Cavarmaua şi "dilema omnivorului"

Tiberiu CAZACIOC
23 octombrie 2013
O preumblare prin Seraiul Toamnei jpeg

Aţi mîncat vreodată cavarma? Este toamnă şi, ca în fiecare an, furnicile cele harnice pun deoparte în cămară ce au agonisit peste vară. Sau cumpără de la supermarket, după putinţă şi nevoi. Sîntem şi trăim din plin în mijlocul vieţii noastre. Mulţi dintre noi sîntem dotaţi cu frigidere, maşini de gătit, ustensile mecanizate şi specializate pentru a fi folosite în bucătărie. Pare că ne-am născut cu tot cu aceste white goods. O parte dintre noi. Nivelul de trai era măsurat, în anii regimului socialist, şi în gradul de dotare al gospodăriilor cu frigidere, maşini de gătit, maşini de spălat. În vremea economiei socialiste, bunurile de uz privat erau de două feluri: bunuri de consum şi bunuri de folosinţă îndelungată. Adică le cumpărai o dată şi te ţineau mult, foarte mult. Desantul de la rural la urban – marea dezrădăcinare socialistă – a adus ţăranii la oraş, şi practica gospodărească a conservării la un nivel scăzut. Să fii la oraş, să ai ce îţi trebuie prin casă, să renunţi la obiceiuri gospodăreşti şi să te ajungi – ce vis! Ne putem întreba cu oarecare nedumerire cum de au trăit bunicii, străbunicii noştri ţărani sau mic burghezi fără frigider, cum puneau deoparte fructe şi legume peste iarnă, cum conservau carnea. Răspunsurile sînt două, dacă sînteţi dintre acei omnivori identificaţi de Michael Pollan că ar avea dileme, adică dintre cei ce vă puneţi singuri întrebări despre hrană. Primul răspuns simplu este că mîncarea familiei rurale, pînă la megaapariţia alimentaţiei industriale, era de pe o zi pe alta: gătită şi consumată proaspăt. Este? Totul proaspăt, viu, socializant, cu o întreagă cultură a aprovizionării, a pieţei, a gătitului.

Sezonalitatea era un element important în această ecuaţie, pentru că se gătea şi ne hrăneam în funcţie de sezon. Ritmul naturii era ritmul biologiei noastre. Toamna? Pentru această provocare, oamenii au găsit un răspuns, al doilea pentru dilema omnivoră, şi anume conservarea. Tot ce se poate prepara şi pune deoparte, mai ales vitamine, prin conservare de fructe şi legume în saramură, în oţet, prin dulciuri şi compoturi. Afumăturile din carne, brînza la saramură şi, în anumite locuri, cavarmaua. Din motive necunoscute mie, undeva pe Valea Tăiţei, între Munţii Măcinului şi Dealurile Niculiţelului, în nordul Dobrogei, casa bunicilor mei era o căsuţă cu prispă pe două laturi, văruită cu alb, cu o tîmplărie colorată în albastru. Bunicul cultiva tutun pentru că era o plantă ce oferea o bună remuneraţie. Dar şi usca tutun. Tot el usca şi peşte la grindă, care se mesteca sărat şi uscat, mai apoi însoţit de suficientă tărie alcoolică.

Cavarmaua, care se mai prepară şi azi, era o specialitate făcută de bunica mea paternă. Prin aceasta erau asigurate familiei dobrogene proteinele animale peste iarnă: carne de porc prăjită în ulei, crocantă, scufundată în untură de porc încinsă. Pusă la păstrare în borcane de sticlă sau butoiaşe de lemn. Ataşamentul faţă de animale şi de gospodărie este încă atît de puternic, încît unchiul şi mătuşa mea au semnat în grabă, la Măcin, un transfer de proprietate, la notar, ca să ajungă repede acasă pentru că se întoarcea vaca de la păscut. Implacabil şi fabulos, şi de neconceput. Pare de necontestat că sîntem parte a unei matrix a industriei agroalimentare, o părticică prizonieră. Chipurile, noi, contemporanii, nu mai putem scăpa de frigider şi de conservele industriale. Mai mult sau mai puţin intriganta renaştere a conservelor şi a dulceţurilor din ultimii ani, din 2006 încoace, sub semantica sintagmei „produse tradiţionale“, care a impus dulceţurile „Casa din deal“ ale Ancăi Dalmasso-Călugăr de la Saschiz sau murăturile made in Romania de la „Puiucu“, este în plin avînt. O nouă generaţie este în ascensiune şi în downsizing, căutîndu-se, dar căutînd remunerare prin reluarea practicilor de conservare tradiţionale, revenind pe piaţă şi în viaţa noastră.

Murătureala nu a pierit şi frumuseţea amestecurilor de legume în saramură sau în oţet ne încîntă imaginaţia, arătîndu-se din pîntecoasele borcane, atrăgînd privirea cu verdele mat, cu roşul stins şi portocaliile pete de tomate aparte, din zemuri sărate şi tulburi. Vai, care agresează imaginaţia noastră culinară! Vivat, crescat dl Pavlov! Varza la murat, ceapa din cămară, vinul şi ţuica de casă, pîinea mitologizată sînt mai mult decît evaziune fiscală, sînt evaziune culturală.

Morala? Mai avem încă un viitor înainte, pentru a continua să conservăm fructe, legume, pentru a prepara şi a pune deoparte dulceţuri. Astăzi, apartamentele nu mai au parte de cămară socialistă, ci de living. Cămara aceea care adăpostea neruşinatele stocuri de produse alimentare conservate luate pe relaţii şi pentru a fi speculate. Ordinar. Mişcarea de rezistenţă contra conservelor industriale capătă contur şi are nesperat spaţiu de manevră, pentru că sîntem modeşti şi cam săraci. Conform presei din Bucureşti, un CEO se plîngea recent, într-un interviu „mai este nevoie de 20 de ani ca toate gospodăriile să aibă aragaz, frigider, TV şi maşină de spălat.“ Putem spera ca, dacă vor fi mai puţine frigidere, să avem mai multe conserve? Dilema omnivorului?  

Tiberiu Cazacioc este activist şi membru al mişcării Slow Food din România. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.