"Caut un instrument foarte bun" - interviu cu Andrei IONIŢĂ

În 2013, Andrei Ioniţă (n. 1994) a fost bursier al Fundaţiei „Ad Infinitum“ (în colaborare cu DAAD) şi a obţinut Premiul I la Concursul Internaţional „Aram Khachaturian“ din Erevan, Armenia.

Cum v-aţi descrie drumul muzical de pînă acum?

Primul instrument prin intermediul căruia am descoperit universul muzical a fost pianul, al cărui studiu l-am început în Bucureşti, la vîrsta de 5 ani. Trei ani mai tîrziu, am început studiul violoncelului, continuînd şi cu pianul, ca instrument secundar, pînă în prezent. Pe lîngă premii cîştigate la concursuri locale şi naţionale, prima mea realizare a fost bursa oferită în anul 2006 de către Fundaţia „Jean-Luc Lagardère“, care a constat în suport financiar pe o perioadă de trei ani pentru îndeplinirea unor obiective muzicale, un instrument, precum şi concerte alături de World Philharmonic Orchestra, care adună muzicieni de pe întreg mapamondul – concerte desfăşurate în luna iunie 2006 la Paris – Dôme des Invalides, cu ocazia Fête de la Musique.

În 2007, am cîştigat primul meu premiu la un concurs internaţional, şi anume Premiul I la concursul „Vatelot-Rampal“ de la Paris. Au urmat trofeul „Lira de Aur“ de la Suceava, în 2008, iar anul următor, premiile I cîştigate la concursurile internaţionale „J.J. Dotzauer“ din Dresda şi „David Popper“ din Varpalota, Ungaria. Toate acestea nu ar fi fost posibile fără îndrumarea şi indicaţiile preţioase ale profesoarei Ani-Marie Paladi, de la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice nr.1 „Iosif Sava“, căreia ţin să îi mulţumesc şi pe această cale.

După absolvirea, în 2012, a Colegiului Naţional „Sfîntul Sava“ din Bucureşti, am fost admis la Universitatea de Arte din Berlin, la clasa de violoncel a profesorului Jens Peter Maintz, unde studiez şi în prezent. Tot în 2012, în urma cursurilor oferite de prestigioasa Academie Kronberg, am obţinut Premiul „Landgraf von Hessen“ şi în 2013 am fost invitat să concertez în cadrul festivalului organizat acolo.

Cum au decurs pregătirile pentru concursul de la Erevan?

Nu pot spune că mi-am întrerupt programul obişnuit pentru a-mi dedica întreaga zi doar studiului violoncelului, aşa ceva ar fi inuman şi ineficient. Am plusat cu un anumit număr de ore faţă de ritmul meu de lucru, pentru că am avut şi un repertoriu nou de învăţat, mai ales o sonată pentru violoncel solo de Aram Khachaturian, care a prezentat oarecare dificultăţi, atît la nivel tehnic, cît şi interpretativ. Probabil de aceea nici nu este foarte des cîntată...

Este important ca înaintea unui concurs să devii obişnuit cu stresul, care va apărea involuntar pe perioada acestuia, aşa că apariţiile cît mai dese în public sînt binevenite. Am încercat să-mi creez cît mai multe ocazii de a cînta în diferite recitaluri, iar profesorul m-a sprijinit în acest sens.

Cîteva impresii despre concursul propriu-zis?

Concursul a fost o adevărată aventură, începînd cu drumul spre Erevan, care a durat, cu totul, aproape 24 de ore. A trebuit să mă adun repede după călătoria obositoare şi să mă concentrez asupra muzicii şi doar a muzicii. Nu am dorit neapărat să cîştig concursul, ci doar să mă prezint la cel mai înalt nivel posibil şi să mă bucur de întreaga experienţă. Concursul a fost împărţit în trei etape eliminatorii, iar în finală, unde am rămas patru concurenţi, eu am interpretat concertul pentru violoncel şi orchestră de Khachaturian. Nu s-au anunţat premiile decît în ziua următoare, la concertul de gală, astfel că am aşteptat cu sufletul la gură decernarea lor.

Armenia mi s-a părut un amestec fascinant de elemente puternic naţionale şi aspecte ce denotă încă influenţa vecinului mai mare. Din cîte am înţeles, sînt primul cîştigător nonfost-sovietic al concursului...

Ce importanţă a avut concursul pentru cariera dvs.?

Pe lîngă premiul de pe urma căruia îmi pot acoperi, momentan, cheltuielile studiului la Berlin, am obţinut şi mai multe invitaţii la concerte, în ipostază solistică. Am concertat deja, la invitaţia maestrului Pavel Kogan, cu Orchestra Simfonică de Stat din Moscova. În mai 2014 voi cînta la Sankt Petersburg, în cadrul festivalului Musical Olympus, care adună tineri muzicieni cîştigători de premii la concursuri internaţionale, precum şi în cadrul Festivalului „Musica Riva“ din Italia.

Cîteva planuri de viitor?

Momentan sînt în căutarea unui instrument foarte bun, absolut necesar în dezvoltarea oricărui muzician. Există anumite fundaţii în Germania care deţin astfel de instrumente, iar în urma unui concurs poţi obţine cu împrumut un instrument din colecţia lor. Probabil vor urma şi alte concursuri internaţionale, dar toate la vremea lor.

a consemnat Răzvan POPOVICI