zagreb, a absolvit şi Facultatea de Drept la cîţiva ani după primul război mondial. Înainte de război, el a devenit preşedintele organizaţiei studenţeşti ale cărei principii se bazau pe învăţăturile lui Ante Starcevici, politician croat cunoscut drept "părintele naţiunii". După ce a absolvit facultatea, Budak a intrat în echipa avocatului Ante Pavelici, poglavnik al mişcării ustaşe şi conducător al Statului Independent Croat, proclamat de Hitler şi Mussolini în aprilie 1941. În timpul primului război mondial, Budak a fost rănit şi capturat în Serbia, petrecînd o lungă perioadă în detenţie. Punctul nevralgic al vieţii sale a fost însă momentul în care poliţia a încercat să îl asasineze la Zagreb, în iunie 1932. După acest eveniment, a devenit extrem de radical: dezgustul său s-a manifestat nu numai împotriva opresiunii elitei politice şi militare sîrbe, ci şi împotriva poporului sîrb. Pe 10 aprilie 1941, după atacarea Iugoslaviei de către Axă, este proclamat Statul Independent Croat, iar ustaşii - membri organizaţiei revoluţionare croate - preiau puterea. La şase zile după acest eveniment, Mile Budak a devenit ministrul Cultelor şi Învăţămîntului. Pe parcursul a patru luni, el a ţinut cuvîntări prin toată ţara, speech-uri extrem de şoviniste, îndemnînd în mod deschis la atrocităţi împotriva sîrbilor. Pe 4 iunie 1941, a aprobat legea rasistă referitoare la protecţia culturii naţionale a poporului croat. În scurt timp, Budak a devenit unul dintre cei mai puternici şi mai activi membri ai Guvernului ustaş. În spatele tuturor acestor lucruri însă, Ante Pavelici nu a avut niciodată încredere deplină în el. În Statul Independent Croat, Budak a fost primit cu căldură şi a devenit artist al poporului şi cel mai de seamă scriitor, fiind numit de către Pavelici membru al Academiei Croate de Ştiinţă şi Artă. Romanul său Ognjiste a fost pus în scenă la Teatrul Naţional din Zagreb şi la Volkstheater din Viena. Cu toate acestea, marele romancier croat Miroslav Krleza l-a caracterizat pe Budak drept un "ministrul al Culturii cu o mitralieră", iar sculptorul Ivan Mestrovici a fost încarcerat timp de cîteva luni pentru că a avut îndrăzneala să meargă la Zagreb spre a-i cere lui Budak un paşaport. În noiembrie 1941, Budak a devenit ambasador la Berlin, post ocupat pînă în aprilie 1943, cînd a fost numit ministru al Afacerilor Externe. După numai 8 luni, Budak a demisionat din funcţia de ministru pentru că nu a putut fi de acord cu atitudinea pozitivă pe care o avea Pavelici faţă de nemţi după capitularea Italiei, respectiv, faţă de controlul militar german asupra estului coastei Mării Adriatice. Budak, care se temea totuşi de Pavelici, a încercat să-i justifice în public acţiunile politice, inclusiv tratatele de la Roma dintre ISC şi Italia din mai 1941, documente dezastruoase pentru popularitatea regimului ustaş în rîndurile croaţilor, avînd în vedere că aceştia cedaseră aproape toată partea estică a coastei Adriaticii (Dalmaţia), Italiei. Interpretarea unanimă a acestui fapt este că, în încercarea sa de a fi în graţiile lui Pavelici, Budak a avut o atitudine extrem de radicală şi rasistă. În orice caz, ca membru influent al regimului ustaş, mai ales în primele luni în care au fost comise nenumărate masacre împotriva sîrbilor, Budak a fost un important conducător al regimului barbar ustaş. După demisia din postul ministerial, Budak a deţinut o poziţie de prim rang, dar, în realitate, influenţa sa a avut un rol secundar: şi-a păstrat poziţia în Consiliul doglavnicilor, dar acesta funcţiona doar ocazional şi avea un rol strict consultativ. Spre sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, Budak împreună cu mulţi alţi membri ai regimului ustaş, forţe militare şi civili, au fugit în Austria. A fost însă capturat de armata britanică şi trimis înapoi în Iugoslavia unde a fost judecat, condamnat la moarte şi spînzurat pe 7 iunie 1945. Deşi orice tribunal l-ar fi condamnat pe Budak pentru rolul pe care l-a avut ca membru al mişcării ustaşe, faptul că acesta a fost judecat imediat după război şi după stabilirea regimului comunist în Iugoslavia, nu a fost în avantajul lui. În alte condiţii ar fi putut evita condamnarea la moarte. În ultimele 4 decenii şi jumătate, Budak a fost scos din literatura croată ca scriitor; însă, după alegerile libere din 1990, cariera sa literară a primit o a doua şansă. Primăriile unor oraşe croate au dat numele lui unor străzi, fapt care i-a scandalizat pe democraţii şi antifasciştii croaţi. Aceştia nu s-au opus publicării operei sale literare (deşi erau multe dileme legate de valoarea ei), ci s-au împotrivit reabilitării lui politice - nu vroiau ca publicul să uite că Budak a fost un şovinist, un rasist şi un fascist. Budak a revenit aşadar în viaţa publică croată într-un mod nedorit şi neaşteptat. De ce Budak? Un posibil răspuns ar fi că reputaţia lui de scriitor şi intelectual a fost folosită ca un alibi în încercarea de reabilitare parţială a moştenirii ustaşe. Promovarea lui Budak ca scriitor a servit ca un fel de "intrare pe uşa din spate" a moştenirii ustaşe în viaţa politică şi în societatea croată. Unii politicieni de dreapta au încurajat acest lucru, în timp ce reprezentanţii de stînga, inclusiv membri ai Guvernului din 2000-2003, nu au avut îndeajuns de mult curaj să-i înfrunte pe revizionişti. Interesant este că o confruntare a revizioniştilor a avut loc abia după schimbarea Guvernului în decembrie 2003, cînd puterea a fost cîştigată de centru-dreapta. În august 2004, un croat care locuieşte în Canada a dezvelit o placă memorială în locul de naştere al lui Mile Budak. Acest fapt a scandalizat opinia publică şi mass-media care, aproape unanim, au condamnat această decizie. Guvernul a împărtăşit punctul lor de vedere, dar s-a găsit în faţa imposibilităţii de a lua o măsură legală - montarea unei plăci comemorative nu necesită aprobare din partea autorităţilor statului. La numai patru zile după acest eveniment, într-o şedinţă urgentă de Guvern, s-a decis ca plăcile memoriale Mile Budak din Sv. Rok şi cea a lui Jure Fracetici din Slunj, alt ustaş cunoscut, să fie date jos. Guvernul a adus în această decizie ca argument legal Constituţia croată. Poliţia a demontat plăcile memoriale, iar Guvernul a indus publicului o nouă atitudine faţă de cei care, de obicei, sînt caracterizaţi drept "nostalgici ustaşi". După august 2004, toate străzile care purtau numele lui Budak au fost redenumite ca urmare a dispoziţiilor Guvernului către autorităţile locale. De atunci au mai existat cîteva încercări de a monta plăci memoriale, dar poliţia a luat atitudine în doar cîteva ore. Mile Budak, scriitor şi una dintre cele mai importante şi mai interesante figuri ale mişcării ustaşe, a redevenit o parte din istorie.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

vladimir putin si bomba nucleara
Putin este „complet încolțit”, ceea ce crește probabilitatea de a folosi arme nucleare, crede un fost ofițer CIA
Probabilitatea ca președintele rus Vladimir Putin să apeleze la arme nucleare tactice în Ucraina crește pe măsură ce se simte încolțit din pricina eșecurilor sale militare, spune un fost ofițer CIA.
spymaster serial foto HBO Max jpg
HBO Max face un serial despre spioni și Ceaușescu. Cine interpretează rolurile principale
„Spy/Master“ este un serial-dramă a cărui acțiune se desfășoară în timpul Războiului Rece și spune povestea unui spion dublu, mâna dreaptă a dictatorului Nicolae Ceaușescu.
Podul suspendat peste Dunăre, de la Brăila FOTO: Radu Aramă
Este oficial: Podul suspendat peste Dunăre nu va fi deschis circulației anul acesta
Secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Ionel Scrioșteanu, anunță în mod oficial, după o vizită pe șantierul podului suspendat de la Brăila, că obiectivul nu va fi finalizat în luna decembrie 2022.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.