Cartea Peștilor

Daniel VOINEA
Publicat în Dilema Veche nr. 1008 din 3 august – 9 august 2023
© D. Voinea
© D. Voinea

„Cei care nu mănîncă pește vor primi o pulpă de pui cu cartofi prăjiți”, avertizează un pliant al unui prestator de excursii pe canalele Deltei. Dacă nu ați auzit de Cartea Peștilor, mă bucur. Înseamnă că încă nu v-am plictisit cu obsesia mea.

Eu asta colecționez, pești. De vreo 15 ani, de cînd mi s-a năzărit că ar trebui să încep să-i dau o formă obsesiei, adun fotografii, rețete, povești, date, tot ce-mi pică sub ochi legat de asta. Am început ca bucătar amator, într-un apartament, stimulat de vizitele dese la hala de pește din Obor, dar și de călătorii și de obișnuința de a găti pentru familie și prieteni. Ca să fie clar, m-am născut și am copilărit în București și ca atare nu pot invoca un ADN marin, chiar dacă tata a făcut armata pe vapor. Gustul este unul dobîndit, dar l-am dobîndit serios. Așa am ajuns să scriu la Cartea Peștilor. 

Sigur, la început simptomele n-au fost grave, mai ales că s-au depus pe scheletul existent al unei preocupări timpurii pentru bucătărie. Cît timp nu eram așezat la casa mea, am putut controla pornirea de a mă înconjura cu toate tigăile, cuțitele, farfuriile, vasele speciale, vechiturile, reprezentări într-o formă sau alta ale acestui fetiș. Dar acum stau într-o căsuță alb-albastră care stîrnește curiozitate trecătorilor, undeva în sectorul 2, și, deși eu și Iulia, soția mea, abia ne mișcăm printre cîini și pisici adoptate, am găsit loc pentru a stoca tot acest calabalîc. Aici este și studioul foto, respectiv o masă, o fereastră și aparatul foto, nimic altceva, nici un fel de echipament sofisticat, aici am și toate cărțile din care-mi iau nu doar informația, ci și fantezia, pentru că dincolo de literatura de specialitate, citesc tot ce găsesc în legătură (chiar și vagă) cu universul peștilor. Cînd nu sînt acasă sau la job, cel mai probabil sînt la Obor, pîndind captura aia rară care a găsit, mai mult sau mai puțin fortuit, drumul spre mine.

© D. Voinea
© D. Voinea

Dar Cartea Peștilor este, în primul rînd, un exercițiu de imaginație. Abia apoi este o carte de rețete și partea asta nu e una convențională, în sensul unei abordări prozaice, în care luăm o ceapă, luăm un pește și așa facem o ciorbă, ci, pornind de la experiențe personale sau povestite de alții, lucruri citite, inclusiv ficțiune pură, vreau să inspir și să induc o stare de spirit, una în care eu sînt imersat de mulți ani.

Am realizat că există un mare gol de informație, că acest gol se lărgește pe măsură ce trece timpul și hăul ăsta va înghiți specii fascinante, rețete și interesul pentru acestea, de fapt o întreagă cultură. Poate că din afară lucrurile nu se văd așa și-mi dau seama că, știu eu, un week-end în Delta Dunării generează impresia că are balta pește, sau că un păstrăv mîncat pe Valea Doftanei certifică în vreun fel că sîntem mari iubitori de pește. Sau îmbulzeala celebră, din păcate, din preajma Floriilor și a celorlalte dezlegări echilibrează acel raport al consumului per capita, aspect care ne așază statistic undeva la coadă în Europa, alături de vecinii bulgari și unguri. Privit mai în detaliu, acest consum arată și mai dureros, avînd în vedere resursele pe care le avem: numai 25% din ceea ce se cumpără provine din surse locale. Sigur că există și consumul nevăzut și sigur că nimeni nu trăiește conform mediilor statistice, respectiv avem oameni care consumă exclusiv specii locale și avem cetățeni care nu concep să iasă în afara triadei somon-doradă-biban de mare, indiferent că se află pe litoral sau în creierii munților.

Cred, așadar, că o carte care să reinventarieze speciile locale de pește (dar și de moluște și crustacee) și care să arate potențialul culinar al acestora nu e doar de interes, ci și o necesitate. Totuși, îmi dau seama că titlul (Cartea Peștilor) promite ceva absolut, ceva complet și definitiv, dar mie mi-a devenit limpede că va fi cel mult un început. În ciuda autolimitării la speciile locale (mai exact de interes local), a surselor firave de informare și aprovizionare, am, zic eu, enorm de mult material. Iar acest material se adresează și consumatorului obișnuit, dar și celor care lucrează efectiv în bucătării și au nevoie fie de niște direcții concrete, fie doar de o încurajare pentru a explora.

© D. Voinea
© D. Voinea

Dar mă întorc acum la acel exercițiu de imaginație: sînt perfect conștient de faptul că cine va căuta mîine în piața de lîngă el specii ca hanusul, vulpea de mare, barbunul, lufarul, obletele, mreana, avatul, calcanul, zarganul, dragonul de mare, rîndunica de mare, pălămida, aterina, chiar și banalul guvid va avea nevoie nu doar de imaginație, ci și de multă înțelegere. Din motive care nu-s greu de intuit, fiind aceleași probleme recurente de infrastructură, sistemice, alături de alte cauze, care țin de aberații legislative, nu avem o piață echilibrată, diversă și constantă, nici măcar în proximitatea surselor directe. 

Iar înțelegerea pe care o cer vizează această proiecție pe care o propun, o pasă pe poziție viitoare, cum îmi place să-i spun, în care interesul publicului poate modifica toate aspectele de mai sus. Și consider că aici pot contribui (și) eu cu această Carte a Peștilor (vol. 1).

Daniel Voinea este de găsit pe grupul de Facebook În coadă de pește și pe Instagram (instagram.com/danvoinea).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivele cel mai des întâlnite pentru care se ajunge la divorț. Soluția oferită de un psiholog
Un studiu a dezvăluit motivele pentru care se ajunge cel mai des la divorț. Lipsa banilor este pe primul loc, dar și altele la care ne-am fi așteptat. Psihologul Maria Teherciu vine cu explicații
image
Cum salvezi situația dacă explodează un cauciuc al mașinii în mers. Sfaturi esențiale de la un fost polițist VIDEO
Explozia cauciucului, în timpul mersului, poate fi o experiență foarte periculoasă. Multe accidente grave s-au produs în urma acestei situații. Iar frânarea bruscă te-ar putea costa viața.
image
Orașul important din România unde nu există ambuteiaje în trafic. Cum explică situația celebrul pilot Titi Aur
Dacă la Brașov traficul era infernal încă din 2000, acum acesta este orașul din România în care se circulă cel mai bine la orele de vârf, în special în zonele centrale. Titi Aur a explicat de ce

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.