Cărţi pentru valiză, rucsac & nisip

Publicat în Dilema Veche nr. 644 din 23-29 iunie 2016
Cărţi pentru valiză, rucsac & nisip jpeg

Ce relaxantă provocare îmi face Sever Voinescu! Cerîndu-mi propuneri de lectură pentru vacanţa onor cititorilor dilematici, mă teleportează-n urmă cu un sfert de veac, pe cînd scriam febril „călătoriile cu biblioplanul“ în suplimentul LA&I de la Cotidianul. Pe atunci, după o ediţie a Bookarest-ului, aveam şi cîte 40 de semnalări.

De la Chamfort la Cormac McCarthy prin 3,14

Îndeobşte, cînd vine vorba de lecturi estivale, gîndul se duce instinctiv către cărţile uşoare: odihnă, excursii, petreceri, aventură, motivaţionale, sport, grădinărit etc. În acest sens aş fi acţionat dacă mi s-ar fi cerut recomandări pentru abonaţii la Elle, Esquire, VIP ori Gazeta sporturilor. Doar că pentru publicul Dilemei vechi lucrurile stau binişor altfel. Aici vacanţa înseamnă nu doar liniştire, aerisire, turism cultural, ascensiuni, piscină şi huzur pe terase, ci şi recuperare, recalibrare, frăgezire emoţională, informare şi încărcare spirituală.

Mai întîi, să vă dezvălui cu ce bucoavne am de gînd să-mi burduşesc eu însumi rucsacul în sejurul campestru.

Ştiu că voi fi acuzat de captatio benevolentiae, dar îmi asum cu seninătate riscul: prima lectură de vacanţă va fi Cu ochii-n 3,14, de la Humanitas, eu fiind încă din preistoria Dilemei un sorbitor nesăţios al rubricii cu pricina. Îmi voi îngădui apoi un mic răgaz pentru o pură plăcere (Rivarol, Chamfort, Vauvenargues, L’art de l’insurgence, în seria „Bou­quins“ de la Robert Laffont, primită recent în dar de la un cioranofil amic parizian), după care musai să intru în scocul morii pentru Cartea de la ora 5 din septembrie: Virgil Nemoianu la Spandugino (Străin prin Europa şi Studii şi reflecţii. Literatură. Societate. Religie); tulburătorul Orologiu fără ore al Anei Blandiana, Levantul lui Cărtărescu (stupefiant de copios adnotat de Cosmin Ciotloş) şi „colajul memorialistic 1923-1946“ al lui Petre Solomon, toate la Humanitas; Bizanţul lui Jonathan Harris de la Baroque; Sexualitate şi societate, de Andrei Oişteanu, şi Munţii Înalţi ai Portugaliei (Yann Martel), de la Polirom. Plus, la Nemira, cu dor neostoit de Chandler, un roman cu Philip Marlowe din… 2014. Îi zice Blonda cu ochi negri, e scris de Benjamin Black (John Banville), iar Stephen King zice sec, dar eficient: „Mi-a plăcut mult“.

Ah, să nu uit: musai să citesc şi Meridianul sîngelui, de Cormac McCarthy, care mi-a fost recomandat de un cititor după ce în ultima vreme mi-am manifestat aproape ostentativ pe ecran plăcerea cu care am citit hipnotizanta „Trilogie a frontierei“. Dacă mă cam trag înapoi, e fiindcă am auzit că Meridianul la fel de plin de cruzimi ca No country for old men. Oricum, trag nădejde să nu fie chiar ca Sorgul roşu al lui Mo Yan, care m-a isterizat literalmente.

Lecturi compensatorii

Cei pentru care concediul înseamnă nu (doar) o baie de frivolitate, ci (şi) un prilej de levitaţie intelectuală şi frămîntare emoţională, pot căra cu folos în valiză două volume de Umberto Eco (Scrieri despre gîndirea medievală şi Cronicile unei societăţi lichide, Polirom), Cortina de Fier de Anne Applebaum (Litera: „represiunea sovietică în Europa de Est, 1945-1956“), Coşmar în Balcani, de Anna M. Wittmann (Cartier: „un sas transilvănean în cel de-al Doilea Război Mondial“), dar mai ales copleşitoarea Vremuri second-hand a Svetlanei Aleksievici (Humanitas) care m-a făcut să mă simt ca o nucă sub şenila unui tanc.

Apropo de Svetlana Aleksievici: dacă mai are cineva rezervele şi regretele pe care le-am avut eu cînd i-am auzit numele la Premiul Nobel (eu încă visînd, după Michel Tournier, la Cormac McCarthy, Amos Oz, Ian McEwan sau Haruki Murakami, ca să nu mai zic de Cărtărescu), să citească, alături de titlul deja citat, celelalte trei cărţi ale autoarei, existente acum şi în librăriile noastre: cartea despre Cernobîl, tradusă la Corint, plus Războiul nu are chip de femeie şi Ultimii martori, la Litera. Avea dreptate Ana Blandiana vorbind la Bookfest de Nobelul Svetlanei Aleksievici, anume că aşa s-a consfinţit o realitate greu previzibilă, dar în prezent indiscutabilă: faptul că nonficţiunea, în speţă documentarul psihoistoric, a covîrşit ficţiunea.

În aceeaşi ordine de idei, am observat că tot mai multă lume, în special bărbaţi, preferă cărţile de istorie, inclusiv aridele culegeri arhivistice, în defavoarea călătoriilor, aventurilor, detectivismului, SF ului ş.a.m.d. M-am bucurat să văd chiar la editura Trei masivul op dedicat Ecaterinei cea Mare (şi lui Potemkin) de Simon Sebag Montefiore, impetuoasa împărăteasă figurînd la loc de cinste şi în sumarul cărţii Saga reginelor de Jean des Cars (Corint), unde, pentru ediţia românească, autorul a adăugat-o pe Regina Maria, „Missy“ a noastră, alături de „Sissy“ austro-ungara, cea care-l fascina pe Cioran prin calitatea tristeţii. (Jean des Cars e prezent şi la editura Trei, cu Saga dinastiei de Habsburg.)

Semnalez şi apariţia celui de-al doilea volum din excelentele tablete de istorie („Cea mai frumoasă poveste“) administrate la TVR de Adrian Cioroianu (Nu putem evada din istoria noastră, Curtea Veche).

În fine, sînt de citat aici două cărţi cu percutanţă de upercut şi rezonanţă pe termen lung: 1945. Anul zero, de Ian Buruma, şi Marea carte a inumanităţii, de Mathew White, la Humanitas, pe care le-am recomandat insistent cu variate prilejuri.

Fervoarea vieţilor celebre şi alte romane

Cum ştim, printre lecturile intens compensatorii se numără (auto)biografiile VIP-urilor, aşa numitele succes stories. Capitol care mi-a oferit cele mai neaşteptate surprize în prima jumătate a lui 2016. E vorba de seria de la Victoria Books (Publica), unde – după ce m-am delectat cu povestea vieţii lui Roger Federer sau Ronnie O’Sullivan – am fost zdruncinat de biografia lui André Agassi (mai ales înfiorătoarea relaţie cu tatăl) şi în special de şocanta calitate a scriiturii. După care, văzînd mulţumirile din final ale tenismanului pentru un anume J.R. Moehringer, am ajuns la memoriile acestuia – Dulcele bar –, în fapt un adevărat (şi excepţional) roman care m-a făcut extrem de curios faţă de restul bibliografiei autorului.

În aceeaşi substanţial-suculent-instructivă serie editorială îi veţi găsi pe Eric Clapton şi Jimi Hendrix, pe Serena Williams, Rafael Nadal, Steffi Graff, dar şi pe Pink Floyd, Myke Tyson, Zlatan Ibrahimovici, plus nume de prim-plan din lumea afacerilor, IT ş.a.

La confesiuni incitante merită ataşate cel puţin încă două titluri.

Lumea în si bemol, unde perfect ghidatele întrebări ale Diei Radu dezvăluie surprinzător de multe, alambicate şi umbroase cotloane din biografia omului şi artistului Dan Grigore, luminate necruţător, cu o dezarmantă sinceritate. Şi pe cît se depliază picant viaţa intervievatului, pe atît se etalează subteranele (unele îmbibate de igrasie morală) ale vieţii artistice în deceniile comunismului valah.

Apoi Un altfel de jurnal, de Matei Călinescu, impresionant drum către moarte, ceremonial scriptic excelînd nobil-cavalereşte în dicţia suferinţei. Involuînd spre extincţie în paralel cu umbra fiului irepresibil marcat de sindromul Asperger (v. Portretul lui M), acest răvăşitor jurnal memorialistic îi (re)aduce sub lupa confesivă pe Borges, Nichita Stănescu, Vlad Georgescu, Eliade şi Jünger, pe Alexandru George, Mircea Ivănescu Norman Manea, Dan Petrescu, Adrian Marino, Lucian Raicu, Ion Vianu şi mulţi alţii. Sînt puşi în pagină cu o semnificativă indiferenţă faţă de excesele de altădată ale teoriei literare, accentul căzînd pe arcanele biografiei ca suită de încercări, praguri şi vămi.

Confesiuni acute, adesea cu anvergură pamfletară, veţi găsi şi la Andrei Pleşu (Nelinişti vechi şi noi, volum apărut la Humanitas concomitent cu reeditarea Caietelor lui Cioran), în vreme ce Lupta mea, de Karl Ove Knausgård (Litera), autoficţiune din care s-a tradus deja al doilea volum, impresionează prin tenacitatea sagace a citirii de sine. Iar dacă v a atras jocul detectivistic al „micuţului belgian“ Poirot cu ale sale „little grey ­cells“, neapărat căutaţi la RAO autobiografia lui David Suchet.

Delicios divertisment picaresc: Jonas Jonasson, Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut, urmat de Analfabeta care ştia să socotească, ambele la editura Trei. Şi tot acolo a apărut al doilea volet Joël Dicker – după revelaţia care a fost Adevărul despre cazul Harry Quebert – anume Cartea clanului din Baltimore.

Cu Omul de ianuarie de David Mitchell, convorbirile dintre Teodor Baconschi şi Dan-Liviu Boeriu (Anatomia ratării) şi volumul colectiv Bucureştiul meu la Humanitas, cu încă un Orhan Pamuk la Polirom (O ciudăţenie a minţii mele) şi seducătoarea serie zen Dominique Loreau de la Baroque (Arta simplităţii, Arta esenţei, Micul infinit, Iubeşte ploaia, iubeşte viaţa) sper că am croit un meniu îndeajuns de apetisant pentru mai toate gusturile.

Vă doresc sănătate, bucurie şi vreme dulce de citit!

Dan C. Mihăilescu este critic literar.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.
image
Cum a primit un şofer aer în loc de combustibil la o benzinărie din Argeş. Ce nereguli a descoperit Protecţia Consumatorului
O pompă de combustibil la staţia Fuel One din comuna argeşeană Căteasca contoriza costul cantităţii de combustibil livrate, ca şi când ar fi fost distribuită în mod real, însă în fapt containerul de combustibil era gol, au descoperit după un control efectuat miercuri 10 august inspectorii de la CJPC Argeş.
image
Şoferiţa din Iaşi care a ucis patru muncitori pe şosea, acuzată de omor calificat. Declaraţii uluitoare
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.