Cazul istoricului Jakob Wilhelm Hauer

Horst JUNINGER
Publicat în Dilema Veche nr. 102 din 5 Ian 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Jakob Wilhelm Hauer, istoric şi teoretician al religiilor din Tübingen, a fost, fără îndoială, cel mai important reprezentant a aşa-numitului Neuheidentum din vremea celui de-al treilea Reich. În iulie 1933 a devenit Führer al mişcării de unificare al comunităţilor de credinţă păgînă din Germania. Nu toate grupările popular-religioase din Germania acelei vremi erau cuprinse în mişcarea condusă de Hauer, iar el a murit prin 1936 din cauze naturale, dar tulburat de povara divergenţelor de fond şi a disensiunilor politice. Conducerea naţional-socialistă a statului nu avea de gînd să binecuvînteze scopurile religioase ale Mişcării Germane pentru Credinţă, şi cu atît mai puţin să se identifice cu acestea. Există în Germania numeroase exagerări în legătură cu importanţa curentului Neuheidentum, şi se discuta mult în legătură cu dimensiunile şi influenţa sa. Mai ales în istoriografia Bisericii, naţional-socialismul şi păgînismul sînt adesea redate la aceleaşi dimensiuni tocmai pentru a face din bisericile creştine nişte adversari ai regimului nazist. Fără să mai insist asupra acestui aspect, vreau totuşi să subliniez că situaţia politico-religioasă a Germaniei de atunci era mult mai complexă decît ar putea părea la o simplă privire superficială. (...) Hauer, care a urmat o formare de misionar la Seminarul din Basel, a lucrat, începînd cu 1907, ca misionar şi director de şcoală în Malabar, un district din sud-vestul Indiei. Întîlnirea cu diversitatea religioasă din India i-a lărgit propriile orizonturi ale credinţei şi i-a relativizat convingerile religioase. Mai tîrziu, el a recunoscut chiar că nu a reuşit să convertească nici măcar un indian la creştinism. I-au folosit studiile făcute la Universitatea din Tübingen, încă din timpul primului război mondial, de indologie şi istoria religiilor. Viziunea teologică a lui Hauer în perioada de dinainte de 1933 poate fi considerată liberală. Ca reprezentant al protestantismului liber, el a refuzat orice formă de ortodoxie religioasă şi orice fel de dogmatism, îndepărtîndu-se astfel tot mai mult de Biserică. Slăbiciunea sa pentru religiile indiene s-a transformat, după 1933, în identificare. Din slujitor marginal al Bisericii, Hauer a ajuns profetul unei noi religii. Hauer împărtăşea, alături de numeroşi oameni, binecunoscutul fenomen numit going native şi preluarea unei identităţi culturale străine: ei nu găseau în străinătate doar o nouă orientare spirituală, ci şi drumul către sinele propriu. Going native şi finding home sînt două modele comportamentale complementare, care au devenit caracteristice - după părerea mea - şi pentru Mircea Eliade. Mulţi cercetători ai fenomenului cultural şi în special reprezentanţii teoriei lingvistice indoeuropene, studiate din perspectiva istoriei religioase, se înscriu în această paradigmă. La fostul misionar Hauer se poate lesne observa felul în care o critică a creştinismului a deviat spre căutarea unei viziuni alternative asupra lumii şi, mai apoi, modul în care această viziune s-a configurat în plan politic. (...) Dincolo de diferenţele de vîrstă şi de viziunile diferite în ceea ce priveşte păgînismul popular determinat rasial, există pentru Hauer şi Eliade numeroase asemănări atît ca Weltanschauung, cît şi în plan ştiinţific. Ambii au fost puternic marcaţi de o profundă interioritate religioasă ce nu-şi găsea corespondent în circumstanţele religioase şi politice date. Hauer şi Eliade au început să corespondeze pe la sfîrşitul anilor '20; amîndoi erau împotriva îngustimii dogmatice şi a încremenirii religioase a Bisericii oficiale. Aceasta s-a adeverit a fi o instituţie conservatoare şi retrogradă, incapabilă să reacţioneze la problemele vieţii cotidiene, în special la cele ale tinerei generaţii. La sfîrşitul primului război mondial, domnea o dezamăgire generală în legătură cu structurile învechite şi închistate ale Bisericii, ale cărei reprezentanţi erau mai degrabă interesaţi de propriile privilegii decît de împărtăşirea învăţăturilor lui Cristos. (...) Cred că principalul motiv pentru care Hauer s-a aliniat naţional-socialismului, iar Eliade - Gărzii de Fier, trebuie căutat în convingerea lor că cele două mişcări nu ar fi politice, ci profund spirituale, avînd drept scop renaşterea spirituală a naţiunii. Pentru amîndoi era însă foarte clar faptul că o asemenea renovatio nu se poate realiza, în modernitate, împotriva - şi nici măcar în absenţa - ştiinţei. În cadrul unui stat din ce în ce mai secularizat, rolul intelectualilor organici nu mai putea fi preluat de reprezentanţii teologiei tradiţionale. Tocmai datorită formării lor, Hauer şi Eliade se vedeau potriviţi pentru a configura, din poziţie de lideri, această reînnoire. Mai mult chiar, ei se vedeau ca aparţinînd unei elite spirituale cu o viziune avangardistă asupra lumii, aptă să planifice renaşterea naţiunii şi să genereze fundamentele ştiinţifice necesare acestui scop. De aici pînă la închipuirea că ar putea deveni Führer-i spirituali ai Führer-ilor politici, sau - ca să-l parafrazez pe Martin Heidegger - să vrea să-L conducă pe Führer, nu mai era decît un pas. La Hauer şi la Eliade, ca de altfel la mulţi alţi intelectuali, poate fi identificată ideologema unei vaste critici culturale şi de civilizaţie. Mă refer la atotprezentul materialism, presupusa lipsă a valorilor spirituale, refuzul unei conduceri partizane superficiale, masificarea societăţii, lupta împotriva bolşevismului întruchipat de partidele socialiste, lupta împotriva bolşevismului cultural văzut ca ateism, decadenţă, literatură obscenă, cinematografe, teatru etc. Această critică generală a raporturilor sociale s-a înteţit odată cu primul război mondial, lovind din ce în ce mai acut în instituţiile statului şi în reprezentanţii "sistemului". Atitudinea anti-establishment afişată de Hauer şi Eliade, pentru care, personal, îi simptatizez, se înscrie în acelaşi context. Dar cum întoarcerea la raporturile antebelice şi reconectarea la monarhie era de neconceput pentru nişte intelectuali liberali şi avansaţi, ei au mers, împotrivindu-se reacţionarilor, pe de o parte, şi mişcării muncitoreşti, pe de alta, pe o afinitate aproape naturală cu ideile fasciste. Pe cît este de important să vedem care sînt asemănările dintre cei doi, pe atît este necesar să identificăm diferenţele - unele imense - dintre România şi Reichul german la nivel economic, politic şi cultural. O tipologizare comparată necesită o cercetare amănunţită şi cunoştinţe vaste din toate domeniile amintite. În acest context, este foarte greu de făcut diferenţierile între ce e personal şi privat şi ce ţine de nişte trăsături comune ale evoluţiei. Aceste dificultăţi, care nu trebuie subestimate, nu ar trebui însă să descurajeze o comparaţie sistematică. Dimpotrivă: cu cît mai mulţi cercetători se ocupă de astfel de studii, cu cît mai intense sînt schimburile de idei pe această temă, cu atît mai exacte şi mai cuprinzătoare vor fi şi rezultatele.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Soldații ucraineni au recucerit Lîman FOTO Twitter / Defense of Ukraine
Rușii, uluiți de dârzenia ucrainenilor de la Lîman: „Îi loveau gloanțele, dar înaintau ca nebunii”
Un soldat rus, care a fost rănit în lupta pentru orașul Lîman, a relatat cum soldații ucraineni continuau să avanseze în timp ce se trăgea asupra lor.
taul mare rosia jpeg
Cum arată fisura din barajul de la Roșia Montană. A fost chemat un expert pentru o soluție tehnică
Situația la Roșia Montană continuă să fie critică. La fața locului a ajuns și secretarul de stat Raed Arafat. A fost chemat un expert pentru a oferi o soluție tehnică.
burkina faso FOTO EPA
Franța condamnă atacul asupra ambasadei sale din Burkina Faso
Ministerul de Externe francez a cerut autorităților locale să asigure protecția diplomaților în conformitate cu legile internaționale.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.