Cavarmaua şi "dilema omnivorului"

Tiberiu CAZACIOC
23 octombrie 2013
O preumblare prin Seraiul Toamnei jpeg

Aţi mîncat vreodată cavarma? Este toamnă şi, ca în fiecare an, furnicile cele harnice pun deoparte în cămară ce au agonisit peste vară. Sau cumpără de la supermarket, după putinţă şi nevoi. Sîntem şi trăim din plin în mijlocul vieţii noastre. Mulţi dintre noi sîntem dotaţi cu frigidere, maşini de gătit, ustensile mecanizate şi specializate pentru a fi folosite în bucătărie. Pare că ne-am născut cu tot cu aceste white goods. O parte dintre noi. Nivelul de trai era măsurat, în anii regimului socialist, şi în gradul de dotare al gospodăriilor cu frigidere, maşini de gătit, maşini de spălat. În vremea economiei socialiste, bunurile de uz privat erau de două feluri: bunuri de consum şi bunuri de folosinţă îndelungată. Adică le cumpărai o dată şi te ţineau mult, foarte mult. Desantul de la rural la urban – marea dezrădăcinare socialistă – a adus ţăranii la oraş, şi practica gospodărească a conservării la un nivel scăzut. Să fii la oraş, să ai ce îţi trebuie prin casă, să renunţi la obiceiuri gospodăreşti şi să te ajungi – ce vis! Ne putem întreba cu oarecare nedumerire cum de au trăit bunicii, străbunicii noştri ţărani sau mic burghezi fără frigider, cum puneau deoparte fructe şi legume peste iarnă, cum conservau carnea. Răspunsurile sînt două, dacă sînteţi dintre acei omnivori identificaţi de Michael Pollan că ar avea dileme, adică dintre cei ce vă puneţi singuri întrebări despre hrană. Primul răspuns simplu este că mîncarea familiei rurale, pînă la megaapariţia alimentaţiei industriale, era de pe o zi pe alta: gătită şi consumată proaspăt. Este? Totul proaspăt, viu, socializant, cu o întreagă cultură a aprovizionării, a pieţei, a gătitului.

Sezonalitatea era un element important în această ecuaţie, pentru că se gătea şi ne hrăneam în funcţie de sezon. Ritmul naturii era ritmul biologiei noastre. Toamna? Pentru această provocare, oamenii au găsit un răspuns, al doilea pentru dilema omnivoră, şi anume conservarea. Tot ce se poate prepara şi pune deoparte, mai ales vitamine, prin conservare de fructe şi legume în saramură, în oţet, prin dulciuri şi compoturi. Afumăturile din carne, brînza la saramură şi, în anumite locuri, cavarmaua. Din motive necunoscute mie, undeva pe Valea Tăiţei, între Munţii Măcinului şi Dealurile Niculiţelului, în nordul Dobrogei, casa bunicilor mei era o căsuţă cu prispă pe două laturi, văruită cu alb, cu o tîmplărie colorată în albastru. Bunicul cultiva tutun pentru că era o plantă ce oferea o bună remuneraţie. Dar şi usca tutun. Tot el usca şi peşte la grindă, care se mesteca sărat şi uscat, mai apoi însoţit de suficientă tărie alcoolică.

Cavarmaua, care se mai prepară şi azi, era o specialitate făcută de bunica mea paternă. Prin aceasta erau asigurate familiei dobrogene proteinele animale peste iarnă: carne de porc prăjită în ulei, crocantă, scufundată în untură de porc încinsă. Pusă la păstrare în borcane de sticlă sau butoiaşe de lemn. Ataşamentul faţă de animale şi de gospodărie este încă atît de puternic, încît unchiul şi mătuşa mea au semnat în grabă, la Măcin, un transfer de proprietate, la notar, ca să ajungă repede acasă pentru că se întoarcea vaca de la păscut. Implacabil şi fabulos, şi de neconceput. Pare de necontestat că sîntem parte a unei matrix a industriei agroalimentare, o părticică prizonieră. Chipurile, noi, contemporanii, nu mai putem scăpa de frigider şi de conservele industriale. Mai mult sau mai puţin intriganta renaştere a conservelor şi a dulceţurilor din ultimii ani, din 2006 încoace, sub semantica sintagmei „produse tradiţionale“, care a impus dulceţurile „Casa din deal“ ale Ancăi Dalmasso-Călugăr de la Saschiz sau murăturile made in Romania de la „Puiucu“, este în plin avînt. O nouă generaţie este în ascensiune şi în downsizing, căutîndu-se, dar căutînd remunerare prin reluarea practicilor de conservare tradiţionale, revenind pe piaţă şi în viaţa noastră.

Murătureala nu a pierit şi frumuseţea amestecurilor de legume în saramură sau în oţet ne încîntă imaginaţia, arătîndu-se din pîntecoasele borcane, atrăgînd privirea cu verdele mat, cu roşul stins şi portocaliile pete de tomate aparte, din zemuri sărate şi tulburi. Vai, care agresează imaginaţia noastră culinară! Vivat, crescat dl Pavlov! Varza la murat, ceapa din cămară, vinul şi ţuica de casă, pîinea mitologizată sînt mai mult decît evaziune fiscală, sînt evaziune culturală.

Morala? Mai avem încă un viitor înainte, pentru a continua să conservăm fructe, legume, pentru a prepara şi a pune deoparte dulceţuri. Astăzi, apartamentele nu mai au parte de cămară socialistă, ci de living. Cămara aceea care adăpostea neruşinatele stocuri de produse alimentare conservate luate pe relaţii şi pentru a fi speculate. Ordinar. Mişcarea de rezistenţă contra conservelor industriale capătă contur şi are nesperat spaţiu de manevră, pentru că sîntem modeşti şi cam săraci. Conform presei din Bucureşti, un CEO se plîngea recent, într-un interviu „mai este nevoie de 20 de ani ca toate gospodăriile să aibă aragaz, frigider, TV şi maşină de spălat.“ Putem spera ca, dacă vor fi mai puţine frigidere, să avem mai multe conserve? Dilema omnivorului?  

Tiberiu Cazacioc este activist şi membru al mişcării Slow Food din România. 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?