Căruţe şi hypermarket

27 august 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Provincia este, pentru unii, locul în care trăiesc. Pentru alţii, este locul pe care doar îl vizitează, prin care trec atunci cînd părăsesc bîrlogul Capitalei. Văzută din Bucureşti, provincia este doar spaţiul în care evadezi pentru a te refugia de ritmul sacadat şi stresant al metropolei, în care ieşi pentru a respira o gură de aer curat, de unde faci aprovizionarea pentru iarnă, unde găseşti lapte bun şi fructe netratate, unde ţi-ai dori să ai o casă de vacanţă cu gard înalt, care să te izoleze de privirile indiscrete ale vecinilor locali. Provincia este însă şi locul în care şoselele sînt în general proaste, în care doamnele aflate la cură de slăbire nu găsesc produse "fără zahăr", iar domnii cu ştaif se încruntă la băuturile fine spunînd, mîrîit, că sînt îndoite cu apă. Pentru aceştia însă, paradoxal, provincia, faţă de care, în general, stîmbă din nas, este o oază de linişte, de week-end, la cîteva ore distanţă de metropola în care îşi trăiesc viaţa glamoroasă, un loc în care ajung între un team-building şi un board-meeting. Provincia este şi o stare de spirit. Există persoane cu afaceri prospere care nu vor să audă de Bucureşti, de ideea de Capitală, în general. Producţia pe care o fac pe plan local nu depinde în nici un fel de asta. Lucrează în afara Capitalei, au dezvoltat fabrici din mai nimic şi au angajaţi care beneficiază de condiţii de muncă foarte moderne, dovadă că în unele locuri se poate întîmpla şi altceva decît nimic. Aşadar, diferenţele dintre localităţile denumite, la modul general, "provincie" există, nu sînt de neglijat, iar semnele civilizaţiei care pot trasa graniţele, nu puţine. Locuitorii marilor oraşe pot înţelege asta bine, pentru că în ultimii ani au trăit direct experienţa: înlocuirea magazinelor de bloc, în care carnea zumzăia de muşte, iar pîinea se usca în voie lîngă mîncarea de pisici şi sprayurile împotriva gîndacilor, cu reţele de hipermarketuri care aduc conceptul cumpărăturilor săptămînale în locul celor două felii de parizer cumpărate zilnic. Acolo unde apare o astfel de construcţie gigant este semn că se schimbă ceva. Că populaţia este dispusă să renunţe la tradiţionalismul unui mod de viaţă, în favoarea a ceea ce a devenit simbolul occidental. Şi numărul acestor locuri nu este deloc mic. Şi atunci, ce este pînă la urmă provincia? De unde conotaţia negativă care încarcă, adesea, acest cuvînt? În raport cu ce o definim? Oare nu ar putea să fie ea, Capitala, locul în care se poate, în care există viitor, centrul din care se dă tonul, un mare oraş provincial? Cu siguranţă ar putea, există dovezi la tot pasul! Căruţele încă merg agale pe străzile mari, deşi se fac eforturi constante pentru a le interzice în trafic, spaţiile publice, încă tratate ca ale nimănui, arată neglijent sau sînt pur şi simplu în paragină, gunoiul devine o problemă cu puţine variante de rezolvare reală, multe străzi de la periferie n-au canalizare şi se transformă în rîuri la fiecare ploaie etc. În raport cu metropolele lumii, Bucureştiul nu este nimic altceva decît un oraş provincial, cu potenţial de dezvoltare limitat, cu probleme de trafic rutier la doar cîţiva ani de boom-ul importurilor auto, cu veşnice probleme locative, care acum se rezolvă în dauna zonelor verzi sau pur şi simplu a spaţiului liber fără de care orice oraş devine tot mai dificil de locuit. Extrapolînd, în raport cu multe ţări ale lumii, nu este oare România însăşi o imensă provincie? Provincia şi Capitala, centrul şi marginea sînt concepte care funcţionează în mintea noastră în bună măsură ca prejudecăţi. Dar sînt şi realităţi asupra cărora, fie că le trăim cotidian, fie că le vizităm mai mult sau mai puţin indiferenţi, merită să reflectăm. ( R. T. )

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.